Filozofi sau tinichigii?Şcoli profesionale sau universităţi?

4

Cunosc o absolventă de Medicină care făcea în timpul facultăţii haine personalizate, la o maşină de cusut veche, într-o mansardă, apoi s-a apucat de confecţionat perdele de lux şi încet şi-a construit o firmă prosperă. Şi-a încheiat cu succes studiile universitare, pentru că îi plăcea ce învăţa, dar n-a lucrat niciodată ca doctor.

de Dan Sociu

Mi se întîmplă să regret că nu am învăţat tîmplărie sau o altă meserie din care să mă pot întreţine, permiţîndu-mi în acelaşi timp să mă ocup doar cu literatura şi nu să-mi mănînc energia pentru scris în traduceri sau jurnalism. Spinoza şlefuia lentile, actorul Daniel Day-Lewis făcea pantofi la comandă, ca să poată refuza rolurile care nu-i plăceau. În timpul revoltelor din mai ’68, existau grupuri de studenţi francezi maoişti care cereau înlocuirea Universităţii cu şcolile de meserii. În 2009, preşedintele Traian Băsescu, intervenind într-o problemă care nu ţine totuşi de competenţa şi responsabilitatea sa (făcînd deci ceea ce se cheamă micro-management), a spus: „Hai să revenim pe o programă şcolară adecvata, neîncărcată şi pe cît posibil adaptată economiei româneşti, pentru că toate semnalele sunt: nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregătiţi în şcoli. Nu mai avem licee agricole, s-au diminuat. Nu mai sunt licee de alimentatie, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie. Noi facem filosofi şi ăia neîncadrabili în cîmpul muncii cu uşurinţă”. Lăsînd la o parte ironia coincidenţei dintre ideile stîngii extreme cu cele ale unui politician de dreapta, Traian Băsescu are şi nu are dreptate. E adevărat că există o inflaţie de economişti, psihologi, avocaţi, notari etc care nu-şi găsesc nici un rost, iar vinovată e, în parte, Universitatea, care şi-a scăzut grotesc standardele ca să supravieţuiască, cînd nu s-a transformat de-a dreptul într-o afacere. Afacerile universitare nu fac decît să speculeze snobismul românilor, care văd diploma universitară ca pe un certificat de superioritate umană. Vă mai amintiţi de filmul ăla din anii ’80, Declaraţie de dragoste, în care părinţii băiatului, mama doctor şi tatăl inginer, se opuneau relaţiei lui cu o fiică de proletar?

Din acelaşi snobism a apărut, poate, şi legenda instalatorului sau a zugravului beţiv, bun de nimic, dar şantajist, care te jupoaie de bani (excepţia fiind meşterii neo-protestanţi, care nu beau şi sunt cinstiţi). Nu e doar o legendă, am avut şi eu astfel de experienţe, dar realitatea nu e numai aşa, în ultima vreme auzi din ce în ce mai puţine poveşti de acest gen.

Are deci dreptate Traian Băsescu? Avem prea mulţi intelectuali şi prea puţini meşteri buni? Sau are dreptate, dar soluţia sa e aruncarea apei din copaie cu tot cu copil?

I-am rugat pe un filozof şi pe un reprezentant al unei firme de meşteri să-şi apere poziţiile în societate.

[coloana]

Ciprian Şiulea

Sigur că e o prostie să spui că „avem nevoie de tinichigii şi chelneri, nu de filozofi”. În cel mai bun caz, e un ecou politic îndepărtat al unei mistici dubioase a muncii şi acţiunii, versus filozofia „inutilă”. Apoi, e o reducere inadmisibilă a educaţiei la finalitatea profesiei.

În Finlanda, de exemplu, care are unul dintre cele mai bune sisteme de educaţie, diverse forme de studii umaniste sînt urmate de un număr uriaş de oameni. Bineînţeles că nu toţi lucrează apoi în domeniu, dar ce contează? Oamenii îşi îndeplinesc o aspiraţie personală care e, în bună parte, paralelă cu calculul profesional. Ceea ce, evident, e ceva frumos, problema e că această posibilitate nu există de la sine, ci doar dacă societatea face efortul de a o oferi.

Sigur că e nevoie de toată lumea, şi de meşteri, şi de umanişti. Umaniştii contribuie decisiv la interpretarea lumii sociale şi la crearea proiectelor de viitor ale societăţii. Or, în condiţiile în care România nu are nici un astfel de proiect de societate semnificativ, mi se pare iresponsabil să descalifici, ca preşedinte, „filozofii”.

[coloana]

Călin Jilavu

De ce există un dispreţ faţă de meseriaşi si faţă de meserii cum ar fi: instalator, electrician, zugrav, mecanic, lăcătuş, tîmplar etc care îi determină pe părinţi să îşi îndrume copiii către facultatii, să devină ingineri, economişti, jurişti fără să ţină cont de înclinaţiile şi calităţile acestora? Poate pentru că nu avem viziune şi nu înţelegem realitatea, poate pentru că trăim într-o societate care apreciază falsele valori şi care îl apreciază pe domnul inginer chiar dacă acesta este o nulitate în domeniu şi îl pune oricînd în faţa unui “amărît” de electrician, chiar dacă acesta din urmă este un foarte bun specialist în domeniul său. Aşa s-a ajuns sa avem o grămadă de “bife” în formulare la pătrăţica studii superioare care activează ca “agenţi imobiliari” sau agenţi de vînzări şi un mare deficit la capitolul meserii, pentru că în România este o ruşine să fii muncitor.

Nimeni nu ţine cont că există oameni care au talent la muzică şi oameni care sunt afoni, există oameni talentaţi la pictură şi cei mai multi care nu au nicio înclinaţie către pictură şi nu poţi să devii muzician sau pictor doar pentru că este la moda aşa cum a fost la modă ASE-ul sau Dreptul.

Drumul pe care fiecare absolvent de liceu ar trebui să îl urmeze trebuie să ţină cont de calităţile şi înclinaţiile fiecăruia şi nu de ceea ce este la modă în momentul respectiv, este singura garanţie că nu va rata drumul încă de la început.

Tags:



4 comentarii

  1. “…e o reducere inadmisibilă a educaţiei la finalitatea profesiei.” … de ce inadmisibila????? in ordinea nevoilor (daca vreti, faceti si o paralela cu piramida lui Maslow) educatia ar trebui sa-l pregateasca pe tanar pentru:
    1. profesie (pentru a avea ce pune pe masa)
    2. viata de zi cu zi (cum sa-t cresti copiii, cum sa accesezi un credit, cum sa cauti/citesti o lege etc.)
    3. doar in al treilea rand, a fi un om cu oareshce cultura
    Foarte greu se va schimba mentalitatea romaneasca, care pune in prim plan studiul teoretic si mai putin orientarea practica. Foarte greu vom intelege conceptul de “aurea mediocritas” si cat de necesar ne este pentrtu a iesi din marasm.
    un exemplu: La ce-i foloseste vecinei mele de la tzara faptul ca profesorii au tras de ea la scoala sa invete luceafarul si sa rezolve monoame si polinoame? Era oricum prea mult pentru ea, saraca. Daca insistau macar pe principiile unei alimentatii sanatoase, principii de baza in igiena etc. nu mai dadea societatii acum 5 (cinci) copii obezi. Daca o invatau un pic de croitorie, de ex. nu statea acum numai pe VMG, ci, din scurtatul unui pantalon, avea ce manca intr-o zi. Cu alte cuvinte, atat ea cat si copiii ei, ne-ar fi costat pe toti mult mai putin. Bani cu care am putea sa sustinem mai bine un tanar filolog, filosof sau medic.

  2. O societate normala are nevoie atat de meseriasi buni cat si de intelectuali buni.
    Avem nevoie de tamplari buni, zugravi buni, tinichigii buni, meseriasi buni intr-un cuvant, care sa faca treaba buna si sa nu ceara pe mama si pe tata.
    Din pacate, la noi este valorizata smenuiala si nu munca cinstita. Zugravul pana nu da el o gherla nu se lasa. Mecanicul pana nu fura el un capat de bara nu se lasa. Avem o societate cu fundu’n sus, asa ca degeaba avem pretentii.

  3. Este adevarat, societatea necesita cu desavarsire atat intelectuali cat si meseriasi, desigur, in ponderi stabilite evident de necesitatile economice caracteristice. Problema inexistentei sau a dezvoltarii exagerate a unei categorii, este de departe mult mai complexa si implica dupa sine mai multi factori. Dintre acestia as dori sa ma aplec putin asupra Educatiei, atat a celei formale, stabilite prin normele aflate in vigoare si cutume, cat si asupra celei informale mai exact familiale. Prima dintre cele doua necesita o reformare serioasa si realizabila in timp util si cu un cost cat mai redus in efectele produse asupra generatiilor de cursanti. O reforma ce ar trebui sa vizeze calitatile cursantului si pe marginea acestora, stabilirea profilului profesional corespunzator. Acelasi lucru ar fi de dorit a se realiza si in cadrul familial, in care ar trebui sa fie descoperite aptitudinile copilului, dezvoltarea acestora si motivarea lui spre a deveni un om echilibrat si bine incadrat in societate.

  4. LEGEA EDUCATIEI VA PECETUI DEFINITIV SOARTA LICEELOR INDUSTRIALE SI A SCOLILOR DE ARTE SI MESERII…STANDARDUL DE ADMITERE IN LICEELE TEORETICE VA SCADEA DRASTIC, SE VA MERGE PE CANTITATEA SI NU CALITATEA ADMISILOR…..IN MEDIUL UNIVERSITAR SINGURA SOLUTIE ESTE INCHIDEREA TUTUROR UNIVERSITATILOR DE STAT DIN ORASELE FARA TRADITIE UNIVERSITARA. SA RAMANA 6 CENTRE UNIV. IN ROMANIA IAR ADMITEREA SA SE FACA OBLIGATORIU PRIN EXAMEN…UNIVERSITATILE PARTICULARE SA EMITA DIPLOME DE RANG INFERIOR FATA DE CELE DE STAT(CARE VOR RAMANAE)

Reply To rexxhen Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger