Fizică urbană. Cum se rezolvă științific problema orașelor

2

Fizicienii au observat că marile orașe se aseamănă foarte mult cu animalele mari la nivel economic, în special cu elefanții, însă diferă de ele prin faptul că nu eficientizează resursele. Oamenii iau calea orașelor mari, plătesc chirii piperate, înfruntă traficul supraaglomerat și nu fac economii la întreținere numai din dorința de a interacționa, iar supraaglomerarea lor sporește numărul inovațiilor în detrimentul resurselor. Inovațiile pe scară rulantă accelerează la rândul lor ritmul vieții și pe cel de schimbare a vieții, de unde se ridică întrebarea: pot face orașele asta la nesfârșit fără să sufere un colaps? Unii fizicieni spun că da, mizând pe o rezistență organică a marilor orașe.

Într-un articol publicat în New York Times Magazine și intitulat „Un fizician rezolvă orașul”, jurnalistul de știință Jonah Lehrer a analizat ideile lui Geoffrey West, un teoretician al fizicii care a dezvoltat o serie de ecuații matematice ce încearcă să definească și să exploreze natura orașelor. „West consideră că teoria urbană este un domeniu fără principii, pe care îl compară cu fizica de dinaintea lui [Johannes] Kepler, care a inițiat legile mișcării planetare în secolul XVII”, scrie Lehrer, care a încercat să descopere aceste legi, pornind de la ipoteza că ele există și că pot fi extrase din haosul vieții urbane și apoi rafinate.

Geoffrey West a observat mai întâi asemănările dintre orașe și organismele vii, scrie Grist.org. Scopul principal al orașelor și motivul pentru care acestea continuă să crească sunt dezvoltarea unor mari economii, la fel ca în cazul animalelor mari. După ce au analizat statisticile legate de infrastructură și consum, West și colegii săi au concluzionat că orașele seamănă foarte mult cu elefanții. Indicatorii „metabolismului” urban, cum ar fi benzinăriile sau suprafața totală de drumuri, arată că, atunci când un oraș își dublează dimensiunile, necesită o sporire a resurselor de doar 85%.

Mai departe, echipa lui West a observat că adevărata esență a orașelor nu poate fi explicată prin eficiență. „Un oraș nu este doar un elefant frugal; ecuațiile biologice nu pot explica în întregime dezvoltarea regiunilor urbane”, spune West. „După o privire retrospectivă, îmi dau seama că am fost prost”. Fizicianul a fost atât de entuziasmat de asemănările dintre orașe și organismele vii, încât nu a acordat atenție diferențelor. Echipa sa nu a luat în calcul faptul că orașele moderne au puțin de-a face cu eficiența energetică. „Nimeni nu se mută în New Yotk pentru a face economii la gaze”, spune West.

De ce suportăm atunci nedreptățile orașelor? De ce acceptăm apartamentele vândute la suprapreț, ploșnițele și traficul supraaglomerat? După aceste întrebări, fizicienii au ajuns la concluzia că orașele sunt prețuite întrucât facilitează interacțiunile umane – oamenii înghesuiți pe câțiva kilometri pătrați fac schimb de idei și încep colaborări. „Dacă îi întrebi pe oameni de ce se mută la oraș, îți dau tot timpul aceleași motive”, spune West. „Vin pentru un job sau își urmează prietenii sau vor să fie în centrul unei scene. De aceea plătim chirii mari. Orașele sunt numai despre oameni, nu despre infrastructură”.

Aglomerarea unui număr foarte mare de oameni conduce la idei inovative, un fenomen care îi permite orașului să țină pasul cu apetitul în creștere al locuitorilor. Cu toate acestea, scrie Lehrer, pe măsură ce stilul de viață al orășenilor este tot mai scump de întreținut, fiecare nouă resursă se epuizează într-un ritm mai rapid. Asta face ca ciclul inovațiilor trebuie să se accelereze constant, ceea ce înseamnă că orașele nu accelerează doar ritmul vieții, ci și pe cel de schimbare a vieții.

„E ca și cum ne-am afla într-o rutină mecanică care se dezvoltă din ce în ce mai repede”, spune West. „Mai demult, aveam câte o revoluție [științifică] mare odată la câteva mii de ani”. „Apoi ne-a luat un secol să trecem de la motorul cu abur la motorul cu ardere internă. Acum avem circa 15 ani între marile inovații. Asta înseamnă că, pentru prima oară în istorie, oamenii trăiesc prin prisma unor revoluții multiple. Și totul se trage de la orașe. De îndată ce am început să ne urbanizăm, am intrat în această rutină mecanică. Am dat stabilitatea pe dezvoltare. Iar dezvoltarea implică schimbare”.

În cele din urmă, West își afirmă încrederea în rezistența organică a marilor orașe. Însă se ridică întrebarea: se pot dezvolta orașele la nesfârșit fără să sufere un colaps? În condițiile în care 50% din populația umană locuiește la oraș, destinul oamenilor ține de răspunsul la această întrebare.

Foto: EPA

Tags:



2 comentarii

  1. Pingback: Think Outside the Box

  2. Pingback: Poate matematica să salveze speciile pe cale de dispariție? » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger