Dacă intri în lumea Ioanei Moldovan, poți petrece, fără să știi cum trece timpul, cel puțin o după-amiază întreagă, într-o reverie. Drumul începe într-o copilărie alb-negru, cu cadre mai limpezi sau mai granulate, cu mișcări întipărite fluid pe film, gata să deschidă sertare ale memoriei colective, și ajunge până la pulsul zilei, în mijlocul protestelor pentru Roșia Montană, de unde istoria vorbește live, color, prin portrete și scene gata să prindă în detalii întreaga atmosferă.
Această imagine face parte din proiectul cel mai drag mie și cel mai de lungă durată, proiect care documentează viața din fostele colonii muncitorești ceaușiste
Până aici, însă, fotografiile Ioanei Moldovan te trimit prin vieți ascunse, prin colonii muncitorești ce supraviețuiesc unei distopii apuse, prin înunericul bodegilor sau prin lumina plajelor unde și azi, în colțuri ale lumii, oamenii reconstruiesc botezuri biblice. Te fac să vezi poezia întunecată a vieții subterane din minele Văii Jiului sau să-ți ții respirația în mijlocul mulțimilor care ocupă, cu furie și chef de libertate, Parcul Gezi din Istanbul, sau să cazi pe gânduri, empatizând cu cei care-și duc viața în teritoriile palestiniene ocupate, despre care Ioana ne-a mai vorbit aici, pe TOTB.
Am invitat-o azi pe Ioana Moldovan să selecteze într-un fel de top subiectiv, zece dintre fotografiile realizate de ea, la care, dintr-un motiv sau altul, ține foarte mult, și să ne spună, pe scurt, povestea acestor imagini.
Este prima poză făcută cu primul meu aparat pe film, cumpărat în momentul când am știut că vreau să învăț să fac fotografii.
Este prima poză a mea de care am fost mândră.
Este printre primele poze făcute cu un aparat Zenit pe care l-am primit de la tata, aparatul lui de când era tânăr.
Este primul subiect fotojurnalistic pe care l-am făcut, într-o după-amiază minunată petrecută în mica frizerie a lui Petre Zimnicaru, în vârstă de 92 de ani la momentul respectiv.
Este prima mea poză pe care am iubit-o din punct de vedere compozițional.
Băiatul acesta necunoscut mi-a dăruit ”Karma Police” sub un pod din Londra, în timp ce mă oprisem să-i fac niște poze.
Ionel, primul copil de care m-am îndrăgostit în timpul proiectului cu coloniile miuncitorești ceaușiste.
Am avut una dintre cele mai intense experiențe la protestele din Piața Taksim, Istanbul.
Îmi aduce aminte de acel moment de fericire absolută.
Ioana Moldovan este fotograf din pasiune, pasiune orientată îndeosebi spre fotojurnalism și fotografie documentară. În 2003, și-a cumpărat primul aparat de fotografiat pe film. Era un Canon EOS 300V, pe care l-a păstrat la fel cum nu se poate despărți de niciun aparat pe care l-a achiziționat între timp. În 2007, a făcut primul proiect fotojurnalistic – un portret al celui mai vârstnic bărbier din România. Între timp, s-au adăugat documentarea fostelor colonii muncitorești comuniste, proteste în România și Turcia și o călătorie în teritoriile ocupate palestiniene. Și astea sunt doar câteva. Ioana a fost de la bun început fotograf freelancer și publică pe www.ioanamoldovan.com, cu toate că fotografiile ei au apărut în varii publicații, reviste și medii online, Lenscratch, Vice, precum și TOTB, fiind doar câteva dintre ele.
Puteți urmări și:
FOTO Viața de zi cu zi sub ocupație militară
FOTO Pe drum cu fotojurnalistul George Popescu: De la Universitate, prin Petrila, până în Sahara
FOTO Mihai Barbu: 11 ani de fotojurnalism în 8 imagini
FOTO Povești cu oameni și locuri din foste orașe industriale, cu Ioana Cârlig