Pe fotografa Ana Oliveira o interesează foarte mult transformările traversate de chipurile oamenilor de-a lungul timpului. Artista a realizat, în cadrul seriei Identități, o serie de portrete la distanță de 60 de ani de fotografiile realizate de protagoniștii ei în tinerețe. Vă invităm la o scurtă meditație despre timp și, dacă aveți chef, să vă comparați propriile fotografii, la distanțe mari.
Sursa: MyModernMet
6 comentarii
nasu si urechile cresc tot timpul vietii.Clar asta!
De cele mai multe ori timpul ne transforma. Uneori ne imbunatateste aspectul( am vazut asta in niste poze facute alaturi de fosti colegi), iar in alte cazuri dupa cum se vede in prima poza de aici, chipul are riduri multe si profunde, buzele parca sunt mai subtiri si zambetul nu mai e acelasi. Am citit undeva ca expresia ochilor ramane aceeasi indiferent de trecerea anilor. Uneori se pare ca nu 🙂
Ce frumos!
trupul trece sufletul ramane
Asemenea imagini ar trebui facute mai des…multa lume tanara traieste cu impresia ca nu te schimbi prea mult nici dupa 50 de ani (exemplu Madona sau alte vedete hollywoodiene) si li se pare chiar nenatural sa se intample asta. Daca se intampla flagrant, precum in prima imagine, multi or sa zica “a, pai cine stie ce stil de viata nesanatos a dus, n-a facut sport, nu s-a ingrijit” etc. etc. Impresia asta se formeaza si pentru ca nu te poti imagina batran, asa ca preiei standarde mass-media, care de multe ori pot fi false.
Imbatranirea difera de la generatie la generatie.. nu cred ca generatia 90 la imbatrani la fel ca cea din 50, sau din anii 2000…