În jur de 140 de milioane de femei din întreaga lume suferă, în izolare sexuală şi durere, de pe urma mutilării genitale, o practică culturală întâlnită cu precădere în regiunile vestice, estice şi nord-estice al Africii, în unele ţări din Asia şi din Orientul Mijlociu şi în rândul migranţilor care pleacă din aceste zone. Acum, însă, progresele chirurgiei reparative au ajutat sute de femei care susţin că o nouă intervenţie medicală le-a ameliorat durerea şi sporit plăcerea sexuală.
Noua intervenţie chirurgicală a fost dezvoltată de Pierre Foldès, de la Spitalul Saint Germain Poissy din Franţa, care, împreună cu colegii săi, a urmărit traseul al aproape 3.000 de femei timp de un an de la operaţie. Majoritatea lor proveneau din Mali, Senegal şi Coasta de Fildeş, scrie Newscientist. Pentru că ţesutul intern al clitorisului supravieţuieşte mutilării, chirurgii au reuşit să îndepărteze ţesutul cicatrizat şi să contruiască un clitoris nou, bombat ca cel normal. Dintre cele 866 de femei care au trimis feedback, 821 au spus că durerea s-a ameliorat sau a rămas constantă, în timp ce 815 au spus că plăcerea sexuală a sporit sau a rămas la fel. Alte 290 au raportat o ameliorare semnificativă a durerii şi 430 de orgasme (129 dintre ele nu trăiseră niciodată aşa ceva). Doar 5% au suferit efecte secundare (sângerare), iar 20 au spus că le-a scăzut plăcerea sexuală după operaţie.
Foldès plănuieşte să facă training şi cu chirurgii din Dakar, Senegal. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în Africa, în jur de 92 de milioane de fete cu vârste sub 10 ani au suferit mutilarea genitală, o practică care, pe termen lung, poate cauza infecţii recurente ale vezicii şi tractului urinar, chist, infertilitate, un risc sporit de complicaţii la naştere şi sarcini pierdute sau nevoia de operaţii ulterioare. Există trei mari tipuri de mutilare genitală feminină: 1) clitoridectomie: îndepărtarea parţială ori totală a clitorisului sau, în puţine dintre cazuri, a pielii care înconjoară clitorisul; 2) excizie: îndepărtarea parţială sau totală a clitorisului şi a labiilor interne, cu sau fără tăierea labiilor externe; 3) infibulaţie: sigilarea deschizăturii vaginale prin tăierea şi repoziţionarea labiilor interne şi externe, cu sau fără îndepărtarea clitorisului, la care se adaugă şi altele, despre care puteţi citi pe site-ul OMS.
În spatele mutilării genitale ale femeilor stau o combinaţie de factori culturali, religioşi şi sociali din sânul familiilor şi comunităţilor în care este răspândită. Mai jos puteţi urmări un film marca de The Guardian, care are ca protagoniste două tinere ce refuză să fie tăiate şi date spre căsătorie în schimbul unei dote şi care încearcă să-şi convingă familiile că educaţia e o investiţie mai bună şi că feminitatea se poate obţine doar cu organele genitale intacte:
Foto: Flickr/Newton graffiti