Ferentariul dansează

0

Copiii din Ferentari au descoperit o super-putere: dansul. În mâinile oamenilor potriviți, hip hop-ul schimbă destine. Cinci puștani, nu mai înalți de un metru și-un pic, fac ultimele exerciții de încălzire. Își potrivesc șepcile largi pe cap, execută câteva mișcări generoase din mâini și-și flexează genunchii cu lejeritate. Trei fete se înghesuie în oglinda de la baie și-și desenează, cu limba uitată-n colțul gurii, tușe groase de negru la ochi. Poartă cercei rotunzi, mari, topuri până deasupra buricului, părul prins în pletițe și pantaloni largi de trening. Își dau apoi coate, chicotesc, verifică ceasul de pe ecranul telefonului și-o iau la fugă înspre sala de spectacol.

 

ferentari1

 

de Ioana Pasc (Al Treilea Sector)

 

Alături de ei, sute de copii mișună pe holuri, într-un carusel al emoțiilor și al culorilor. E un peisaj aproape brownian. La etajul unu al hotelului Rin Grand Hotel, din cartierul bucureștean Vitan, se dansează pentru calificarea în finala concursului HIP HOP International, una dintre cele mai importante competiții mondiale pentru amatorii mișcărilor de hip-hop.

Copiii de la Clubul de educație alternativă din Ferentari stau așezați în fața scenei. Le-a trecut rândul în concurs. Au concurat cu o zi înainte, la miezul nopții, la categoria „Formații”. Sunt cinci în Born4Trouble, trupa de hip-hop a clubului: Mădălina (13 ani), Luiza (13 ani), Toto (11 ani), Alex (11 ani) și Denisa (13 ani). Au fost obosiți, nu s-au putut concentra cum ar fi vrut. Au ratat calificarea. Dau vina și pe organizatori, care au întins programările în concurs până spre ora două dimineața. „Prea mult pentru un copil”, ne spune Florin Botonogu, președintele Policy Center for Roma and Minorities (PCRM).

***

Schimbarea la față a celui mai sărac cartier din București

Policy Center for Roma and Minorities s-a înființat în 2008 și de atunci încearcă să rezolve probleme legate de incluziunea socială a romilor şi a celorlalte minorităţi etnice. PCRM coordonează, în prezent, un club de educație alternativă dedicat copiilor defavorizați din cartierul Ferentari, București, care funcționează ca un after-school într-un spațiu din cadrul Școlii numărul 136 și al Școlii numărul 2. Clubul de educație alternativă din Ferentari a fost creat în 2010 și este primul de acest gen din România.

 

ferentari2Copiii de la Club învață tabla înmulțirii.

Aici, copiii vin după orele de școală, ca să își facă temele, să învețe, să se joace, să danseze. Clubul le oferă puștilor o alternativă la prea-puținele opțiuni de petrecere a timpului liber, în cartier. Deși mult schimbat față de anii trecuți, Ferentari rămâne unul dintre cele mai sărace cartiere ale Bucureștiului și, după anumite ore, devine un loc periculos. Dacă nu mergi atent, pe Aleea Livezilor (unde locuiesc mulți dintre copiii care vin la Club), riști să calci pe seringi. O parte dintre cei mici folosesc mormanele de gunoaie pe post de loc de joacă, iar unele case de pe străzile marginale nu dispun de canalizare sau apă curentă.

 

ferentari3Alberto: Așa arată străzile din Ferentari. Fotografie realizată în cadrul proiectului Photo Voice “Fotografia mea. Vocea mea.”

Cartierul se schimbă ușor-ușor. Pe lângă clubul de educație alternativă, PCRM coordonează și Clubul Mamelor, un grup civic născut în 2012, din care fac parte aproximativ 40 de femei rome și nu numai. Femeile, care au decis să schimbe în bine cartierul Ferentari, se întâlnesc săptămânal pentru discutarea problemelor din comunitate și găsirea unor posibile soluții. Cu sprijin din partea Policy Center for Roma and Minorities, victoriile civice nu s-au lasăt prea mult așteptate: în 2013, după trei luni de presiuni, Primăria Sectorului 5 a reamenajat parcul de pe Livezilor, singurul din cartier unde copiii se pot bucura de spațiu verde. Mamele au obţinut, ulterior, şi îmbunătățirea securității în două școli din Ferentari.

 

ferentari5Clubul Mamelor din Ferentari

La nivel european, mai există foarte puține inițiative similare celei implementate de Policy Center for Roma and Minorities, conform unor declarații făcute de politicianul Hannes Swoboda, în cadrul unei vizite oficiale la Școala numărul 136.

Dincolo de cursurile zilnice de educație alternativă, organizate de trei ani încoace, dansul este un alt nucleu înspre care se îndreaptă eforturile organizației pentru a schimba viața copiilor din Ferentari. Privit ca un instrument important în educația nonformală, PCRM a înființat trupa de hip-hop Born4Trouble, unde dansează aproximativ 10 copii dintre cei 60 care participă la cursurile de dans. Pentru mulți dintre ei, dansul a ajuns să însemne familie, unitate, țel. Trupa B4T a participat în trei ani, consecutiv, la concursul HIP HOP International – unde au concurat fie ca formație, fie individual. Dacă în 2013, doi dintre dansatori s-au calificat între primii 16, la ediția din 2014, trei dintre ei au fost între primii opt.

***

Se caută psiholog pro bono

Mădălina stă ascunsă într-un colț de hol, cu capul în pământ. Își șterge în treacăt câte o lacrimă, apoi ridică bărbia din piept și încearcă să se țină tare. E brunetă, cu corpul zvelt, înaltă. Are păr lung, prins în coadă și ochi luminoși, mari, în care acum se îneacă nereușita de pe scena concursului de dans.

Azi a fost rândul fetelor să concureze la categoria individual, unde comisia evaluează dansul fiecărui participant și îl notează separat de formația din care face parte. Timp de trei runde, doi dansatori se duelează în mișcări de hip hop, iar comisia votează cine pleacă și cine rămâne în concurs. Tot așa, până când pe scenă rămâne un campion.

 

ferentari 6

 

La individual, Mădălina (foto) a ieșit pe locul trei la nivel național, dar nu va urca pe scenă. Sunt premiate doar locurile unu și doi.

Lasă, mă, uite cât de bine ai evoluat! Anul trecut erai între primii opt, acum ești aproape pe podium! insistă Florin Botonogu, președintele organizației.

Dar ea nu scoate niciun cuvânt. E convinsă că putea mai bine. Și-a pierdut încrederea la ultima rundă. A aflat că va concura împotriva campioanei de anul trecut și a dansat fără avânt, aproape convinsă că adversarea ei va câștiga. Așa a și fost.

Nu trebuia să te lași descurajată, continuă Florin. Eu știu ce poți, noi toți știm, tu de ce nu știi? Plânsul nu rezolvă nimic. E bine pentru anul ăsta, la anul ieșim campioni!

Mediul în care cresc cei mai mulți dintre copiii din Ferentari lasă urme adânci în dezvoltarea lor și le știrbește din încredere. E o povară pe care o duc după ei peste tot: la școală, pe scenă și probabil mai departe, în societate. Florin îmi spune că ar avea nevoie de un terapeut școlar. De ceva timp, se gândește unde să găsească unul care să colaboreze cu PCRM pro bono, să fie dedicat și dispus să ajute copiii.

***

Între tehnologie și neputință: România are cea mai mare viteză de internet din Europa, dar e fruntașă la analfabetism și abandon școlar

Toto, sau Totonel, după cum îl mai alintă unii dintre colegi, e unul dintre copiii născuți și crescuți în ghetourile din Ferentari, trecut prin mai multe centre de plasament. Vine la Policy Center de când s-a deschis Clubul, în 2010.

Toto nu știa să citească ori să scrie când a fost adus la clubul de educație alternativă, deși era în clasa a doua. Cei de (PCRM) i-au arătat alfabetul și primele semne la matematică. Prin dans a învățat să numere:

Îi punem pe copii să numere pașii. Așa a învățat Toto scăderile și adunările. De multe ori nu numărăm doar până la opt, așa cum se împart pașii clasici de dans, ci continuăm până la douăzeci sau două sute. În timpul ăsta dansăm și învățăm concomitent numărătoarea”, afirmă Yoz, antrenorul trupei B4T.

 

ferentari 7Aritmetică prin dans

Toto a fost doar una dintre cele 245.400 de persoane analfabete din România, conform rezultatelor finale ale recensământului din 2011. La primele căutări pe Google, paradoxul te lovește rapid în moalele capului:  deși românii sunt pe locul întâi în Europa la viteza de Internet, România e fruntașă la analfabetism și abandon școlar, conform Institutului de Statistică UNESCO. Unicef a tras, anul trecut, un semnal de alarmă referitor la numărul mare de români care fie nu știu deloc să scrie ori să citească, fie părăsesc școala de timpuriu. Rata abandonului școlar era de 17,4% în 2012 și se afla într-un trend crescător, declara în 2013 Remus Pricopie, ministrul Educației Naționale. România se afla, în 2012, în coada Europei, cu cinci puncte procentuale peste media la nivel european (12,8%) și cu mult peste pragul de 11% fixat de Uniunea Europeană pentru 2020, arată raportul anual realizat de Unicef în 2013.

„Începând din anul 2000, abandonul şcolar în România a crescut atât de mult încât am ajuns să fim şi noi aproape premianţi la ceva în Europa, şi mă refer la abandonul şcolar. […] Abandonul şcolar începe chiar din clasa a II-a, a III-a, a IV-a. Este o problemă extrem de gravă pentru noi, mai ales că ne aflăm printre ţările unde gradul de alfabetizare scade. Investiţia şi politicile publice pe această componentă sunt extrem de importante pentru a evita situaţia în care, peste un anumit număr de ani, aceşti oameni vor fi în imposibilitatea de a se întreţine pe ei, nu mai vorbim de contribuţia la dezvoltarea societăţii”, adaugă Pricopie.

 

ferentari 9Sursa: Unicef România

Cauzele abandonului școlar sunt multiple: sărăcie, marginalizare socială, familii monoparentale, lipsa ambilor părinți – fie pentru că sunt plecați la muncă în străinătate, fie pentru că sunt în pușcărie. Cazurile extreme sunt cele în care copiii minori rămân să aibă grijă de fraţii lor mai mici, sau, în urma plecării ambilor părinţi în străinătate, copiii ajung în grija centrelor de plasament – arată Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române într-un studiu din 2011. Numitorul comun în toate cazurile este, însă, sărăcia.

„A., care învăţa foarte bine, nu a ajuns decât o prostituată, I., după ce am tras de ea, cu chiu cu vai a terminat opt clase şi când a trebuit să meargă la liceu i-a zis maică-sa NU!, pentru că trebuie să meargă în Spania la cules de nu ştiu ce livezi. De C. a zis maică-să că nu-l mai lasă în clasă a V-a pentru că e bun de muncă şi oricum e încet la minte” – profesor, Școala numarul. 136, Bucureşti (Abandonul Școlar în opt școli din mediul urban)

 

ferentari 10Populația analfabetă din România, pe județe. Varianta interactivă a hărții aici.

Dincolo de cifre, statistici și previziuni, în spatele orelor de educație alternativă și a celor de dans, se ascund visurile copiilor din Ferentari și dorința de a avea o familie. Citește episodul II din mini-seria Ferentariul dansează pe AlTreileaSector.ro, pe data de 29 septembrie 2014. 

Foto: Policy Center for Roma and Minorities, Unicef România, HotNews, PhotoVoice „Fotografia mea. Vocea mea”

Acest articol a fost preluat de pe Al Treilea Sector

Puteţi citi şi:

Vocea fotografiilor: Ferentariul nu e chiar aşa jegos

Mitul Ferentariului periculos

 


Leave A Reply