Am fost ieri la Târgovişte, la unitatea militară unde au fost judecaţi şi executaţi, pe 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu. Începând de anul trecut, unitatea militară a fost transformată în muzeu şi a primit până acum numeroşi turişti, curioşi să vadă acest loc simbolic pentru istoria recentă a Europei. Ceea ce oferă însă muzeul e invers proporţional cu aşteptările: cele trei cămăruţe şi zidul execuţiei îşi primesc vizitatorii într-un frig înţepător, fără materiale care să expliciteze contextul mai larg al comunismului şi al Revoluţiei. În ciuda preţului destul de ridicat al pachetului complet – 7 lei biletul de intrare, 15 lei taxa de fotografiere şi 10 lei ghidul audio -, fosta unitate militară de la Târgovişte oferă o experienţă cât se poate de tristă. Pe lângă aerul macabru impregnat în acest loc, lipsa oricărei viziuni care să transforme trei încăperi într-un muzeu amplifică deziluzia.
Chiar dacă muzeul nu prea are ce să le ofere vizitatorilor, se pare că numărul lor este considerabil, străinii fiind cei mai interesaţi de miza simbolică a locului. În caietul de impresii, de altfel, mesajele în multe limbi confirmă acest lucru, printre mărturiile de groază sau nostalgie ale românilor. La mica tarabă de suvenire de la intrarea în muzeu, nu se află niciun obiect cu semnificaţie apropiată de tema comunismului şi nici volume care să trateze în vreun fel această perioadă. Cu toate acestea, se pare că străinii cumpără, ca amintire, cărţi poştale cu turnuri medievale sau cu Vlad Ţepeş, probabil al doilea cel mai cunoscut reper în rândul turiştilor străini. Într-un fel, austeritatea unităţii militare de la Târgovişte e relevantă atât pentru spiritul socialist impregnat în amenajarea încăperilor, cu mozaicul rece de pe pereţi, mobilierul simplu şi milităresc sau cu afişele cu aer didactic de pe pereţi, cât şi pentru felul în care e analizată, într-o amânare continuă, perioada comunistă. Însă deschiderea unui astfel de muzeu e o responsabilitate cu efect pe termen lung, care necesită cel puţin ca vizitatorii să afle, la faţa locului, care sun straturile pe care se sprijină acest deznodământ sângeros.
În curtea muzeului, aflată chiar lângă gara din Târgovişte, un câine blând îşi făcea de lucru lângă statuia lui Dan al II-lea cel Viteaz, domnitor al Ţării Româneşti în secolul XV. Faptul că în această clădire au fost judecaţi Ceauşeştii şi că aici s-a deschis un muzeu pe această temă e menţionat cu litere minuscule, doar pe o pancartă de la intrare.
Prima cameră de vizitare este cea în care soţilor Ceauşescu li s-au făcut analizele medicale atunci când au fost reţinuţi.
Din această încăpere lipsesc cu desăvârşire materialele informative, care să dea ceva mai mult sens obiectelor expuse. De altfel, în afară de ghidul audio, lipsesc cu desăvârşire materialele multimedia legate de Revoluţie şi de execuţia cuplului Ceauşescu.
În camera unde a avut loc procesul soţilor Ceauşescu, poţi asculta în căşti întregul proces, dacă plăteşti taxa de 10 lei pentru ghidul audio. Altfel, trebuie să te mulţumeşti cu cele câteva obiecte de mobilier, pe care se află doar una-două coli de scris plastifiate, care arată unde stăteau aşezate părţile în timpul procesului.
În această cameră, au dormit în ultimele trei nopţi din viaţă soţii Ceauşescu. Dacă în primele două nopţi, ni s-a spus că soldatul care îi păzea dormea în patul din mijloc, în ultima noapte, Nicolae şi Elena au cerut să doarmă unul de altul şi au unit două paturi.
Ferestrele caremei unde cei doi au fost cazaţi au fost acoperite, pentru ca soţii Ceauşescu să nu poată comunica cu exteriorul. Când Nicolae Ceauşescu a încercat să dea la o parte cortina prinsă în fereastră, cei doi au fost bătuţi de militarii care îi păzeau.
În camera unde au dormit soţii Ceauşescu, se afla şi această masă, unde cei doi au primit de mâncare în vasele acum expuse ca obiecte de muzeu.
Conturul cadavrului Elenei Ceauşescu, la locul execuţiei
Conturul cadavrului lui Nicolae Ceauşescu, la locul execuţiei
Plăcuţa memorială de la zidul unde au fost împuşcaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu
Odată ieşit din muzeul acestui episod sângeros al istoriei, strada îşi reia pulsul.
Puteţi citi şi:
FOTO Vizită la “Bastilia României”, cu specific: bătaie de la poliţie