Oraşele europene chitite să respecte Protocolul de la Kyoto îi taxează pe şoferii care vor să pătrundă în centru cu maşina, închid străzi întregi pentru autoturisme, au tot mai multe programe de bike sharing care muşcă din benzile destinate odinioară traficului auto sau introduc taxe pe condus, pentru fiecare drum parcurs cu maşina. Bucureştiul lărgeşte străzile, construieşte pasaje subterane şi poduri suspendate modern luminate, soluţii care, spun specialiştii în urbanism, s-au dovedit extrem de păguboase în timp pentru marile oraşe ale lumii, şi rade locuinţe pentru a înlesni drumul caselor pe două roţi. Haosul învăluie oraşul, de la cablurile aruncate de-a valma în spaţiul public, la maşinile parcate pe trotuare, care se înfruptă din puţinul spaţiu destinat pietonilor şi bicicliştilor. Chiar dacă maşinile sunt ca un “sânge” pentru oraş, acest sânge a prins cam mult cheag…
Fotografii de Mădălin Nicolaescu
2 comentarii
Frumoasa galerie foto, bun si articolul, dar in Europa le-au trebuit zeci de ani sa ajunga la solutiile si concluziile de acum. Noi avem masini de vreo 8-10 ani, masini multe vreau sa scpun, asa ca mai dureaza pana o sa ne lovim de aceleasi problem ca in Europa de Vest sau USA. Nu-i bai, tot ce se construieste se poate si demola!
scuze, cine sunt “specialistii in urbanism” la care va referiti?
daca urmezi link-ul ajungi la un articol in care e citat si paracitat teodor frolu, care nu stiu sa fi lucrat efectiv vreodata nici macar proiectare de arhitectura, daramite urbanism, dar poate gresesc – un tip, altfel, respectabil din multe puncte de vedere, pdop, discutabil fix din aceleasi puncte de vedere, pdap – una peste alta, mai e destul pana la “specialistii in urbanism”. nici nu prea sunt in romania mai mult de 4-5, si aia f contestati