FOTO Bucureşti: Protest de solidaritate cu femeile din Spania

9

Partidul Popular din Spania, condus de Primul Ministru Mariano Rajoy, a propus de curând o lege elaborată de Alberto Ruiz-Gallardón, care ar restrânge drastic drepturile reproductive ale femeilor. Legea ar urma să interzică avorturile, cu excepţia cazurilor în care sarcina ar fi provenit în urma unui viol sau ar presupune complicaţii de sănătate. Dar le-ar determina totodată pe femeile spaniole fie să meargă în alte ţări pentru întrerupere de sarcină, fie să apeleze la proceduri periculoase, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, în timpul regimului comunist din România. Un grup de activiste din România a lansat o petiţie împotriva acestei legi, organizând totodată şi un protest de solidaritate cu femeile din Spania.

 

1522290_10201184221434677_767853819_n

“Ne solidarizăm cu femeile din Spania şi de peste tot din lume când le este încălcat dreptul de a decide cu privire la propriile capacităţi reproductive. De ce? Pentru că ştim din propria noastră istorie care sunt consecinţele interzicerii dreptului la avort. În 1966, a început în România lui Ceauşescu un experiment social şi politic în urma căruia au murit peste 10.000 de femei, iar multe altele au rămas cu traume emoţionale şi fizice. În acea perioadă, din cauza decretului care interzicea dreptul la avort, zeci de mii de femei au utilizat, în clandestinitate, instrumente şi substanţe care le puneau viaţa şi sănătatea în pericol pentru a întrerupe sarcinile nedorite. Medicii şi asistentele care încercau să le ajute deveneau subiectul anchetelor Poliţiei şi Securităţii statului. Nu vrem ca astfel de lucruri să se mai repete în niciun loc din lume,” arată petiţia online lansată de activiste, pe care o puteţi semna aici.

Astăzi, a avut loc în faţa Ambasadei Spaniei de la Bucureşti un protest de solidaritate cu femeile din Spania, de la care vă prezentăm câteva imagini, realizate de Simona Necula:

 

1010815_10201184224154745_1316550414_n

1012682_10201184223034717_1305872027_n

1509318_10201184222594706_244422925_n

1560713_10201184222274698_312812307_n

1535467_10201184225354775_1765653672_n

1545769_10201184221114669_1407740776_n

Puteţi citi şi:

Cel puţin un sfert din femeile care avortează sunt victime ale violenţei domestice

Efectele politicii copilului unic în China

 


9 comentarii

  1. Recentele progrese ale ştiinţelor biologice (genetica, embriologia) au dovedit cu certitudine că omul este om din momentul concepţiei, deci avortul este crimă în orice stadiu s-ar face. Avortul este uciderea unui copil fără apărare. Din momentul concepţiei omul este om trupeşte şi sufleteşte.
    Trupeşte, din momentul concepţiei, adică de la fecundaţie, ovulul fecundat (zigotul) are un cod genetic uman şi propriu, diferit de codul genetic al mamei şi de codul genetic al tatălui, deci chiar din momentul concepţiei este persoană umană unică şi distinctă. Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltării umane şi conţine toate trăsăturile trupului omenesc: sexul copilului, culoarea părului şi a ochilor, înălţimea, nuanţa tenului, forma feţei, forma nasului, chiar şi numărul firelor de păr. Dezvoltarea ulterioară a corpului său nu este decât o derulare a acestui program care există deja de la început, din momentul concepţiei.
    Iar sufleteşte, Dumnezeu creează şi dă sufletul omului tot în acel moment al concepţiei. Viaţa umană este sacră şi inviolabilă. Dumnezeu spune clar într-o poruncă: SĂ NU UCIZI !
    Dumnezeu este creatorul şi stăpânul vieţii. Viaţa vine de la Dumnezeu şi trebuie primită, pentru că este darul său. Părinţii sunt doar colaboratori ai lui Dumnezeu în transmiterea vieţii, nu sunt proprietari ai vieţii!
    „Omul este om din momentul concepţiei. Fiinţa omenească este de atunci desăvârşită şi unică.” (Dr. Jérôme Lejeune, genetician)
    „Cea din urmă dovadă că un popor a ajuns la cel mai de jos nivel de decădere morală, va fi că avortul se va considera ceva tolerat social şi obişnuit” (Juristul Rafael Ballestrini)

    Tot la fel, învăţătura creştină afirmă, pe baza revelaţiei din Biblie, că Dumnezeu creează şi dă sufletul omului în momentul concepţiei. Deci, pe lângă codul genetic, care determină caracteristicile trupeşti şi care, aşa cum am văzut, există din clipa concepţiei, copilul are şi suflet tot din acea clipă. Prin urmare, şi sub aspect religios copilul este fiinţă umană din momentul concepţiei.
    Sufletul este imaterial, deci invizibil, dar este după chipul lui Dumnezeu. Chiar din clipa concepţiei omul are chipul lui Dumnezeu atât în suflet cât şi în trup; chipul trupesc, primit prin codul genetic, chiar dacă apare (se dezvoltă) la câteva săptămâni de la concepţie, este conţinut în codul genetic din zigot chiar din clipa concepţiei, în formă incipientă. Despre legătura personală a omului cu Creatorul său vorbesc mai multe texte biblice, printre care Psalmul 138: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Doamne, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip minunat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip (în textul ebraic – un copil imediat după concepţie, fără chip trupesc dezvoltat – n. n.) ochii Tăi mă vedeau.“ (Ps. 138, 13-16).
    Viaţa vine de la Dumnezeu şi trebuie primită pentru că este un dar al său şi o binecuvântare. Dumnezeu spune în una dintre cele zece porunci: „Să nu ucizi !” (Exod 20,13). Fiind uciderea unui om, avortul este păcat foarte mare.
    În Sfânta Evanghelie stă scris : „Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, şi le-a zis : « Oricine va primi pruncul acesta (unul ca acesta – n. n.), în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare »“ (Luca 9, 47-48). Domnul Iisus Hristos a mai spus: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici“ (Matei 18,10).
    Avortul este o situare de partea diavolilor, contra lui Dumnezeu. Diavolii, neputându-l atinge pe Dumnezeu, îl atacă pe cel ce poartă chipul lui Dumnezeu, adică pe om.
    În „Didahea”, o scriere a Bisericii din jurul anului 100 d. Ch., stă scris: „Să nu ucizi copilul prin avort şi să nu dai pieirii pe noul-născut!” Învăţătura creştină, bazată pe revelaţia lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură (Biblia), a proclamat întotdeauna că viaţa umană trebuie protejată începând de la concepţie, în toate fazele ei de dezvoltare, şi a combătut în mod foarte categoric avortul în nenumărate documente oficiale şi concilii. Autorul legii morale este însuşi Dumnezeu. Biserica nu este autoarea legii morale, ci depozitara ei. Pe baza revelaţiei lui Dumnezeu, toate Bisericile creştine, într-un glas, arată că avortul este uciderea unui om.

    Recomand un blog foarte interesant:

    http://www.augustincezar.blogspot.ro
    Acest blog conţine: Argumente şi dovezi că omul este om din momentul concepţiei. Adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care oferă ajutor material, consiliere şi soluţii alternative pentru a NU face avort. Mărturii publice ale unor femei care au făcut avort. Mărturii ale unor femei care nu au făcut avort. Mărturii ale unor medici care au renunţat să facă avorturi. Filme documentare. Consecinţe fizice şi emoţionale ale avortului. Legături cu site-uri asemănătoare. Legea prin care se acordă indemnizaţie atât pentru mamele salariate (sau, după caz, pentru taţii salariaţi), cât şi pentru mamele eleve şi studente la facultate, master şi doctorat.
    Blogul conţine şi :
    Argumente că multe dintre metodele numite „de contracepţie” sunt de fapt avortive (cauzează avort în primele 14 zile după concepţie). Argumente că sterilizarea şi toate metodele artificiale de contracepţie au consecinţe nocive asupra sănătăţii, multe dintre aceste consecinţe fiind grave. Dezvăluiri despre dezinformarea existentă în privinţa efectelor avortive şi nocive grave ale mijloacelor artificiale de contracepţie din cauza intereselor financiare ale producătorilor acestora. Pe lângă aceste motive, mai este un motiv pentru a nu recurge la sterilizare sau la metodele artificiale de contracepţie : atât sterilizarea cât şi toate metodele artificiale de contracepţie (nu numai cele avortive, ci şi cele care împiedică efectiv concepţia) sunt păcate (cu excepţia câtorva cazuri singulare când e neapărat necesar să fie folosite cu alt scop, nu cu scop contraceptiv, iar împiedicarea concepţiei nu e căutată în sine).
    Când soţii au un motiv întemeiat pentru a evita sau a amâna concepţia unor noi copii, există alternative sănătoase şi morale : metodele naturale de planificare familială bazate pe modalităţi de identificare a perioadelor fertilă şi nefertilă din ciclu şi pe abstinenţa în perioada fertilă (metoda calendarului; metoda temperaturii bazale; metoda ritmului mucusului cervical şi metoda simpto – termică). Metodele naturale nu sunt dăunătoare, nu costă nimic, nici nu sunt păcate, cu două condiţii: dacă se recurge la ele după căsătorie şi din motive întemeiate. Dacă soţii recurg la metodele naturale fără un motiv întemeiat (recurg la ele din egoism), atunci devin şi ele păcate. Însă metodele artificiale de contracepţie sunt păcate chiar dacă soţii ar avea motive pe care le-ar putea considera întemeiate. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe ca să folosească şi altora.

    Recomand şi blogul următor:

    http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
    Blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV on-line şi radio, articole foarte interesante, cărţi foarte interesante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator). Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe ca să folosească şi altora.

    Copilul din uter e om la fel ca şi copilul născut, pe care părinţii îl mângâie şi sunt în stare să-l apere chiar şi cu preţul vieţii. În acest sens, iată o povestire reală, relatată de Arhimandritul grec Epifanie Teodoropulos, în care se arată cum un medic a făcut pe cineva să înţeleagă că a avorta un copil este acelaşi lucru cu a ucide un copil deja născut :
    „Un oarecare ucenic de-al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar şi neobişnuit pentru un laic, ca de pildă Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevărat). Cu câteva săptămâni mai înainte, fiind de faţă şi părinţii lui şi alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întâmplat să se numească astfel. Tatăl lui, ţăran simplu şi cu puţină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate. Transcriu aproape cuvânt cu cuvânt povestirea sa, fără nici un comentariu: «Atunci când femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 55 de ani, începuse ca obiceiul avorturilor să se transmită şi la sate. Deoarece mai aveam şi alţi trei copii, ne-am gândit să nu-l mai ţinem pe acesta. Am mers în oraş şi am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce vroiam. El ne-a ascultat si după aceea mi-a spus:
    “- Dacă vrei să ai numai trei copii căci patru ţi se par mulţi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omorâm pe acesta o băgăm în primejdie şi pe femeia ta. Nu e oare mai bine să-l omorâm mai degrabă pe unul din cei trei copii pe care îi ai şi să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot numai trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie”.
    Când am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat ce vroiam să fac.
    – Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Îţi multumesc. Vom ţine copilul.
    – Şi-l voi boteza eu, a răspuns medicul.
    Ne-am dat mâinile, şi când s-a născut Amfilohie al nostru şi l-a botezat medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care îl chema Amfilohie. După asta, cum să ne mai gândim la avort?! Astfel au venit pe lume încă alţi doi copii după Amfilohie. Si, fireşte, nu ne-a părut rău niciodată. Toţi copiii noştri au ajuns foarte bine, toţi s-au aranjat în cel mai bun mod. Când au crescut şi au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat şi pe noi să devenim creştini buni…»“
    (Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, „Presa Ortodoxă“, 28.05.1986. Grecia)

    Iată câteva cuvinte ca şi cum ar fi spuse de un copil nenăscut, extrase dintr-un material intitulat „Jurnalul unui copil care nu s-a născut”:
    „5 octombrie: Astăzi a început viaţa mea. Mămica şi tăticul nu ştiu încă aceasta. Sunt mai mică decât o gămălie de ac, cu toate acestea sunt o persoană. Un alt lucru s-a stabilit: voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri.
    19 octombrie: Apare primul meu sânge, primele mele vene.
    25 octombrie: Azi a început să-mi bată inima. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii.
    2 noiembrie: Cresc câte puţin în fiecare zi. Mi se formează mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept un timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata.
    12 noiembrie: La mâini mi se formează degeţelele. Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
    20 noiembrie: Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici în pântecele ei. Ce fericită trebuie să fie!
    13 decembrie: Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare şi flori. Dar, mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum arăţi, mami?
    28 decembrie: Astăzi mama mea m-a ucis.”

    Câteva versuri impresionante, scrise de un preot:
    În “sanctuarul“ lor umbros / Se-ascund de ucigaşa armă.
    E dureros că sunt urâţi / De însăşi propria lor mamă.
    (Preot Petru Băgăcian)

    Papa Ioan Paul al II-lea, într-un discurs din 17 septembrie 1983, spunea: „Nici un om nu vine la existenţă din întâmplare, ci din voinţa lui Dumnezeu.”
    Iar în ziua de 8 septembrie 1985 a lansat acest apel: „Salvaţi omul care încă nu s-a născut, ameninţat de omul care s-a născut!”
    În enciclica „Evangelium vitae” („Evanghelia vieţii”), acelaşi papă scrie: „A apăra şi a promova, a venera şi a iubi viaţa e o misiune pe care Dumnezeu o încredinţează fiecărui om”.
    În 1951, Papa Pius al XII-lea amintea următorul adevăr: „Copilul în pântecele mamei are dreptul la viaţă, drept primit direct de la Dumnezeu, nu de la părinţi, nici de la vreo societate sau autoritate omenească.”
    Într-un document al Bisericii Catolice, „Gaudium et spes” („Bucurie şi speranţă”), citim: „Viaţa omului şi îndatorirea de a o transmite nu sunt limitate la lumea aceasta şi nici nu pot fi măsurate şi înţelese numai în cadrul ei.”
    Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a tras nenumărate semnale de alarmă, încercând să trezească conştiinţele oamenilor în faţa celui mai sângeros război din istoria omenirii: războiul dezlănţuit în ultimele decenii împotriva copiilor care nu s-au născut încă.

    Avortul ucide fiinţa umană, în care Dumnezeu şi-a pus chipul său; intră în drepturile lui Dumnezeu, care este singurul stăpân asupra vieţii omului; răpeşte dreptul firesc al omului la viaţă; încalcă porunca iubirii; încalcă o datorie foarte importantă faţă de societate. Deci avortul este păcat împotriva lui Dumnezeu, împotriva firii omului şi împotriva societăţii.

    Iată unele dintre soluţiile alternative oferite de asociaţiile pentru viaţă:
    a) Ajutor material atât înainte, cât şi după naştere;
    b)Centre maternale unde sunt primite femeile, tinerele şi adolescentele însărcinate. Ele pot ramâne în aceste centre maternale cu masa şi cazarea gratuite, până la un anumit timp după naştere, iar apoi sunt ajutate material pentru a-şi putea creşte mai uşor copilul;
    c)Asistenţă maternală gratuită a copilului (încredinţarea lui pentru un timp unei familii care vrea să ia un copil în îngrijire). Aceasta înseamnă că mama reală are dreptul legal să-şi ia copilul înapoi oricând doreşte acest lucru (când se simte în stare să-l crească);
    d) Încredinţarea copilului spre adopţie unor familii care nu pot avea copii sau care au, dar vor să şi adopte. Decât să-l ucidă prin avort, este clar că e preferabil ca mama să-l nască pe copil şi să-l aşeze în braţele unor părinţi adoptivi, care îl vor îngriji cu dragoste. Adopţiile, după cum se ştie, se fac pe cale legală. Mama poate să-şi viziteze copilul oricând, dacă doreşte. În fiecare an, peste 50.000 de femei din America fac aceată alegere. Iată ce spunea o femeie: „Datorită faptului că nu am putut să-i ofer minimul necesar, cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată a fost să-i găsesc fiicei mele o familie adoptivă care să o iubească şi să o crească. În prezent îşi iubeşte familia adoptivă şi mă iubeşte şi pe mine. Fără să renunţ la ea, i-am oferit mult mai mult.”
    e) Şi alte soluţii.

    Pentru ajutor material şi consiliere spirituală, preotul ortodox Damaschin Dan de la Biserica “Naşterea Domnului” (aflată în curtea Maternităţii “Cuza Vodă” din Iaşi) vă răspunde la nr. de telefon 0744 798 610 sau la următoarea adresă de e-mail:
    [email protected]

    Părintele Damaschin Dan colaborează şi cu Fundaţia Solidaritate şi Speranţă Iaşi – Centrul Sfinţii Ioachim şi Ana, Iaşi. Serviciile sunt aproximativ aceleaşi de mai jos (prezentate la Asociaţia Primul Pas) şi sunt tot gratuite. Fundaţia Solidaritate şi Speranţă se găseşte la următoarea adresă: Iaşi, str. Costache Negri nr. 48, cod poştal 700071, (în clădirea Diaconia – Servicii sociale ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care se află în curtea dintre Liceul Vasile Alecsandri şi Biserica Sfântul Sava) telefon: 0746 502 708, e-mail: [email protected]

    În afară de serviciile de ajutor maternal, Fundaţia Solidaritate şi Speranţă oferă şi alte servicii gratuite, printre care consiliere şi terapie pentru orice formă de dependenţă (de alcool, tutun, droguri, etc.) telefon 0232 / 220.548; 0232 / 271.228 sau 0332 / 805.750
    site: http://www.fundatia.mmb.ro/

    Lista principalelor centre din România care oferă consiliere, ajutor material şi adăpost pentru femei însărcinate şi pentru victime ale violenţei în familie se găseşte pe site-ul următor:
    http://provitabucuresti.ro/Resurse/centre-consiliere-avort-criza-de-sarcina-adaposturi-victime-violenta-familie.html

    Iată câteva dintre Asociaţiile pentru viaţă din Iaşi şi din ţară:

    Asociaţia Primul Pas din Iaşi
    http://www.primulpas.org
    Asociaţia “Primul Pas” se găseşte la următoarea adresă: Iaşi, bulevardul Tudor Vladimirescu nr. 89, bloc 89, parter, ap.2, cod poştal 700401 (pe strada care face legătura dintre Bucşinescu şi staţia Pădurii, în spatele maternităţii Elena Doamna – pe site găsiţi şi locaţia pe hartă), telefon 0232 / 277.901;
    e-mail:
    [email protected]
    Serviciile asociaţiei sunt oferite de către specialişti în domeniu: asistenţi sociali, medici, psihologi. Asociaţia „Primul Pas” oferă gratuit următoarele servicii:
    – Teste de sarcină;
    – Trimiteri pentru consultaţii ginecologice şi ecografii gratuite;
    – Consiliere direct sau prin e-mail;
    – Informare cu privire la implicaţiile şi alternativele unui avort;
    – Oferire de ajutor material de urgenţă, atât înainte, cât şi după naştere;
    – Găzduire;
    – Grup de suport pentru mămici;
    – Informare despre alte servicii de îngrijire.
    Observaţie: Adresa de internet a Asociaţiei Primul Pas de pe unul din pliantele alăturate a fost schimbată. Noua adresă de internet a Asociaţiei Primul Pas este cea de mai sus:
    http://www.primulpas.org
    Adresa poştală şi numărul de telefon 0232 / 277.901 au rămas neschimbate.

    Site-ul http://www.avort.ro/consiliere.php
    Conţine posibilitatea de consiliere pe e-mail din partea unor maici cu pregătire şi experienţă psihologică (Maica Sofronia şi Maica Rafaela, care au fost prezentate şi la emisiuni TV), de la Centrul de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Iaşi. Site-ul conţine şi articole, mărturii şi sfaturi:
    http://www.avort.ro

    Centrul de formare şi consiliere «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil» – Iaşi http://www.sfintiiarhangheli.ro/node
    0751.214.017 ; 0232.215.157

    Părintele Tănase Nicolae a înfiinţat Asociaţia Pro Vita Pentru Născuţi şi Nenăscuţi şi a construit mai multe aşezăminte unde primeşte copii spre creştere, în satele Valea Plopului şi Valea Screzii, comuna Poseşti, judeţul Prahova. Adresa : Asociatia Pro Vita pentru nascuti si nenascuti, Str. N. Iorga nr. 72 Vălenii de Munte Jud. Prahova
    Adresa Taberei: Asociatia Pro Vita, Sat Valea Screzii, com. Posesti, jud Prahova, Romania
    Telefoane: 0746014605 ; 0744376544 ; 0741989024 ; 0745223663 ; 0745068000
    Adrese de e-mail :
    [email protected]

    [email protected]

    Site-ul asociaţiei :
    http://www.asociatiaprovita.org/

    Toate serviciile Asociaţiei sunt gratuite. Părintele Tănase primeşte, de asemenea, şi copii ai străzii. În creşterea copiilor este ajutat şi de oamenii din sat. Multe femei care au nu au făcut avort şi au născut copiii, i-au încredinţat părintelui Tănase Nicolae pentru un timp sau definitiv.

    Oamenii credincioşi nu se tem de viitor, ci se încred în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îi va ajuta şi le va scoate în cale posibilităţi de a-şi creşte copiii. În general cei fără credinţă se îngrijorează. De atâtea ori Domnul Hristos a spus : “ Nu te teme ! ” sau “ Nu vă temeţi ! ” sau „Dacă Dumnezeu îmbracă atât de frumos iarba câmpului, care astăzi este, iar mâine va fi aruncată în foc, nu va face oare cu mult mai mult pentru voi? Oameni cu puţină credinţă! Nu vă faceţi atâta grijă spunând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?» Toate acestea le caută păgânii; Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, iar celelalte vi se vor da pe deasupra. Nu vă faceţi atâta grijă pentru ziua de mâine; ziua de mâine îşi va purta singură de grijă. Fiecărei zile îi ajunge necazul ei” (Mt. 6, 30 – 34) Şi în Vechiul Testament găsim scris: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îti vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41, 10)
    La fel şi azi Domnul Iisus Hristos le-ar spune părinţilor care se îngrijorează cu privire la viitor (şi le şi spune prin intermediul Bisericilor şi al oamenilor buni): Nu te teme! Nu vă temeţi să primiţi copiii pe care vi-i trimite Dumnezeu, Creatorul vieţii!
    Inviolabilitatea, valoarea vieţii are întâietate, primează asupra „calităţii“ vieţii. Valoarea oricărei fiinţe umane: tânăr sau bătrân, sănătos sau bolnav, embrion sau nou-născut, geniu sau redus mintal, nu depinde de ceea ce în limbaj hedonist şi utilitarist se numeşte „calitatea vieţii”. Nu există viaţă lipsită de calitate, viaţa este o valoare absolută, fiind dată de Dumnezeu.

    Viaţa nu trebuie privită doar sub aspectul ei temporar, pământesc, ci în primul rând în perspectiva ei veşnică.

    În plus, există şi indemnizaţiile pentru creşterea copiilor, precum şi multe asociaţii pentru viaţă şi ONG–uri care oferă ajutor material, consiliere şi soluţii alternative pentru a NU face avort. Adresele şi numerele de telefon ale asociaţiilor pentru viaţă din toată ţara sunt în mai multe locuri pe blogul Dreptul la viaţă, recomandat mai sus, precum şi pe site-ul Asociaţiei Provitabucuresti:
    http://provitabucuresti.ro/resurse/centre-consiliere-avort-criza-de-sarcina-adaposturi-victime-violenta-familie/

    Recomand şi vizionarea documentarului “Strigătul mut”, realizat de medicul ginecolog şi obstetrician Bernard Nathanson, care fusese directorul celei mai mari clinici de avorturi din SUA la începutul anilor 70, când nu existau embriologia şi fetologia (nu apăruse încă nici ecograful) şi nu era stabilit în mod clar că omul este om din momentul concepţiei. Mai târziu, în 1979, după ce a apărut ecograful şi cunoştinţele în domeniul embriologiei au avansat, devenind clar că omul este om din momentul concepţiei şi, deci, că avortul e crimă, doctorul Nathanson a refuzat să mai facă avorturi şi a devenit un important apărător al dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi. În 1984 a realizat şi documentarul “Strigătul mut” (“Silent Scream”), în cooperare cu Comitetul Naţional pentru Dreptul la Viaţă. În acest documentar prezintă dovezi ştiinţifice că omul este om de la concepţie. Prezintă şi un avort filmat la ecograf, în care se vede cum copilul se agită, se fereşte de instrumentele de avort, bătăile inimii sale cresc foarte mult, simte durerea, şi când este sfâşiat deschide gura larg, ca într-un strigăt mut. Este rupt în bucăţi de instrumentele de avort şi extras din uter bucată cu bucată.
    Spre finalul documentarului doctorul Nathanson prezintă femei care suferă cumplit în urma avortului, deoarece au rămas cu felurite sechele fizice şi psihice. De asemenea, doctorul Nathanson demască industria avortului, dezvăluind cum susţinătorii avortului recurg la tot felul de minciuni şi manipulări pentru a ascunde adevărul despre avort şi a influenţa oamenii. Este şi autorul lucrării “Aborting America” (“Avortând America”) în care dezvăluie “începuturile incorecte al mişcării în favoarea avortului”, mişcare din care iniţial a făcut parte el însuşi.
    Toţi cei care văd acest documentar se declară împotriva avortului şi în favoarea vieţii.
    Documentarul Strigătul mut, subtitrat în română, poate fi vizionat pe site-ul următor :
    http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/37-strigatul-mut-the-silent-scream

    sau pe site-ul dedicat documentarului:
    http://www.strigatulmut.ro/

    Recomand şi o carte foarte interesantă, intitulată “Marketing pentru genocid”, care conţine dezvăluiri cutremurătoare ale unor foşti medici avorţionişti despre minciunile şi manipulările celor care fac parte din „industria avorturilor”.
    http://provitabucuresti.ro/resurse/aparitii-editoriale/184-marketing-pentru-genocid-industria-avortului
    Iată o scurtă prezentare a cărţii, preluată de pe site-ul Pro Vita Bucureşti:
    Marketing pentru genocid, Editura Nepsis, 2009, 108 pag.
    Cartea îşi propune să contribuie la prezentarea cât mai clară a originilor, mijloacelor şi scopurilor urmărite de “industria avorturilor”. Într-adevăr, când vorbim despre avort vorbim şi despre o industrie – despre o imensă afacere, cu implicaţii şi susţineri puternice în guverne şi în instituţiile supra-naţionale, globaliste – care are ca “obiect de activitate” şi mijloc de obţinere a profitului uciderea copiilor nenăscuţi.
    Cum a fost posibil ca o crimă abominabilă, condamnată de societăţile păgâne, de morala comună a omenirii dar şi de lege să devină o virtute, un drept juridic şi o expresie a “libertăţii de alegere” se arată în articolul “Avortul sau cum au vândut mincinoşii Roe vs. Wade Americii”. Pornind de la un celebru caz juridic ce a făcut multă vâlvă în SUA anilor ’70, s-a pus la cale o adevărată campanie de marketing în care s-au folosit inclusiv sondaje false pentru a schimba opinia publică americană în ce priveşte legalizarea avortului.
    În al doilea material, “Mărturii ale unor foşti doctori care au lucrat în industria avorturilor”, sunt adunate confesiunile unor doctori şi activişti ai clinicilor de avorturi. Aceşti oameni arată cum a lucrat, în cazul lor, manipularea, sau pur şi simplu cum au lucrat dorinţa de bani, de o situaţie socială mai bună, conformismul ca motivaţii pentru angajarea în astfel de clinici, dar şi cum a lucrat trezirea, conştientizarea, lepădarea de astfel de practici şi, mai apoi, angajarea alături de activiştii pro-viaţă.
    Pentru că aceste două materiale se referă la situaţia din SUA, am completat broşura cu o scurtă analiză făcută asupra spaţiului european, legată de intenţia Consiliului Europei de a promova avortul ca “drept garantat” al femeilor. (prezentarea aparţine editorului)

    Consecinţe fizice şi emoţionale ale avortului:

    Pe lângă faptul că este uciderea unui copil fără apărare, avortul are şi numeroase consecinţe asupra sănătăţii şi uneori asupra vieţii femeii, chiar dacă este făcut de medic, cu aparatură medicală, oricât ar fi aceasta de sterilă. După un avort, cele mai multe femei se confruntă cu una sau mai multe dintre următoarele consecinţe (unele dintre aceste consecinţe sunt imediate, iar altele pot apărea şi după câţiva ani):
    a) Consecinţe fizice
    – Hemoragii – complicaţii hemoragice – de multe ori atât de greu de stăpânit, încât necesită extirparea chirurgicală a uterului şi permanentizarea unei infirmităţi serioase pentru femeie;
    – Infecţii ale aparatului genital feminin, cu reducerea până la dispariţie a capacităţii de procreare;
    – Infecţii pelviene acute şi cronice;
    – Perforaţii uterine însoţite uneori şi de lezarea organelor din vecinătate: vezică, rect, intestin subţire, peritoneu. De cele mai multe ori, consecinţele sunt catastrofale, chiar dacă nu sunt constatate de la început. Perforaţiile mici, neobservate, evoluează lent şi pot produce infecţii grave, cangrenă uterină;
    – Sterilitate;
    – Complicaţii particulare legate de diverse manevre;
    – Accidente neurologice datorate diverselor embolii ;
    – Tetanus post-avort (încă prezent, în ciuda profilaxiei);
    – Dureri abdominale acute şi prelungite (mai ales după dispariţia anesteziei), ameţeli,
    dureri de cap;
    – Răni cervicale (tăierea sau ruperea colului uterin de către instrumentele folosite pentru avort);
    – Răni cicatriciale permanente ale mucoasei uterine;
    – Inflamarea trompelor uterine;
    – Infecţii datorate rămânerii în uter a unor resturi ale fătului sau ale placentei;
    – Sinechii uterine ;
    – Conflicte serologice Rh ;
    – Infectarea cu virus hepatic datorită transfuziei din cauza hemoragiei după avort;
    – Cancer la sân. O legătură între cancerul de sân şi avort a fost precizată de medici încă din anul 1957. Pornindu-se de la faptul că hormonii produşi în timpul sarcinii au un efect protector, s-a ajuns la concluzia că avortul induce o schimbare hormonală bruscă. Efectul acestei violenţe afecteză celulele sânului, schimbare care, până la urmă, provoacă apariţia cancerului. Un studiu publicat în 1994 în „Jurnalul Institutului Naţional de Cercetare a Cancerului” constata: „Riscul cancerului de sân pentru femeile care au făcut un avort este cu 50% mai mare decât în cazul altor femei”.
    – Creşterea incidenţei hipertensiunii. Un studiu efectuat în California (S.U.A.) a arătat că „în comparaţie cu femeile care au născut, femeile care au avut un avort au un risc mai mare, din punct de vedere statistic, de deces cerebro – vascular. Aceasta este o dovadă că avortul provocat creşte incidenţa de hipertensiune la femei.” („A Record Linkage Study of 173, 279 Low Income American Women”, în „Clinical Medicine & Health Research”, 25 aprilie 2001).
    – Creşterea frecvenţei avorturilor spontane;
    – Creşterea frecvenţei sarcinilor extrauterine ;
    – Naşteri premature, naşteri de copii morţi;
    – Dereglări menstruale;
    – Atac de cord şi convulsii datorită reacţiei alergice faţă de anestezie;
    – Embolismul lichidului amniotic : este o boală catastrofală şi înseamnă o infectare a sângelui femeii cu lichid amniotic din conţinutul placentei sau cu fragmente din ţesuturile fătului. Asemenea cazuri sunt deseori mortale.
    – Febră ridicată, blocaj renal , convulsii, şoc septic , comă;
    – Moarte. Nimeni nu va şti exact numărul femeilor care mor din cauza avortului. Motivul tăcerii este „reputaţia”, atât a medicului, cât şi a familiei în care are loc decesul. În general, drept cauză a decesului nu se trece cea reală, adică avortul, ci complicaţiile care rezultă din avort, de exemplu hemoragie, hepatită, etc. Se consideră că numărul real al deceselor provenite din avort este cel puţin de zece ori mai mare decât cel indicat oficial de statistici. În publicaţia „The Scotsman”, la 9 martie 1970, s-au scris următoarele cuvinte: „Putem să considerăm că avortul legal este cauza principală a morţii femeilor tinere” (şi nu numai a celor tinere – n. n.)
    Există o corespondenţă aproape matematică între rata avorturilor şi rata mortalităţii materne. România a fost mai mulţi ani pe primul loc în Europa la rata avorturilor (şi în primii ani de după 1989 chiar pe primul loc în lume) şi a ajuns pe locul doi în Europa la rata mortalităţii materne. Se poate muri şi de la primul avort, chiar dacă e făcut de medic cu aparate oricât de sterile.
    De asemenea, vaccinurile avortive şi pilula avortivă RU486, prezintă consecinţe fizice foarte grave. Două exemple:
    – Injecţia intrauterină a diverselor lichide în scop avortiv (încă extrem de frecventă) are risc foarte mare de apariţie a aşa-numitului avort toxico-septic cu evoluţie rapidă şi violentă şi cu sfârşit în general mortal;
    – Ingestia diverselor substanţe avortive afectează în special ficatul şi rinichii, iar doza avortivă este foarte apropiată de cea mortală.
    În ceea ce priveşte sterilitatea femeilor în urma avortului, un material apărut în 20 noiembrie 1997 în „Evenimentul Zilei” începea cu titlul „Alarmă de gradul zero”, arătând că fertilitatea româncelor cunoaşte o scădere evidentă. Avortul determină consecinţe grave, iar statisticile evidenţiază că „morbiditatea cauzată de complicaţiile avortului a devenit semnificativă” (Dr. Bartoş Daniela, „Sănătatea femeii şi a copilului şi protecţia familiei în viziunea Ministerului Sănătăţii şi Familiei din România” în Congresul Internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin”, Bucureşti, 2002).

    b) Consecinţe emoţionale (sindromul post – avort care poate apărea imediat sau la câţiva ani după avort şi care constă în emoţii negative)
    – Sentimente de vinovăţie, mânie, teamă;
    – Tristeţe, mâhnire, depresie;
    – Plâns frecvent;
    – Tulburări ale somnului (insomnii, coşmaruri) ;
    – Teama de sarcini viitoare;
    – Pierderea respectului de sine;
    – Dificultăţi de relaţionare cu ceilalţi;
    – Comportament agresiv faţă de sine însăşi, faţă de tatăl copilului şi faţă de cei implicaţi în avort;
    – Incapacitatea / diminuarea implicării în activitatea sexuală;
    – Abuz de alcool, consum de droguri;
    -Gândul de suicid. Precizăm aici că cine se sinucide ajunge în suferinţa veşnică a iadului, pentru că moare cu acest păcat al sinuciderii pe suflet. Diavolul, în viclenia lui, după ce îi introduce femeii gândul avortului, dacă ea face avort încearcă apoi să o împingă la deznădejde şi chiar la sinucidere, pentru a ajunge în suferinţa veşnică a iadului.
    Pentru femeile care au făcut deja avort şi se confruntă cu a doua serie de consecinţe prezentate (emoţionale) există şi consilierea post-avort (după avort) care se poate face la asociaţiile pentru viaţă şi despre care am amintit şi mai sus.
    Despre consecinţele emoţionale, două femei mărturisesc următoarele : (Din revista pentru elevi „Schreibenkleister”, Bad Neustadt / Baurische, Rhon, Germania):
    „Toţi cei care m-au sfătuit să fac avortul în urmă cu doi ani – doctorul, consilierul, părinţii, prietenii, prietenele şi soţul meu – m-au asigurat că aşa e cel mai bine pentru mine şi pentru copilul meu! Acum copilul meu este mort iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, nu mai pot să râd. Nimeni nu mă înţelege! Vă rog, spuneţi tuturor oamenilor cât de groaznic este un avort! Dureri cumplite îmi chinuie trupul şi sufletul. De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma?” (Jutta)
    „Mi-am avortat copilul. Astăzi nu aş mai lua o asemenea hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am coşmaruri în care îmi apare o fetiţă care fuge spre mine cu braţele întinse şi întreabă mereu: «De ce mămico? De ce?» Apoi mă trezesc udă de transpiraţie. Acest vis şi privirea fetiţei mă urmăresc continuu de când am avut acea intervenţie._Relatez acest lucru pentru folosul tuturor femeilor şi tinerelor fete care se află în aceeaşi situaţie. Gândiţi-vă foarte bine ce faceţi, pentru că vă vor chinui visele şi vă vor urmări privirile copiilor avortaţi. Veţi simţi o singurătate copleşitoare, durere şi jale, când veţi vedea o mamă cu copilul ei. Voi veţi suporta consecinţele acestei intervenţii, nu partenerul vostru. El nu vă poate lua teama, regretul sau însingurarea. De aceea gândiţi-vă bine înainte de a alege avortul şi nu permiteţi nimănui să vă constrângă, pentru că viaţa voastră va fi distrusă. Există numeroase organizaţii care vă pot ajuta. Nu faceţi aceeaşi greşeală ca şi mine!” (Judith)
    Avortul nu înlătură neliniştea, angoasa femeii în dificultate, ci i-o sporeşte şi i-o prelungeşte. Sunt două forme de angoasă: una pe termen scurt care durează până la avort, alta pe termen lung, care începe la avort sau după avort. Toate greutăţile şi durerile maternităţii trec, se uită, dar angoasa provocată de avort durează la multe femei chiar şi toată viaţa. Dacă şi tatăl a fost de acord cu avortul, pot apărea şi la el consecinţe emoţionale, precum şi la alte persoane. Cei care au participat la avort, cum ar fi unii medici, asistente medicale, rude sau prieteni care au contribuit la avort, au îndemnat la avort sau au fost de acord cu avortul, pot fi afectaţi de consecinţe emoţionale. De aceea consilierea post-avort se adresează într-o anumită măsură şi bărbaţilor. Doctorul Mina Minovici, care a fost profesor de medicină legală la Facultatea de Medicină şi directorul Institutului Medico-Legal din Bucureşti, în „Tratat complet de medicină legală” arată, la rândul său, urmările dezastruoase ale avortului.

    Recomand şi următoarele site-uri:

    Blogul marşului pentru viaţă :
    http://www.marsulpentruviata.blogspot.com

    Precum şi site-ul ProvitaTV – conţine filme documentare şi videoclipuri pentru viaţă:
    http://www.provitatv.ro/

    Site-ul Adevărul despre avort (conţine foarte multe documentare, articole şi mărturii):
    http://www.adevaruldespreavort.ro

    Mărturii ale femilor care nu au avortat:
    http://www.adevaruldespreavort.ro/marturii-femei-care-nu-au-avortat

    Mărturii ale femeilor care au avortat:
    http://www.adevaruldespreavort.ro/marturii-femei-care-au-avortat

    Site pro vita în limba rusă:
    http://www.noabort.net/

    Alt site care conţine mărturii publice ale femeilor:
    http://www.avort.ro/marturii.php

    Asociaţia Pro Vita Pentru Născuţi şi Nenăscuţi are filială şi în Bucureşti, precum şi în alte oraşe din ţară. Site-ul Asociaţiei Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi – Filiala Bucureşti
    (de aici puteţi primi şi CD-uri gratuite cu filme şi alte materiale pentru viaţă)

    http://www.provitabucuresti.ro
    tel.: 0728.673.673 ; fax: 031/815.27.80

    Videoclip – o povestire despre avort spusă de Andrea Bocelli:
    http://www.doxologia.ro/video/clipuri/o-povestioara-despre-avort-spusa-de-andrea-bocelli

    Apel de conştiinţă din partea unui medic către colegii săi: în apărarea dreptului la viaţă al copilului nenăscut, prin conştientizarea viitoarelor mame:
    http://www.culturavietii.ro/2011/08/14/apel-de-constiinta-din-partea-unui-medic-catre-colegii-sai-in-apararea-dreptului-la-viata-al-copilului-nenascut-prin-constientizarea-viitoarelor-mame/

    Sunt mulţi medici ginecologi, atât în alte ţări, cât şi în România, care refuză să facă sau să asiste avorturi. De asemenea, sunt şi medici ginecologi care au făcut avorturi şi, în urma informării şi conştientizării valorii vieţii, au refuzat să mai facă avorturi şi au devenit promotori ai dreptului la viaţă. Iată şi un material foarte interesant, intitulat De ce atatia avortionisti au devenit Pro-Vita? – Avortionisti convertiti – Why so many abortion workers have turned Pro-Life?
    http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/254-de-ce-atatia-avortionisti-au-devenit-pro-vita-avortionisti-convertiti-why-so-many-abortion-workers-have-turned-pro-life

    Puteţi viziona o înregistrare video în care medicul ginecolog Dan Păscuţ, director la Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie din Timişoara face mărturisiri în această privinţă:

    Iată un fragment relevant din mărturia lui: „Înfiinţând un cabinet privat unde primeam bani de pe urma acestor avorturi, deodată m-am simtit ca un killer, exact ca un killer, care este plătit ca să ucidă. …Sunt absolut convins că există viaţă şi că prin avort este distrusă o viaţă.”

    Abby Johnson, fostă directoare în cadrul Planned Parenthood (mişcare care promovează contracepţia artificială şi avortul), a trecut de partea mişcării Pro Life (Pentru Viaţă), devenind activistă pentru apărarea vieţii copiilor nenăscuţi:
    http://www.abbyjohnson.org/

    Recomand şi un proiect foarte interesant al Asociaţiei Pro Vita Bucureşti:
    http://www.rupetacerea.ro

    Recomand şi câteva videoclipuri foarte interesante:

    http://www.youtube.com/watch?v=UeUfSvIARqE&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=FQ_EoyVy2ic&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=yBwZZYlqbEI&feature=related

    Cum se face avortul! – Şocant – Cel mai dur ilm despre avort:

    http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/232-cum-se-face-avortul–socant-cel-mai-dur-film-despre-avort-avortul-chirurgical-avortul-la-cerere-avortul-prin-chiuretaj

  2. (Continuare)Împreună cu copiii nenăscuţi, victime ale avortului sunt femeile rănite în trupul şi sufletul lor. Marii beneficiari de pe urma avortului sunt bărbaţii imorali. Sunt beneficii economice care se scot din vărsarea sângelui acestor copii. Aşa cum arată şi doctorul Bernard Nathanson în documentarul „Strigătul mut”, în lume s-a format o întreagă industrie legală sau ilegală a avortului, cu o vastă reţea de dispensare, organizată în mare parte de mafie şi de alte organizaţii criminale internaţionale. Multe femei devin complice ale bărbaţilor imorali, fără să-şi dea seama că aceştia le instrumentalizează, le exploatează şi nu intenţionează câtuşi de puţin emanciparea lor. În general bărbaţii imorali, într-o manieră foarte abilă şi înşelătoare, trâmbiţează nişte pretinse „drepturi ale femeii”, urmărind în realitate o mai crâncenă dominare a acesteia.
    Prin propaganda în favoarea avortului, bărbaţii imorali:
    – Creează condiţii care le permit să dispună de orice femeie după bunul plac; Dr. Laure Brisbois face următoarea remarcă referitoare la legalizarea avortului în Franţa: „O lege în favoarea avortului îi avantajează pe iresponsabilii sexuali, deoarece 55% din femeile care au avortat sunt necăsătorite şi 14% concubine, în total 69%”.
    – Se sustrag chiar de la început de la orice răspundere cu privire la copilul care ar fi putut veni pe lume;
    – Se scutesc de promovarea iniţiativelor capabile să îmbunătăţească situaţia femeii în societate;
    – Fac ca femeile să devină simple obiecte la dispoziţia lor.
    Experienţa arată că legalizarea avortului produce un adevărat dezastru în rândul adolescentelor umilite, exploatate, înjosite, abandonate deja de la începutul vieţii lor de femeie.
    Având apoi în vedere urmările nefaste ale avortului pentru sănătatea şi viaţa femeii, nu se poate vorbi în nici un caz despre emanciparea ei prin legalizarea avortului. Din păcate, aceste urmări nu constituie obiectul vreunei propagande şi, pe cât e posibil, sunt ţinute secret:
    „S-a creat un fel de conspiraţie pentru a acoperi riscurile prin tăcere. Datorită reacţiilor emoţionale provocate de discuţiile asupra avortului legal, dovezile bine documentate provenind din ţări cu o mare experienţă în acest domeniu, din păcate au fost puţin luate în consideraţie de presă, atât de cea medicală, cât şi de cea specializată. Acest lucru nu poate fi justificat din punct de vedere medical, dacă urmările implică o daună pentru pacienţi. Pentru aceste motive publicăm un scurt rezumat al activităţilor desfăşurate de noi în această secţie de obstetrică şi ginecologie. Nu suntem mândri nici de numărul sarcinilor întrerupte, nici de complicaţiile descrise.” (J. A. Stallworthy, The Lancet, 4 decembrie 1971).

    Cei care susţin legalizarea avorturilor consideră că aceasta este singura cale de a lupta împotriva avorturilor clandestine. Se adoptă, în subsidiar, soluţia “răului minim”. La vedere, se discută nu despre legalitatea avortului, ci despre necesitatea de a găsi legislaţia prin care să se controleze avortul clandestin, care implică mai mari costuri financiare şi pericole numeroase pentru sănătatea femeii. Din mărturiile medicilor care practică avortul se ştie că susţinătorii avortului pun în circulaţie pe piaţă multe statistici “retuşate”, urmărind amplificarea dramei avortului clandestin, în intenţia de a se face impresie şi de a se cere legalizarea avortului. Astfel, Dr. Bernard Nathanson afirmă că cifra reală a avorturilor clandestine,în Statele Unite, a fost umflată de zece ori. Mai mult, în Statele Unite susţinătorii avortului spuneau că, anual, între 5 mii şi 10 mii de femei mor din cauza avortului clandestin. Pentru anul 1972, statisticile OMS arătau 70 de decese la această categorie. În anii ’60 – ’70, a fost configurat un asemenea tablou derutant. Astăzi se ştie că, în acei ani, numărul avorturilor clandestine a fost exagerat. În Spania, când s-a propus legalizarea parţială a avortului, susţinătorii au prezentat cifra de 300.000 de avorturi clandestine, ca după aprobarea legii să se constate că în primele şase luni s-au înregistrat în toată Spania doar două sute de cazuri de avorturi. În Anglia, s-a vorbit, la începutul anilor ’60, de 100.000 sau chiar 250.000 de avorturi clandestine pe an. În realitate, cum arată investigaţiile făcute ulterior, numărul acestor cazuri a fost estimat la 25 de mii. În Franţa, în 1971, s-a discutat mult pe marginea unui milion de avorturi clandestine pe an. Instituţiile specializate (INED, de exemplu) au susţinut în mod oficial valoarea de 250.000. Ulterior, acestă cifră a coborât la 65 de mii, valoare recunoscută unanim. Există, de asemenea, statistici care arată că, datorită avorturilor făcute legal în spitalele de stat şi cabinetele private şi a consecinţelor acestra, mor mult mai multe femei. Experienţa din ţările în care s-a legalizat avortul arată că, prin legalizare, numărul avorturilor clandestine nu a scăzut.
    Dar, chiar dacă am admite, fără să statuăm, faptul că legea ar avea rolul de a stăvili avorturile clandestine transferându-le în planul legalizării, de aici nu ar rezulta un caracter licit, pentru că nu legea face ca un lucru să fie permis din punct de vedere moral; eventual legea presupune moralitatea unui act dar nu îl constituie. Ba mai mult, atunci când legea aprobă o conduită moralmente nepermisă devine ea însăşi lege negativă şi corupe conceptul etic, în special într-un caz de primă valoare cum este viaţa. Să luăm ca exemplu furtul şi violenţa. Nimeni nu ar aproba un raţionament de acest gen: pentru că furtul în multe ţări înregistrează cote înalte (fraudă fiscală, furt prin efracţie, pentru obţinerea unor răscumpărări, cu sechestrare, etc.), atunci el ar trebui legalizat şi astfel furtul ar dispărea. Furtul nu ar înceta de a fi furt atunci când ar fi aprobat de lege, şi nici violenţa nu ar înceta să fie ceea ce este; dimpotrivă, ar determina dezechilibrul ordinii sociale. Uciderile adulţior şi tâlhăriile se săvârşesc întotdeauna în condiţii proaste pentru victimele lor, dar nimeni nu se gândeşte să le legalizeze pentru a putea fi săvârşite sub control medical. Având apoi în vedere urmările nefaste ale avortului pentru sănătatea şi viaţa femeii (chiar dacă avortul este făcut la medic) nu se poate vorbi în nici un caz despre emanciparea ei prin legalizarea avortului.

  3. Cezar, prietene, esti cu capu’. Serios. In cazul tau poate ca ar fi fost mai potrivit un avort, desi acum e un pic cam tarziu sa o mai culpabilizam pe mama ta.

    Du-te in padurile din care ai iesit si nu mai pacatui pe online.

  4. Oh, nu cred, au apărut deja fundamentaliştii anti-avort. Amice suntem 7 miliarde deja, în creştere. Mai mulţi copii nedoriţi înseamnă mai multe guri de hrănit. Iar femeile au dreptul să decidă individual ce vor să facă şi nu poţi să le impui nici tu, nici biserica şi nici statul altfel. Dacă vrei să faci ceva în sensul ăsta, fă consiliere.

  5. lasati, mai, oameni buni, ca astia ca Cezar considera ca daca ne inmultim, dumnezeu o sa mareasca volumul pamantului, ca sa ne ajunga la toti. Cezar, da-te ma, in cacat cu miracolele tale si cu minciunile si manipularea bisericeasca! Fiecare are dreptul de decizie asupra propriului corp. Nimeni nu stie mai bine decat o femeie CAND anume este monetul potrivit pentru o sarcina. Noi, barbatii, ne scoatem usor, nu tragem nimic, de aia nu intelegem nimic din cosmarurile femeilor, asa ca, in povestea pro-choice sau pro-life ar cam trebui sa ne tinem gura si doar sa sustinem, linistiti opinia jumatatii mai sensibile si mai frumoase a familiei.

  6. În loc să fie interzise avorturille, ar trebuii să fie promovata valoarea vieții, să fie prețuit darul femeilor de a da naștere unor potențiali ”Eminescu, Einstein, Tesla, ș.a.m.d.”, să fie susținute mamele care au nevoie de ajutor în creșterea copiilor, să fie oferita educatie si sprijin moral cat si material daca este nevoie, să fie dragoste și unitate, sa existe o bună educație in școli, ca fetele cat și baieții să înțeleagă încă din adolescență ce înseamnă responsabilitatea de a da naștere unei vieți, iar decizia că avortul nu este o opțiune și că viața nu este o joacă, să fie una personală și nu impusă. Dacă vom fi anti-avort, ceea ce respingem, va persista; însă dacă vom fi pentru viață, viața va excela! Pacat ca unele românce nu au invatat nimic din istorie si se dau mandre ca facand parte dintr-o grupare anti-anti-avort, adica nu sunt nici anti-avort, nici pentru avort, dar nici pentru viață! Iar cei care cred canumai prin crime poate supravietuii specia umana, pana cand persistati in a traii o drama? Sunteti dogmatizati si credeti ca daca nu vom traii niste drame, vom fi prea multi pe pamant si vom murii de foame! Foarte primitiva gandirea asta! Intelegeti ca atunci cand vom fi suficient de evoluati psihic si spiritual, va fi loc pentru toata lumea caci universul este infinit, iar ”realitatea” pe care o traiti acum este doar un proces de corectare, de invtare,de evolutie. Studiati ce ne-au spus marii ”maestrii” ce au trait pe cest pamant, studiati fizica cuantica,neuropsihologia, deschideti-va mintea si poate veti intelege!

  7. Romancele sunt campioane la avorturi ! 20 milioane de avorturi (crime) in 24 de ani la o populatie de aproximativ 20 milioane de locuitori !!!
    Daca nu vreti copii, NU II FACETI, ca apoi sa-i ucideti !!!

  8. În filmulețul de mai jos, vedem o situatie in care 2 fete sunt ”tradate” si devin victimele aceluiasi agresor. Andreea, una dintre victime, alege sa mearga mai departe, sa invete din greseli, alege viata si isi asuma responsabilitati! Mara, cealalta victima, devine din pacate, una cu agresorul, alege sa traiasca aflandu-se intr-un razboi,în depresie si frustrare, imprăștiind asta in jurul ei. In genul Marei, sunt multe femei in ziua de azi care cred ca apara interesul femeilor, cand de fapt, sustin si alimenteaza o drama, nu invata nimic din propriile experiente si nici din istorie si prin urmare, nu pot invata nimic bun nici pe altii, ca si acel grup de activiste din Romania. http://www.youtube.com/watch?v=gDtFXc8nUQw

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger