În afară de un sistem bun de canalizare și de multe zone verzi, ecologia urbană vizează memoria. E bine cunoscut faptul că extinderea urbană duce la extpansiunea zonelor suburbane în ecosistemele naturale. În orice caz, în în ziua de azi asistăm la o extindere în interior, o presiune către centrul orașului, exercitată de cele mai multe ori de dezvoltatori privați, aliați cu administrațiile locale afectate de slăbiciune, împotriva siturilor istorice. Grupurile de interese puternice – marii dezvoltatori, speculanții de terenuri, companiile de construcții – au foarte mult de câștigat de pe urma acestei extinderi spre interior, cunoscută, de altfel, și sub numele de construcții-plombă.
de Raul Cazan (2Celsius)
Orașele sunt ecosisteme umane modificate, foarte diferite unele de altele. Oamenii, locuitori de-a lungul firului istoriei, le conferă unicitate prin simplul fapt că le locuiesc, le folosesc și le schimbă printr-un proces evolutiv diacronic care modelează atât prezentul, cât și viitorul. În prezent, această evoluție este strunită de dezvoltatori, care, în mod artificial, remodelează ecosistemele urbane în intervale extrem de scurte. În ciuda unei aparente funcționalități îmbunătățite, comunitățile își pierd clădirile și spațiile generate organic și spontan, spații care marchează puncte de cotitură ale istoriei, ale creativității locale și ale patrimoniului. Cu alte cuvinte, își pierd memoria. 2Celsius începe o serie de fotoreportaje despre dezvoltarea interioară a orașelor europene. Noul Berlin, Bucureștiul trunchiat, Vilnius cel verde sau trista Sofia se numără printre exemplele de atacuri asupra memoriei.
Berlin. Galeria din Cartierul de Est
Martie 2013, ora 5 a.m. Echipele de demolări, susținute de forțele polițienești din Berlin, au înlăturat o parte din Zidul Berlinului, pentru a face loc proiectului unei clădiri luxoase, în ciuda protestelor societății civile, care cerea ca situl istoric să fie conservat. Munca începuse cu noaptea în cap, echipele având de înlăturat patru secțiuni ale zidului, fiecare cu o lățime de 1,2 metru, în locul cărora era prevăzută o cale de acces pentru centrul rezidențial de lux, ce urma să fie ridicat de-a lungul râului Spree.
Galeria din Cartierul de Est este cea mai mare porțiune a Zidului Berlinului rămasă în picioare. Munvitorii din construcții mai înlăturaseră la începutul anului încă un fragment din el, însă protestele publice au reușit să oprească lucrările, cu promisiunea politicienilor locali de a găsi o soluție să păstreze intact restul zidului. Multe dintre picturile murale de mai jos nu mai există acum decât în format electronic.
Plimbare de-a lungul Galeriei din Cartierul de Est al Berlinului.
Memoria Zidului Berlinului versus Arena de oțel și beton
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Steagul Germaniei de Est, Graffiti de pe Zidul Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului, cu mesaj anti-rasism
Graffiti de pe Zidul Berlinului, reprezentându-l pe Gorbaciov
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Celebru graffiti de pe Zidul Berlinului, reprezentându-i pe Brejnev și Honecker
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului, reprezentând CV-ul Zidului Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului, reprezentând un Trabant care iese din Zid
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Graffiti de pe Zidul Berlinului
Acest articol a fost preluat de pe 2Celsius.net. Aici puteți urmări mai multe imagini cu graffitiuri de pe Zidul Berlinului.
Un comentariu
Pingback: Cetățenia organică | TOTB.ro - Think Outside the Box