Femeile mă sperie – sunt nişte extratereştri din Norway

Poezia lui Vlad Moldovan are graţie, ceva foarte rar în lumea noastră de discursuri greoaie şi înţepenite, legate la picioare. E graţia lui Audrey Hepburn din My fair lady, fluiditatea şi solaritatea trubadurilor occitani, farmecul narcisicului tînăr (şi aici e şi umbra sa, primejdia). Textele de mai jos sunt din a doua sa carte – după Blank,  Cartea Românească – care va apărea anul ăsta. 

 

 

Nu fumez nimic toată ziua şi apoi

într-o oră – termin pachetul.

 

Dacă pui muzica – adică atârni

casetofonul pe geam

o iau animalele din pădure razna.

 

Şi nu-s numai câinii

care aleagă printre copaci.

îs fazanii şi căpriorii

vacile sparg gardu – se încurcă

în răzor.

 

Acuma nu o să ascultăm nici muzică

nici nu ieşim la bar

pentru că Rusia s-a decis să atace China

şi o să ne uităm la ştiri

şi apoi o să punem pe mute şi o să pregătim câte ceva.

 

Grăsunu de deasupra

e gol pe balcon

se lasă pe balustradă

amiaza lui  abia

începe.

 

Dar spune !- netu ne lasă

în mijlocul discuţiei

tu vroiai să facem un efort

să vedem  ce e cu sacrificiu

despre care se spune în relaţii.

Îţi scriam: că tot reduc.

Am lăsat băutul.

Mă tem de iarbă.

Nu înjur-nu mînjesc

Femeile mă sperie – sunt

Nişte extratereştri din Norway.

Fac exerciţii

Şi beau apă, multă apă  care mă consolează.

 

Uneori am impresia că toţi ştiţi

cât de nebun sunt

şi că ţeseţi o corporaţie

în jurul vieţii mele.

Să mă menajaţi – pentru că eu am fost în accidentul ăla.

 

 

Lucky strike Zodiac

 

Dintr-o lume încălzită de Raci şi frământată de Fecioară

construită de Tauri şi menţinută de Capricorni –

Dintr-o lume animată de Gemeni şi eliberată de Săgetători

vânată de Lei şi distrusă de Scorpioni.

Din lumea asta în care e muzică făcută de fraţii Vărsători

şi în ea, prea tulburată de Peştele jilav.

În lumea în care explodează prezenţa Berbecului şi unde

Balanţa înclină chiuberele peste  răsad şi îl opăreşte,

în lumea asta oarbă, în avalanşa sa de pământ şi pietre,

în cele mai clare ape tropicale cu miliardimea lor de bacterii.

Aici, pe piatra întâmplătoare din pădure, unde

confuzia mentală se evaporă pentru că nu are loc.

Deci chiar aici, la milimetru,

dar ce spun, chiar înăuntru cât să pulseze liber

ca o flacără slobodă şi fără margini –

se întinde noaptea şi sora ei plăpândă

în care dăm cu toţii lovituri nesperate

 

La BNF

 

Toate păsările Domnului

se rotesc galaxii, turbioane

libere deasupra cerului

în supernumeri.

Cum ne ţin

capetele în sus

cu ochii bezmetici

în supa lor  sublimă

 

Leibniz ar înţelege

 

Toate păsările Domnului

în copacii  ăştia

se războiesc ba se joacă,

piuie în zbor, luate de vînt

se sparg

în grupuri de la pin la pin

cred că se joacă

ba se înmulţesc

şi se pierd în jos

spre tulpini.

Oricum bucuria lor

zi după zi

mă scutură bine

cît să mă ruşinez

şi să îmi reiau paşii, cu rînjetul sub  glugă.

 

Odată o să-l sun pe Hori

să-i spun  într-o suflare

Vezi, vezi – mă distrez de  minune

Şi fără droguri!