Artista Rose-Lynn Fisher, cunoscută pentru pasiunea ei de a vedea dincolo de suprafaţa lucrurilor şi pentru proiectele care documentează fotografic structuri microscopice ale obiectelor din jur, a lansat de curând o nouă provocare adresată ochiului şi minţii. În seria Topography of Tears, Fisher foloseşte microscopul pentru a scoate la lumină modelele abstracte regăsite în lacrimile oamenilor, odată ce s-au uscat.
“Lacrimi de început şi sfârşit”. © Rose-Lynn Fisher, sursa: Krull Gallery
Amintiţi-vă ultima oară când aţi plâns de bucurie sau de tristeţe. Deşi la prima vedere lacrimile vărsate în ambele cazuri nu diferă cu nimic, ştiinţa ne arată că, în funcţie de motivul care ne face să plângem, picăturile au un conţinut diferit. La bază, potrivit How Stuff Works, se află acelaşi amestec de proteine, apă, mucus şi uleiuri eliberat de glandele lacrimare, însă specialiştii disting trei mari categorii de lacrimi: lacrimile bazale (omniprezente în ochi, care previn uscarea suprafeţei ochiului); lacrimile-reflex (care protejează ochiul de factori iritanţi, cum sunt fumul, mirosul de ceapă şi vântul puternic) şi lacrimile provocate de emoţii. Acestea din urmă sunt cauzate de emoţii puternice înregistrate în creier, fie că e vorba de tristeţe sau de bucurie. Cercetătorii sunt de părere că plânsul este o reacţie naturală la anumite tipuri de trăiri, în special din sfera tristeţii şi durerii, însă unii dintre ei susţin că plânsul poate fi şi un mecanism de supravieţuire. “Când plângi, acesta e un semnal că trebuie să comunici ceva,” spune Jodi DeLuca, medic neurofiziolog din Florida, citat de WebMD.
Lacrimi cauzate de tăierea cepei. © Rose-Lynn Fisher, sursa: Krull Gallery
“Lacrimi de schimbare”. © Rose-Lynn Fisher, sursa: Krull Gallery
Revenind la proiectul lui Rose-Lynn Fisher, artista a început să arunce o privire mai atentă lacrimilor în urmă cu cinci ani, când a traversat o perioadă în care plângea frecvent, în urma unei suferinţe. Aşa se face că a aşezat o lacrimă pe o lamelă de microscop, iar ce a descoperit semăna mai degrabă cu un peisaj straniu, văzut de la mare înălţime. Treptat, a ajuns să compare tipuri diferite de lacrimi, iar rezultatele au demonstrat vizual concluziile ştiinţei legate de componenţa variată a lacrimilor. În cadrul seriei Topography of Tears, Fisher a examinat şi fotografiat peste o sută de lacrimi colectate atât de la ea însăşi, cât şi de la alţi voluntari, dar şi de la copilul ei nou-născut.
Lacrimi de durere. © Rose-Lynn Fisher, sursa: Krull Gallery
Lacrimi după o regăsire. © Rose-Lynn Fisher, sursa: Krull Gallery
Diferenţele de “relief” susprinse în fotografiile bazate pe imaginile de la microscop se datorează atât componenţei chimice diferite (lacrimile cauzate de emoţii conţin, de pildă, un neurotransmiţător numit leucin-enkefalină, care acţionează ca analgezic natural, eliberat atunci când organismul se află sub presiune), cât şi depunerilor diferite de sare. Sarea, odată cristalizată, creează formaţiuni diferite, astfel încât două lacrimi provocate de aceeaşi emoţie şi cu aceeaşi compoziţie chimică pot arăta extrem de diferit. Alţi factori care pot determina variaţia sunt rata de evaporare a apei, consistenţa lacrimilor şi setările microscopului.
Lacrimi bazale. © Rose-Lynn Fisher, sursa: Krull Gallery
Lacrimi de râs. © Rose-Lynn Fisher, sursa: Krull Gallery
Sursa: Smithsonian Magazine
Puteţi urmări şi:
VIDEO Cum ia naştere designul complicat al fulgilor de zăpadă
FOTO Imagini spectaculoase din lumi microscopice
FOTO Arta mâncării văzute la microscop