Mii de fermieri ai populației nomade Kuchi din Afganistan au fost nevoiți să renunțe la stilul lor de viață rătăcitor din cauza războiului, în ciuda lipsei altor oportunități de muncă, scrie The Guardian. Cele trei decenii de conflicte au făcut ca această populație să fie cea mai vulnerabilă. Nomazii nu pot cere protecție de la comandanții locali când țara se fragmentează, pentru că se mișcă dintr-o zonă în alta, iar aceștia trimit soldați zi și noapte ca să le confiște caprele sau vacile.
Foto: Wikipedia/Corturi nomade din Afganistan
Afganistanul este o țară de circa 4 milioane de locuitori ale cărei triburi au dus, secole la rând, o viață nomadă și adesea profitabilă, mutând turme de oi, capre și cămile dintr-un loc în altul. Corturile lor negre, hainele colorate și turmele cu sute de animale au devenit un simbol al statului asiatic, iar munca lor a adus o contribuție majoră la economia și stilul de viață ale țării, ele producând majoritatea materiei prime pentru kebabi și covoare. Traiul lor secular a fost perturbat însă de război. Sute de mii de fermieri au început să ducă vieți așezate sau cer guvernului pământ pentru a intra în rând cu lumea. Câțiva dintre ei au ajuns chiar oameni de afaceri și politicieni importanți. Mai departe, aproape 1 milion s-au așezat parțial, rătăcind cu turmele doar în anumite momente, dar au prins suficiente rădăcini pentru a avea acces la școli și la sistemul medical. Guvernul vrea ca și cei care încă duc o viață nomadă completă, un milion la număr, să se așeze, din teama excluderii sociale și a sărăciei.
Având în vedere mediul foarte arid și semi-arid din statul asiatic, animalele domestice nu pot fi crescute într-un singur loc pentru că ar fi afectată vegetația; în câțiva ani, nu ar mai putea să le hrănească. În cele câteva sute de ani de existență, populația Kuchi s-a adaptat în mod ideal la aceste condiții, ceea ce a făcut ca țara să crească sute de mii de oi anual, dar a limitat pășunatul într-o singură zonă. Potrivit statisticilor, peste două treimi din animalele vândute în Afganistan sunt crescute de nomazi, însă puțin oameni, atât din guvern, cât și din afara lui, apreciază asta. Deși comerțul practicat de nomazi poate fi foarte profitabil, lipsa lor de educație și simplitatea stilului lor de viață le-a creat imaginea de proști, murdari și înapoiați. Puțini au certificate de naștere sau acte de identitate, necesare pentru obținerea pământurilor sau pentru accesul la sistemul medical și doar patru din 100 de membri ai grupului știu să citească. Populația Kuchi are 10 locuri asigurate în Parlament, însă pozițiile oficiale sunt ocupate de membri care au renunțat la nomadism.
Nomazii Kuchi au internalizat imaginea negativă pe care o au în țara lor și vor să-și pregătească copiii pentru o viață modernă. “Ne facem griji pentru copiii noștri, noi suntem ca niște bucăți de lemn, nu avem nimic în creier”, spune Gul Agha, un fermier Kuchi în vârstă de 50 de ani care cere guvernului pământ pentru a se așeza permanent.
Aflați mai multe detalii pe The Guardian.
Un comentariu
Cauzele situatiei actuale si trecute, din Afganistan, Pakistan, Irak, Iran, samd, sunt mult mai complexe si frecvent dificil de explicat, atata vreme cat operarea acestora se face cu judecati conventionale. Judecatii generate de un mod de viata, educatie, cultura, experiente, samd, aproape complect strain locuitorilor obisnuiti din aceste zone. Vreau sa spun si ca traitor, in urma cu vreo trei deceni in urma, in unele din aceste tari, ca islamul explica numai in o oarecare masura, importanta adevarat, radicalismul religios, comportamental, etc. De analizat si geneza/conjunctura genezei acestei religi. Personal cred ca eficienta relativ redusa, fata de costuri, in lupta impotriva terorismului de sorginte islamica se datoreaza incapacitati de intelegere a acestor elemente.