FOTO: Două luni nicăieri, cu Bogdan Gîrbovan

0

Începând de azi, pe TOTB.ro vă propunem să-i cunoașteți în fiecare săptămână pe fotografii noștri români preferați, care să-și prezinte zece lucrări personale la care, dintr-un motiv salu altul, țin foarte mult. Azi, mergem cu Bogdan Gîrbovan Două luni nicăieri – așa se numește cel mai nou proiect al lui, rezultat în urma unei călătorii oarecum inițiatice spre origini. Mai precis, în satul Izvorel, din județul Mehedinți, unde a cumpărat o casă ce a aparținut familiei paterne, în curtea căreia și-a făcut ”birou.”

 casa 1

de Andra Matzal

 

Timp de două luni, a fost cercetător ”așa cum îmi place mie,” spune Bogdan: a citit, și-a notat, a scris, a înregistrat, a observat și, desigur, a fotografiat. Imaginile de mai jos sunt o selecție în avanpremieră din jurnalul vizual prin care Bogdan a pus la punct o antropologie subiectivă a acestui loc care, cunoscut însă strict prin intermediul fotografiilor, se desprinde de coordonatele lui punctuale. ”Cineva a zis despre câteva imagini că ar putea fi la fel de bine făcute în Africa de Sud,” spune Gîrbovan.

”La vârsta asta (32 de ani, n.r.), am început să-mi urmăresc mai serios liniile materne și paterne. Așa am ajuns la Izvorelu, unde s-au născut străbunicul, bunicul și tata. Acolo, după cum s-au întâmplat lucrurile, am ajuns să-mi cumpăr pe o sumă infimă casa în care a trăit bunicul, unde am locuit timp de două luni.” Așa a început povestea celor Două luni nicăieri, care au presupus pentru Bogdan Gîrbovan mai mult decât o muncă de teren oarecare, pe care s-o storci de poveste și s-o abandonezi, în căutarea alteia. Casa de la Izvorelu va fi de acum încolo o ”bază” la care fotograful va reveni periodic, cu intenția de a o ”studia până la epuizare,” o epuizare resimțită cel puțin la nivel personal, și care, pe termen lung, se va concretiza într-o carte.

 

curte batatura

 

Deși imaginile au ieșit la iveală în urma unui quest identitar, în care firele genealogice așteaptă să fie descâlcite, miza lor depășește documentarea strict autobiografică. ”Nu mi se pare neapărat relevant unde și cum e acest loc, ci mai degrabă ce se arată prin imagini. Nu e vorba de o antropologie curată, cu indicații precise despre sat și oamenii lui, ci mai degrabă de una interpretabilă din template-ul artistului,” spune Bogdan, care se abține în fotografii de la comentarii explicite, de la a oferi indicii și piste etnografice clare.

 

interior of the house BG

 

Ca orice cercetător, fie el cu metodă ”ca la carte” sau cu una dezvoltată după regulile și ritmul proprii, Bogdan, care locuiește în București, a avut nevoie de un interval de adaptare la tempo-ul satului unde, la prima vedere, nu se întâmplă nimic. M-am cam săturat de pulsul urban și perioada asta de retragere, cu introvertirea pe care a presupus-o, mi-au prins foarte bine. În primele două săptămâni m-am obișnuit treptat: am fost nevoit să car tot felul de lucruri, dat fiind că aveam condiții de locuit destul de nasoale, drept urmare până la urmă am ajuns să stau cu cortul în curtea casei,” povestește fotograful.

 

ulita

 

Adaptarea n-a presupus doar crearea unei legături cu locul, ci și cu oamenii, despre care Bogdan spune că păreau să fie ”păgâni,” având un raport degajat cu biserica și păstrând extrem de aproape ritmurile naturii. Deși, pentru un orășean viața la Izvorelu pare să fie fluidă și neschimbătoare, odată afundat în ea, descoperi dinamicile din poveștile oamenilor, care se întâlnesc, se ajută, colaborează, fac troc prin muncă. ”Nu am urmărit niște teme de cercetător adevărat, însă m-am documentat în paralel în legătură cu zona. Aici, nu prea mai există tradiții și, din câte mi-am dat seama, ei mai degrabă repetă ceea ce văd la televizor. Cei mai mulți locuitori au în jur de 50 de ani, întorși cu toții dintr-o industrializare forțată, cu meserii de strungari, șoferi ș.a.m.d. Majoritatea pensionarilor au destui bani și îi muncesc pe cei tineri de-i sparg. Dintre cei tineri, norocoșii primesc ajutor de șomaj, iar restul sunt plătiți cu ziua pentru muncile lor. Foarte puțini din zonă sunt plecați în străinătate, pentru că nu se pricep și nu sunt informați,” povestește Bogdan despre cei pe care i-a cunoscut în cele Două luni nicăieri.

 

utza lu tundrea

nelu lu tundrea

 

Cum cei mai mulți oameni din zonă au fiecare câte o parabolică în curte, fiind astfel obișnuiți cu imaginile dinamice, prezența unui artist care nu filma, ci fotografia cu un aparat ce părea destul de vechi, a fost motiv de uimire pentru localnici. O alegere ciudată, în contratimp cu obișnuințele lor media, deprinse în fața ecranelor, în fața căreia însă au reacționat cu deschidere, mai ales că în zonă mai veniseră de-a lungul timpului antropologi interesați de mersul lucrurilor. Bogdan a fotografiat pe film, cu o tehnică mai veche, folosind un aparat de medium format, preferând ca în această etapă preliminară să testeze terenul analog, cu mai multă siguranță a gestului.

 

Untitled-1

 

Privind imaginile astea în aerul lor atemporal, unul dintre primele lucruri pe care le-am înregistrat au fost culorile: reținute, discrete, gata să te propulseze într-o dispoziție a introspecției și melancoliei, mai ales în contrast cu baia cromatică a hiperrealismului editat, a culorilor aprinse din bulimia vizuală curentă, care te fac apoi să crezi că realitatea e ștearsă, estompată. Filmul folosit de Bogdan este, de altfel, orientat spre culori naturale, iar regăsirea acestui natural are, paradoxal, un efect surprinzător. ”Dacă nu alterez alte lucruri, nu văd cum aș putea altera tocmai culorile,” spune Gîrbovan.

 

img821

 

Prima serie completă de imagini din călătoria care se anunță lungă și schimbătoare, putându-se transforma lejer în Zece ani nicăieri, o veți putea vedea pe site-ul lui Bogdan Gîrbovan în luna septembrie, când fotografiile vor fi deja disponibile într-un format și la o calitate pentru print. Între timp, până la următoarea repriză de viață rurală revizitată, într-o perioadă de schimbare care, după părerea artistului, ar putea duce în viitorul apropiat chiar la dispariția acestei lumi, Bogdan își va muta ”biroul” prin munți și alte destinații ferite de avalanșa e stimuli a orașului.

 

ex casa boiereasca

img796

bogdan-girbovanBogdan Gîrbovan s-a născut în 1981, la Drobeta Turnu Severin, și a studiat fotografia la București, unde și locuiește în prezent. A avut numeroase expoziții, atât individuale, cât și colective, unde a participat cu proiecte de fotografie documentară prin care reconstruiește secțiuni de lumi, cu arhitecturile, ”scenografiile” și jocurile lor de rol social aferente. În seria ”Uniforme și veșminte” a cartografiat prin portrete ierarhiile din două instituții majore: Poliția și Biserica Ortodoxă Română, așa cum se reflectă ele la nivelul uniformelor și veșmintelor ritualice. În ”Spa.ro” și ”Trip la două stele,” Gîrbovan a urmărit prin fotografia de arhitectură și decupaje ale scenelor cotidiene viețile obicetivelor turistice, cu toate straturile impuse de succesiunea regimurilor politice, economice, sociale și, nu în ultimul rând, estetice. În ”Chambre d’Amis” și ”10/1“, centrul de interes l-a constituit legătura dintre loc și locuire, cele două proiecte revizitând pe de o parte camerele de oaspeți, cu toate resorturile sociale și afective implicate, iar pe de alta, garsonierele din de la etajul 10 al blocului unde locuiește Bogdan, unde identitatea fiecărui vecin reorganizează spațiul standard în formule personalizate. 


Leave A Reply