În seria About Dying, fotografa daneză Cathrine Ertmann documentează drumul enigmatic al unei persoane decedate de la moartea până la înmormântarea sa, scrie Feature Shoot. Identitatea subiecților ei nu este dezvăluită, în schimb sunt ilustrate toate stadiile morții lor, inclusiv autopsii, descompunerea trupurilor și incinerări. Cu permisiunea Institutului Patologic al Spitalului Universitar Aarhus, Ertmann a obținut acces la morgă, la masa de autopsii, la crematoriu și la capela în care au loc ceremoniile funerare. Fotografa daneză crede că o confruntare a morții, care duce în cele din urmă la o împăcare cu ideea ei, ne permite să recunoaștem valoarea vieții.
Singura certitudine în viață este că vom muri la un moment dat. Este cel mai sigur lucru din lume, dar și lucrul care produce cea mai mare nesiguranță, pentru că nimeni nu știe să spună ce se întâmplă după. Poate de aceea ne e atât de greu să vorbim despre moarte. Și poate de aceea e ascunsă, sub cearșafuri, în camere speciale inaccesibile, pe coridoare reci de sub spitale. Ce s-ar întâmpla dacă am vedea totul cu ochii noștri? Dacă am vedea ce știm deja? Corpul este perisabil, poate fi desfăcut în bucăți, poate deveni înțepenit și rece, putrezește și, până la urmă, nu este decât carcasa în care trăim până murim.
Pieptul lui nu se mișcă. Celulele din organismul său și-au încheiat munca, mecanismele s-au oprit, iar el nu va mai îmbătrâni.
În camera de 6 ore zace un bărbat sub o pătură. Înainte să treacă șase ore de la momentul morții sale, un medic îl va examina, căutând urme ale morții clinice. Întreruperea ireversibilă a respirației și a bătăilor inimii, semne ale morții și înțepenirii. Cablul roșu nu a fost folosit niciodată în capela din Aarhus, dar se află totuși acolo, ca persoana de sub cearșaf să poată cere ajutor în caz că se trezește.
Aici, femeile și bărbații, fetele și băieții stau întinși în gheață, fie pentru că au fost neatenți, fie pentru că au avut ghinion, fie pentru că le-a venit timpul. Această femeie a fost găsită moartă în locuința ei. Tocmai a trecut prin autopsie, care a confirmat că nu a fost victima unei crime. În curând, corpul ei va fi îmbrăcat și întins în sicriu.
Înțepenirea musculară începe la patru până la 12 ore după deces. Începe din gât și face mișcarea membrelor imposibilă. Când ajunge la scalp, poate zburli părul de pe trupul defunct. Cum ar fi pielea de găină la cei vii.
Morții sunt primiți în capela Institutului Patologic al Spitalului Universitar Aarhus. Aici sunt îmbrăcați, părul le este pieptănat și sunt întinși în sicriu înainte ca cei dragi să-și ia rămas bun de la ei.
În crematoriu se ard sicriele. Florile sunt îndepărtate, dar desenele, vederile și pozele sunt arunate în cuptorul mare și arse la o temperatură de 450 de grade Celsius. Durează în jur de o oră și jumătate până se transformă în cenușă. Dacă există fragmente de oase, sunt zdrobite, iar rămășițele sunt puse într-o urnă. După aceea, urna este îngropată în pământ sau cenușa este împrăștiată în mare.
O mamă este văzută de familia ei înainte să fie pusă în sicriu. Totul are loc într-o capelă mică rezervată festivităţilor. Toate religiile sunt acceptate aici.
Pe perete e un banner pe care scrie în latină: “Aici, morţii îi ajută pe cei vii”. Le aminteşte celor care transportă cadavrele de importanţa muncii lor, atunci când un corp este disecat iar medicii analizează cum a fost omorâtă persoana de boală. Autopsia este aprobată fie de rudele decedatului, fie de însuşi acesta înainte să moară.
Corpul e plin de pete albaste şi sângerii. Acestea sunt vânătăile morţii, semn că celulele şi-au încetat activitatea şi că sângele s-a deplasat în regiunile cele mai de jos ale corpului.
În timpul unei autopsii, corpul este disecat de la osul pubian până la gât. Toate organele din piept şi din cavitatea abdominală sunt îndepărtate şi examinate după tăietură. Creierul este îndepărtat la rândul său din craniu şi analizat.
În timpul autopsiei, masa şi podeaua sunt curăţate cu apă şi săpun şi stropite cu furtunul.
Un bărbat este pieptănat. Este întins într-un sicriu şi îmbrăcat în cămaşă şi sacou. Nu va fi văzut de rudele sale, trebuie doar să arate bine până când sicriul este înşurubat bine.
În capelă, membrii familiei şi un prieten îşi iau rămas bun de la bărbatul din sicriu.
“E greu doar atunci când ajung aici cei care sunt prea tineri. Cei care ar fi trebuit să experimenteze mult mai mult din viaţă. Cei care lasă copii în urmă. Altfel, e la fel de natural ca atunci când te naşti şi nu ascundem asta”, spune Michael Petersen, cel care coordonează munca din capelă.
Puteți accesa și:
FOTO Portrete emoționante, realizate chiar înainte și imediat după moarte
Cele mai des întâlnite regrete de dinainte de moarte
Un bărbat face muzică din bătăile inimilor copiilor aflați pe moarte