FOTO Cum se trăieşte cu un dolar pe zi în diferite colţuri ale lumii

Peste un miliard de oameni trăiesc cu un dolar pe zi, însă, în ciuda acestei cifre uriaşe, vieţile lor rămân, din păcate, la mare distanţă de confortul majorităţii. În cel mai recent proiect al său, activistul împotriva sărăciei Thomas A. Nazario, însoţit de fotografa Renée Byer, laureată a Premiului Pulitzer, documentează poveştile unora dintre cei mai săraci oameni din lume prin imagini, poveşti şi statistici. Living on a Dollar a Day cuprinde zece capitole şi urmăreşte formele pe care le ia sărăcia pe patru continente. Cartea conţine şi un apel la implicare din partea cititorilor, care pot găsi informaţii despre cum pot contribui la combaterea sărăciei.

 

Ana-Maria Tudor (4 ani), în pragul casei din Bucureşti, de unde familia ei urma să fie evacuată. Tatăl ei a suferir recent o operaţie la vezica biliară, în urma căreia nu mai poate munci. Fetiţa locuieşte alături de familia ei într-o singură încăpere, fără grup sanitar şi apă curentă.

 

Fati, în vârstă de 8 ani, e nevoită să-şi câştige pâinea alături de alţi copii scormonind în munţii de deşeuri electronice extrem de toxice, în căutarea unor obiecte şi materiale ce pot fi vândute pentru câţiva bănuţi. Îi este foarte greu să poarte găleata cu metal pe cap, mai ales în urma suferinţei provocate de malarie, boală pe care a contractat-o în urmă cu câţiva ani. 

Hunupa Begum (13 ani) şi-a pierdut vederea în urmă cu 10 ani. Fetiţa cerşeşte în Mumbai pentru a-şi întreţine fratele (6 ani), care suferă de o boală gravă, şi mama (35 de ani), care, la rândul ei bolnavă, nu poate presta muncă manuală. Tatăl fetiţei a murit în urmă cu 10 ani, de tuberculoză. 

Phay Phanna, 60 de ani, şi-a pierdut piciorul în urmă cu mulţi ani, când a călcat pe o mină anti-personal, în apropiere de graniţa cambodgiano-thailandeză. Este văduv şi singura sursă de venit pentru cei 11 copii ai săi, iar casa în care locuieşte urmează să fie demolată de compania privată proprietară. 

Într-o mahala din nordul Indiei, Kalpana (20 de ani) îşi ţine în braţe cei doi copii, dintre care fetiţa de doar doi ani este păstrată cu bunăştiinţă subnutrită de către mama sa, pentru a-i sensibiliza pe trecători. Înfometarea copiilor este o practică răspândită între cerşetorii din această zonă, ei fiind folosiţi de propriii părinţi sau chiar închiriaţi către alţi cerşetori. 

La un adăpost pentru copii abandonaţi din Phnom Penh, capitala Camodgiei, cinci fraţi, cu vârste între 5 şi 12 ani, dorm pe podea. 

Jestina Koko (25 de ani) şi fiica ei de cinci ani, supravieţuiesc din spălatul rufelor, vândut prăjiturele pe stradă şi cerşit în Monrovia, Liberia. Femeia are un handicap de la vârsta de trei ani şi atât mama, cât şi fiica suferă de malarie. Locuiesc pe holul unei clădiri fără electricitate, apă şi grup sanitar. 

După moartea tatălui său, Alvaro Qalancha Quisu (9 ani) îşi ajută familia având grijă de turma de lame. În fiecare dimineaţă şi seară, băieţeul mână animalele spre şi de la munte, iar în timpul zilei merge la şcoală, într-un orăşel din Bolivia. În această regiune muntoasă, locuitorii trăiesc în case fără izolaţie termică, fără curent electric şi fără paturi. Într-un an, familia lui Alvaro poate câştiga maxim echivalentul a 200 de dolari de pe urma animalelor. 

Viorica Gulie (31 de ani) suferă de gastrită, însă, fiindcă nu are bani, nu poate primi îngrijiri medicale. Împreună cu familia soţului, locuieşte într-o casă fără apă curentă din Slatina, de unde însă riscă să fie evacuaţi. 

Dominga Illari (70 de ani) şi Manuela Quispe Avile (70 de ani) dansează după cultivarea cartofilor. Illari munceşte pe pământul lui Avile, în chimbul hranei zilnice. 

Sursa: TIME

Puteţi urmări şi:

FOTOREPORTAJ | Săraca România