Fost consumator de ketamină:”La cantități mari, nu-ți poți mișca deloc corpul și mintea ta halucinează cumva”

Laurențiu a consumat ketamină timp de patru ani și jumătate, cu întreruperi. A început în orașul său natal, apoi a continuat în București și a consumat fie ocazional, fie zilnic. “Era în funcție de chef”. Retrospectiv, spune că era dependent psihic, dar că nu a fost totuși un consumator împătimit. A învățat să consume doar cât îi trebuia pentru a ajunge în starea dorită. “Consumul de k diferă de la om la om”, spune el. Uneori sătea amorțit și asculta muzică, având impresia că privește realitatea “mai calm și foarte la obiect”, alteori  era năpădit de paranoia, de o stare alertă și de tensiune ridicată. Aflați care sunt efectele și riscurile ketamniei în noul episod al serialului nostru pe tema drogurilor.

 

 

Interviu cu Laurențiu I. (fost consumator de ketamină, 24 de ani). Serial realizat în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. Vă avertizăm că acest material conține informații explicite privind consumul de droguri. Nu promovăm consumul de droguri, ci vă oferim aceste informații pentru o cât mai bună înțelegere a fenomenului și a efectelor sale.

De mic am avut o pornire față de droguri. Nu știu de ce. Probabil și muzica rap a avut ceva influență și încă dinainte să consum am fost foarte pasionat de subiectul ăsta. Intram pe #Romanijuana, un canal de pe Mirc, și vorbeam cu străini. Mă interesam la maxim despre droguri. Și cu un prieten, când vorbeam de ce vom face dupa terminarea liceului, nu vorbeam de ce facultate vrem să facem, ne gândeam doar că o să terminăm liceul și o să ne mutăm într-un oraș mare și o să consumăm cât mai multe droguri. La început, am încercat amitriptilină și Romparkin – mama unui prieten ne cumpărase, în schimbul câtorva favoruri.

După aia am auzit că un baiat vindea keta, la linie. Era pudră și costa 4-5 lei. Am luat. Aveam 15-16 ani. Am fost foarte încântat. L-am luat și pe prietenul meu și i-am dat din linia aia. Era ambalată în staniolul de la țigări. Ne-a plăcut foarte mult. Prima oară, nu-mi venea să cred cum îți poate schimba starea atât de repede. Amorțeala aia. Luminițele. Cum se vedea totul în ceață, așa. Și gândirea parcă era în ceață. Pe slow motion. Eram curioși cât o să țină, dacă ne va observa cineva. Cam astea erau efectele: amorțeală fizică și psihică și un soi de euforie. Am început să cumpărăm des după ce ne-am familiarizat cu dealer-ii și cu consumul.

Am început să cumpărăm la mililitru. La meleu. Era mai cost efficient. Se vindea la flacon, dar cum nu aveam nevoie de o cantitate așa mare și nici nu voiam să dosesc prin casă flacoane, cumpăram câțiva mililitri într-o seringă. Un mililtru costa cam 7-8 lei atunci, din câte îmi amintesc, iar noi cumpăram 3-4. Puneam apă într-o oală, cam un sfert. Întorceam capacul invers, cu mânerul în oală, și vărsam ketamina pe el. Puneam oala pe aragaz, la foc mare, și keta începea să se cristalizeze deasupra. Apoi o uscam complet cu o brichetă. Cu un cuțit o rădeam de pe capac și o pisam cu o cartelă telefonică să fie fină. Când o consumam injectabil, îmi dădeam doar în brand sau în picior. Dacă îți dai des în același loc, se întărește mușchiul în zona aia așa de tare, că nu mai poți băga acul. Era foarte ieftin un flacon pe vremea aia. La noi era 2-3 sute de mii. În București era de trei ori mai mult, din câte știam. Injectabil, efectele veneau mult mai repede și mult mai intens și aveai nevoie de o cantitate mai mică decât la prizat.

Majoritatea consumau cantități mult mai mari față de mine. Efectele se amplificau din cauza cantităților mai mari. În vocabularul nostru exista cuvântul șiret. Unii făceau linii imense, nu chiar cât un șiret, dar foarte lungi. Enorm… Și îți dădea o stare… Nu știu dacă o poți numi out of body experience, dar e ceva asemănător. Cel puțin așa te simți când nu-ți poți mișca deloc corpul și mintea ta halucinează cumva. Gândurile se dezvoltă în povești. Ai filme. Ai un fel de percepție sacadată, atât vizual, cât și psihic, a ceea ce e în jurul tău. La un moment dat al efectului se poate să vezi cumva realitatea desfășurându-se ca într-un sezon al unui serial. Un trip mai mare cu mai multe episoade. Totul într-un timp foarte scurt.

Nu prea văd cum ai putea avea energie, doar dacă bagi o cantitate prea mică încât să-și facă efectul. E un anestezic. Ai o stare de euforie, de liniște, confuzie. Ai impresia că înțelegi perfect obiectul sau persoana de lângă tine. Spui: da, vaza asta își face treaba bine, uite cât de mișto ține florile în ea! O dată m-a păcălit un prieten. Era una dintre puținele ori în care mă injectasem până atunci și m-a păcălit că îmi dă 0,4 ml, cât îmi trebuia mie, dar mi-a dat 1 ml. Am stat o oră cu capul într-o pernă. Panicat la maxim. Așteptam să-mi treacă și să-mi revin. Inima îmi bătea foarte tare.

 

 

La mine, cel puțin, paranoia de la keta nu era foarte puternică. Cred că de la iarbă am avut paranoia de 1.000 de ori mai mare. La mine se manifesta prin faptul că nu prea puteam să vorbesc coerent și-mi puneam problema că dacă voi fi nevoit să vorbesc, nu voi fi în stare și voi fi demascat. Mă speria că nu puteam să gândesc pozitiv. Aveam filme nașpa și abia așteptam să-mi revin. Efectele mișto le-am descoperit mai târziu. Partea introductivă a ketaminei am înțeles-o greșit pe atunci. Băgam mult, mă făceam varză și cam atât, nu prea pot spune că mă distram. O făceam mai mult ca să-mi schimb starea. Am băgat cam un an jumate, apoi, mai târziu, după o pauză în care am consumat doar iarbă, hașiș și alte droguri, a început să-mi placă k destul de mult. Pe la 20 de ani. Mai ales combinată cu iarbă.

Efectele mișto erau că puteam să fac o legatură cu muzica. În vremea aia asta era marea mea plăcere. Îmi dozam cantitatea eficient, o cantitate foarte mică, repetată la scurt timp. Puțin câte puțin, cât să-mi mențin o stare high. Luam o linie normală, cât un deget mic, și o împărțeam în două și uneori în trei. Luam câte o parte o dată la 10-15 minute. Sau în funcție de cum mă simțeam. Dacă eram prea energic, băgam puțin mai mult ca să ajung acolo unde voiam. Într-o stare în care să pot vorbi cât de cât coerent și să mă mișc. Calm, distrat. Băgam și la muncă mult, cât am lucrat la mare. Mai erau și momente când consumam puțin mai mult ca să fiu amorțit. În cazul în care stăteam jos și nu făceam altceva decât să ascult muzică.

În perioada în care am redescoperit k, acum realizez, după câțiva ani, că eram destul de dependent. Psihic. Probabil și din plictiseală și din lipsa unei ocupații. Uneori, patru zile din șapte mă făceam varză. În perioada aia era cel mai mult combinată cu iarbă sau haș. Fumam un pai, băgam și k. Nu băgam toată ziua, dar erau șanse ca într-o seară să facem praf un flacon de 25 ml, câteva persoane. Erau unii care de seara până dimineața puteau să-și injecteze singuri cantitatea asta. Eu nu am fost un consumator împătimit de k. De iarbă, în schimb, am fost. Și pastilele mi-au plăcut mult.

Cred că una dintre cele mai mișto experiențe a fost când am făcut sex pe k. A fost foarte, foarte mișto. Cam atât. Îmi mai plăcea mult să fac baie sau să înot pe k. Simțeam foarte mișto apa. Simțeam că suntem două materii atât de diferite…Unul s-a înecat din cauza asta. Filmele pozivite erau diferite față de filmele pozitive de la iarbă. Îmi plăcea că puteam privi lumea și realitatea puțin mai calm și mi se părea că o fac foarte la obiect, fără să fiu visător ca la iarbă și să-mi vină scenarii amuzante în cap. Erau cumva niște viziuni optimiste asupra realității mele. Părțile nașpa erau paranoia, gândire negativă, stare alertă și tensiune ridicată, toate la un loc. Te gândești că vine poliția peste tine în casă, că îți moare cineva drag. Am vomitat de două-trei ori maxim de la k, doar când băusem sau mâncasem prea mult.

Efectele nu țineau mult. De la o doză îți reveneai după o oră. După ce trece efectul te simți puțin amețit, câteodată ți se face foame, iar psihic se poate instala un fel de dependență. Dar dacă nu o asociezi cu distracția sau cu un fel de a-ți petrece timpul liber, adică să te droghezi de fun, nu e dependență așa mare, ca la heroină sau la coca. Dacă consumi cantități mari, riscul e să-ți petreci mult timp amorțit fără să câștigi ceva care să merite pierderea de timp. Unii care băgau mult nu se puteau mișca. Unul, de exemplu, a rămas blocat la semafor cu ochii pe spate, poliția i-a mutat mașina. Certuri cu oameni dragi…

Experiența cu k nu e foarte tare, cel puțin în cazul meu, sau nu e atât de complexă dacă nu e combinată cu alte droguri. Eu nu am consumat cantități excesive. Până la urmă, e un anestezic și nu face foarte multe. Nu e ca la opium sau LSD sau ecstasy. Ketamina are ceva al ei, nu-l pot descrie foarte bine, dar într-un top al drogurilor nu e printre primele. După ce m-am reapucat, la 20 de ani, am consumat vreo trei ani, să zic. Dar erau perioade când nu băgam luni de zile sau, de câteva ori pe an, băgam în fiecare seară câte o săptămână. Era în funcție de chef. Știam cum mă face să mă simt și nu voiam să ajung la amorțeala aia maximă, de nu te poți mișca. Am luat și linii cât un pix, comete, dar nu-mi plăcea efectul. Nu puteam să mai fac nimic și nu primeam un efect frumos sau o stare de bine mai puternică. Consumul de k diferă de la om la om. Unii se simt bine la 1 ml pe doză, alții la jumate. Alții la 1 ml pe doză, dar mai des. La mine era așa: la prizat, 1 ml jumate împărțit în trei și 0,4-0,5 intramuscular. Fizic nu am avut nimic. Nu am auzit pe nimeni să se plângă că îl durea ceva.

***

Ce este ketamina?

Ketamina este o substanţă cu efect disociativ, dezvoltată la mijlocul anilor ’60 și folosită ca anestezic în medicina umană şi veterinară. Deși, la nivel general, nu este folosită la oameni întrucât le induce episoade psihedelice, își găsește totuși uzul în cadrul unui număr limitat de proceduri medicale.

Modalități de consum

Ca drog recreațional, ketamina este folosită în primul rând sub formă de pudră albă care se trage pe nas, iar în scop terapeutic și psihedelic este injectată intramuscular. Poate fi administrată și pe cale orală, sub formă de tablete. În funcție de concentrație, formă și metodă de administrare, dozele recreaționale de ketamină variază de la 30 la 300 de miligrame. Pentru ketamina prizată, acestea variază de la 15 la 200 mg. În cazul dozelor care depășesc 50 mg, utilizatorului îi este recomandat să se întindă. Dozele în cazul injectării intramusculare sunt cuprinse de regulă între 25 și 125 mg. Pentru administrarea orală este nevoie de mai multă marfă, iar dozele variază de obicei între 75 și 300 mg.

Cantitatea consumată determină puternic tipurile de efecte pe care le generează. De regulă, efectele se instalează la 5-15 minute de la consum și durează între 45 și 60 de minute. Pentru revenirea la starea de dinainte de consum este nevoie de circa 1-3 ore. Efectele pot varia foarte mult de la o persoană la alta sau de la o experiență la alta în funcție de chimia organismului consumatorului, vârstă, gen, sănătate fizică, cantitate, marfă etc.

 

Ketamină lichidă uscată în cristale

 

Efecte, riscuri și dependență

Efectele unei doze sub-anestezice sunt considerate de regulă plăcute, însă dacă sunt neașteptat de intense, se pot muta la cealaltă extremă. La nivel general, efectele generate de ketamină, la doze mai scăzute, includ o ușoară amorțeală, energie, gândire visătoare, împleticirea picioarelor, neîndemânare, mișcări robotice, senzații întârziate, vertij, senzații erotice, sociabilitate sporită sau senzația că lumea se vede altfel. La doze mai ridicate apar dificultăți mari în mobilitate, tresăriri stranii ale mușchilor, greață, disociere completă, pătrunderea în realități complet diferite, experiențe în pragul morții, viziuni, pierderea cunoștinței.

Printre efectele pozitive enumerate de consumatori sunt incluse starea mentală și fizică plăcută, euforie, senzația de calm și de liniște, experiențe spirituale sau senzaţia consumatorului că se află într-o puternică legatură cu obiectele sau cu celelalte fiinţe din jurul său. La doze mai mari apare efectul de „K-hole”, când consumatorul se simte extras din realitate şi experimentează senzaţia de extracorporalitate; pot apărea stări disociative, onirice, halucinaţii vizuale, care pot fi percepute fie pozitiv, fie negativ.

De altfel, portalul Erowid, care reunește informații de la consumatori și date culese din cercetări științifice, enumeră o serie de efecte așa-numite neutre, care pot fi percepute însă ca fiind pozitive sau negative în funcție de situație: percepţii senzoriale scăzute, halucinaţii vizuale cu ochii închişi sau deschişi, disocierea minţii de corp („K hole”), anestezie, inerţie, imobilitate, pierderea percepţiei timpului, creşterea ritmului cardiac, dificultăţi de vorbire, confuzie, dezorientare, experienţe extracorporale, percepţie fragmentată a realităţii.

Efectele negative, care pot fi intesificate o dată cu doza, sunt: riscul de dependenţă psihică, iritaţii ale mucoasei nazale (în cazul prizării), disconfort, durere sau amorțeală la locul injectarii (în cazul injecţiei intramusculare), confuzie acută, gândire dezorganizată, paranoia și egocentrism, bad trips (tot soiul de scenarii neplăcute, înfricoșătoare), greaţă, vomă, dispariţia percepţiei (consumatorul nu mai simte nimic), risc de accidente (din cauza mobilităţii reduse), disociere profundă, depersonalizare, pierderea cunoştinţei, scăderea ritmului cardiac şi respirator. La doze mari, consumatorul poate părea inert sau într-o stare de comă. Ameţeala şi vărsăturile sunt frecvente. Unele studii vorbesc de flashback-uri și de deteriorarea memoriei, atenției și a vederii în cazul unui consum frecvent și prelungit. Ketamina poate fi foarte periculoasă dacă este consumată cu alcool, barbiturice, heroină sau tranchilizanți, întrucât poate duce la scurtcircuitarea plâminilor sau a inimii.

Toleranța se instalează rapid – consumatorii au nevoie de cantități mai mari pentru a ajunge în starea dorită. În timpul perioadelor de consum excesiv pot apărea probleme precum pierderea greutății sau a poftei de mâncare, precum și dependența psihică, psihoza și pierderea treptată a contactului cu lumea reală. Deși nu se știe ca ketamina să provoace dependență fizică, ea este considerată o substanță care poate instala o dependență psihică mai puternică decât majoritatea drogurilor psihedelice. Există utilizatori care o pot consuma de mai multe ori pe zi și consumatori ocazionali care pot ține consumul sub control.

Istoric și legislaţie

Ketamina a fost sintetizată pentru prima oară în 1962 de către Calvin Stevens, care lucra la acea vreme pentru compania farmaceutică americană Parke Davis și căuta un înlocuitor pentru anestezicul fenciclidină. Cercetătorul a botezat-o inițial „CI581”. În 1965, s-a descoperit că ketamina este un anestezic util, iar primul care a folosit-o în scop recreațional a fost neuropsihofarmacologul Edward Domino, care a introdus termenul de „anestezic disociativ”. În anii ’70, pacienții au început să reclame viziuni nedorite provocate de substanță atunci când se aflau sub influența ei.

În 1978, psihanalistul specializat în neuroștiințe John Lilly a publicat cartea The Scientist, în care a documentat intoxicarea cu ketamină, iar substanța a cunoscut un boost de popularitate, mai ales în cadrul petrecerilor, până spre sfârșitul secolului, când a început să fie scoasă în afara legii. În 1999, ketamina a fost introdusă în clasa III de pericol de către legea americană privind drogurile, iar în 2006, Marea Britanie a interzis-o la rândul ei și a inclus-o în clasa C. În România, ketamina este considerată un drog de mare risc. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de 2 la 5 ani.

Servicii

Problemele medicale provocate de ketamină pot fi tratate cu ajutorul medicului sau psihologului. Orice consumator de ketamină care consideră că are un consum problematic, poate apela la serviciile centrului de prevenire, evaluare și consiliere antidrog (C.P.E.C.A.) din judeţul în care locuieşte sau poate apela la liniile gratuite SIDA Helpline: 0800 800 033 şi TelVerde 08008 700 700 – informaţii despre droguri şi servicii disponibile.

Interviu realizat de Ionuț Dulămiță

 

Surse:

http://www.erowid.org/chemicals/ketamine/ketamine.shtml

http://rhrn.ro/index.php?l=ro&t=12&primalitera=k&i=16

http://www.drugscope.org.uk/resources/drugsearch/drugsearchpages/ketamine

Serialul privind fenomenul drogurilor în România este realizat de TOTB în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. RHRN  iniţiază şi facilitează schimbări menite să susţină implementarea unor politici şi programe sociale eficiente care  se adresează consumatorilor de droguri şi altor grupuri marginalizate  social, cum ar fi dezincriminarea posesiei de droguri pentru consum  propriu, accesul la servicii medicale si sociale pentru consumatorii  problematici, integrarea socio-profesională și reducerea stigmei și  discriminării consumatorilor de droguri. In prezent reunește 11 organizații active în domeniul  reducerii riscurilor (harm reduction) și 15 profesioniști, persoane private și consumatori de droguri.

Dacă vreți să ne împărtășiți propriile experiențe, ne puteți scrie la adresa [email protected]

Foto: Wikipedia