Femeile din Balcani luptă pentru dreptul lor la moştenire

0

Soțul, Nexhat, și cei patru copii au fost omorâți de polițiștii sârbi sub ochii lui Shyrete Berisha, în timpul conflictului din Kosovo. Cel mai mic dintre copii nu avea nici doi ani, iar cel mai mare mai avea două luni până să împlinească 16 ani. Shyrete a fost împușcată în stomac. Au crezut-o moartă și au încărcat-o într-un camion, alături de cadavrele altor 50 de albanezi din Kosovo, uciși în sud-vestul provinciei, în orașul  Suhareke, pe 26 martie 1999. Singurii supravietuitori ai masacrului – Shyrete impreună cu două rude de-ale sale – s-au salvat sărind din camionul în mișcare. Pe atunci, Shyrete nu-și imagina că mai avea ceva de pierdut, pe lângă soț, două fiice și doi fii. De atunci însă, și-a pierdut și casa în care locuiau împreună. Casa era a socrului său. Povestea lui Shyrete ilustrează la modul cel mai grav o problemă care persistă în Balcani, chiar dacă – de obicei – într-o formă mai puțin dramatică: discriminarea femeilor care sunt împiedicate să-și exercite dreptul la moștenire.

 

 

de Jeta Abazi Gashi (bursieră Balkan Investigative Reporting Network)

 

În această societate patriarhală, proprietatea și bunurile sunt moștenite pe linie bărbătească, excluzându-le pe femei chiar dacă ele au dreptul legal la moștenire. Autoritățile și activiștii încearcă să schimbe această atitudine prin campanii publice, iar femeile se luptă în instanță pentru drepturile lor. Se izbesc însă de rezistența celor care apără tradiția și sunt nemulțumite de o justiție lentă și supraaglomerată.

Shyrete spune că bărbații din familia Berisha au ajuns la un acord verbal în 1997 cu privire la împărțirea proprietății. Nexhat obținuse o parte dintr-o casă mare, în care locuia cu familia sa. Cealaltă parte îi revenise fratelui său și, ulterior, fiului acestuia. Si totuși, după război, când s-a întors acasaă, Shyrete a găsit ușa încuiată. Iar familia soțului a refuzat să-i dea cheile.

“Nu voiam decât să-mi spună că sunt binevenită acasă”, își amintește femeia, aflată acum în casa părinților ei din Mushtisht, un sat de lângă Suhareke. Cu ajutorul organizațiilor internaționale, Shyrete a fost îngrijită în străinătate în urma rănilor și traumelor suferite. Acum trăiește în Germania. S-a reîntors în Kosovo în iunie 2014, pentru a demara un proces la tribunalul din Suhareke şi a-și recăpăta casa.

Shyrete pare mai bătrână decât cei 52 de ani ai săi. Râde când vorbește de viața ei cu Nexhat, dar, altfel, nu se vede nici un zâmbet pe fața ei. Au dus o viață bună, spune ea. Soțul ei era funcționar la centrul cultural din localitate și mai aveau și chiria micilor magazine de la parterul casei lor. Ea avea grijă de copii și de gospodărie. Încercarea de a-și redobândi casa este un proces lung și dificil. Acțiunea în instanță a fost începută acum 12 ani, dar avocatul femeii nu a reușit să apară în fața judecătorului. Prin urmare, cazul nu a mai fost luat în considerație. Un nou avocat, Ymer Koro, a preluat cazul în septembrie 2012. Koro spune că legea e limpede – pentru că proprietatea fusese moștenită de soțul lui Shyrete, acum ar trebui să-i revină ei. “Pentru că era casatorită legal, are dreptul la moștenire”, spune el.

Familia soțului are o poveste diferită. Cumnatul lui Shyrete, Xhelal Berisha, susține că proprietatea era pe numele tatălui său. “Înainte de a muri, mi-a lăsat-o mie, printr-un testament scris”, spune el. Shyrete și avocatul ei neagă existența unui astfel de document. Între timp, Xhelal Berisha are cheile casei și închiriază magazinele de la parter. “Plătesc impozitele, așa că încasez chiria”, spune el. “I-am spus lui Shyrete: ‘Ești binevenită în casa noastră’. Dar a refuzat să vină”.

Ar fi timpul ca justiția să dea verdictul.  Dar Shaban Zeqiraj, judecătorul care răspunde de proces, spune că “este depășit de situație, cu peste 800 de cazuri de rezolvat”. În cele din urmă, în septembrie a avut loc o audiere preliminară în fața curții, dar cazul a rămas nesoluționat. Avocatul Ymer Koro recunoaște că sistemul judiciar din Kosovo este supraaglomerat de procese nesoluționate, dar susține că asta nu este totul: “Tribunalele sunt supraaglomerate, dar nici nu vor să muncească”.

Lege versus tradiție

După o perioadă de supraveghere internațională, în urma bombardamentelor NATO din 1999, Kosovo și-a declarat independența în 2008, punând capăt regimului sârb represiv. Articolul 7 din constituția kosovară afirmă egalitatea de gen “ca valoare fundamementală pentru dezvoltarea democratică a  societății”. Potrivit legislației referitoare la dreptul la moștenire și dreptul familiei, când cineva moare, bunurile persoanei se împart între membrii familiei, soțul/soția și copiii având prioritate. Dacă există un testament, acesta nu poate exclude membrii familiei de la moștenire decât în anumite condiții și în niciun caz  pe motive de gen.

Autoritățile au întreprins campanii publice de promovare a egalității de gen, încurajând cuplurile să-și înregistreze proprietățile pe numele ambilor soți. Cu toate acestea, casele ramân cel mai adesea neînregistrate; când acest lucru se întâmplă, el sunt trecute doar pe numele soțului. Un spot video realizat de autorități în septembrie, cu ajutorul organizațiilor internaționale și naționale, înfățișează un cuplu care manâncă din aceeași felie de tort, așezat în pat, în fața televizorului, și care își cumpără o mașină înainte de a face împreună actele pentru casă.

 

 

“Îi puteți face fericiți pe cei dragi împărțind totul cu ei”, se spune în clipul video. “Proprietatea este a amândurora – înregistrați proprietatea pe numele ambilor soți”.

Dar tradițiile nu mor ușor. Mulți oameni încă mai cred că proprietatea trebuie să fie transmisă pe linie bărbătească, odată cu numele de familie. Peste 79% din proprietățile înregistrate în Kosovo sunt ale bărbaților, potrivit Agenției de cadastru. În comunitățile tradiționale, disputele legate de proprietate sunt soluționate de adunări ale bătrânilor, care funcționează după Kanun-ul sau Canon-ul lui Leke Dukagjini, o colecție de cutume albaneze străvechi.

Ali Pasona, de 58 de ani (foto jos), prezidează întâlnirile menite a soluționa disputele din Vushtrri, un oraș aflat la 25 de km la nord de capitala Pristina. “Proprietatea aparține doar bărbatului. Chiar dacă o familie nu are un fiu, proprietatea va reveni verilor pe linie bărbătească”, spune el, citând din Kanun, în sediul companiei de electricitate unde lucrează ca portar.

 

 

Pasoma nu a fost de acord să vorbească cu o femeie reporter decât în prezenta unui coleg jurnalist. A vorbit cu însuflețire, cu o voce profundă, încruntându-se și mișcându-și mustața groasă în timp ce vorbea. “Nu pot da proprietatea familiei soțului surorii mele – o persoană care are alt nume de familie. Dacă li se întâmplă ceva rău (cumnatului și sorei mele), voi avea grijă de ei și îi voi invita să stea în casa mea. Dar dacă vor să-mi ia proprietatea, nu sunt bineveniți în casa mea”. În ziua aceea, Pasoma prezidase o întâlnire în cadrul căreia un cuplu de tineri decisese să se despartă – o altă ilustrare a obiceiurilor străvechi ale comunității. Fiecare dintre soți fusese reprezentat de câte 10 bărbați, iar decizia fusese luată de alți patru.

Sărăcia are și ea un rol

Factorii economici au rolul lor în excluderea femeilor de la dreptul de moștenire. În mod tradițional, decât să împartă casa copiilor, părinții o lasă celui mai mic dintre fii, care o va păstra intactă. Înțelegerea este că fiul îi va lasă în casă și îi va îngriji la bătrânețe. Într-una din cele mai sărace țări ale Europei, unde aproximativ 30% din populație trăiește cu mai puțin de doi euro pe zi, o astfel de tradiție înlocuiește sistemul de stat, ca și inexistent, care ar trebui să se îngrijească de vârstnici.

Valbona Salihu, director executiv al organizației Norma, care militează pentru drepturile femeilor din Kosovo, spune că a întâlnit cazuri în care, pentru a păstra tradiția, familiile înlătură femeile de pe lista moștenitorilor când declară un deces. Unele femei renunță la dreptul de moștenire, ceea ce legea permite oricărui moștenitor. Chiar dacă verdictul curții favorizează dreptul unei femei la moștenire, în realitate lucrurile pot fi mai complicate.

Cu doi ani în urmă, soțul unei femei de 30 de ani, din nordul provinciei, a murit în urma unui atac de cord. Un tribunal a decis că ea este moștenitoarea legală a apartamentului înregistrat pe numele soțului, a declarat soția pentru BIRN, cu condiția ca numele să nu-i apară în articol. Dacă ar închiria sau vinde apartamentul, ar obține un venit de care are atâta nevoie. Dar socrii au refuzat să accepte decizia instanței. Ei continuă să locuiască în apartament, în timp ce femeia își crește cei doi copii într-unul închiriat.

Mai multe instituții au obligația de a asigura respectarea drepturilor femeilor în Kosovo. Printre acestea se numără și Agenția pentru Egalitate de gen, unde lucrează 17 persoane, și Consiliul Judiciar Kosovo. Totuşi, niciuna dintre aceste instituții nu are statistici despre procesele intentate de femei pe baza dreptului la moștenire. Grupul de advocacy Norma a adunat astfel de statistici direct de la instanțe. Cercetarea lor indică faptul că femeile intentează totuși acțiuni în instanță, dar mai rar decât bărbații. Un raport al grupului, care a analizat informații din perioada 2008 – 2009, a relevat că bărbații au de trei ori mai multe șanse la moștenire decât femeile.

Haxhi Gashi, profesor de drept civil la Universitatea din Pristina, spune că lipsa statisticilor oficiale reflectă eșecul instituțiilor statului de a acorda atenție problemelor legate de dreptul la moștenire. Totuși, el este de părere că oamenii sunt din ce în ce mai bine informați şi mai conștienți de importanța dreptului la moștenire. Gashi ne-a spus că își va împărți averea în mod egal între fiica și fiul său. Fehmije Gashi-Bytyqi, o avocată în vârstă de 49 de ani, se desparte și ea de tradiție. Nu a moștenit nimic de la părinții ei, dar a cumpărat deja un apartament pentru fiica ei în vârstă de doar 10 ani. “Vreau să fiu un exemplu pentru cei doi fii ai mei: vreau să învețe de la mama lor că proprietatea trebuie împărțită în mod egal”, spune ea.

Bărbații au întâietate în Bbalcani

În Kosovo, unde peste 90% din populație este de religie musulmană, favorizarea bărbaților în cazurile de moștenire este adesea asociată cu Islamul sau cu Kanun-ul. Totuși, în Balcani, această practică trece dincolo de politică sau religie. De exemplu, de trei ori mai mulți bărbați decât femei dețin proprietăți în Muntenegru, țară predominant ortodoxă.

Doi frați, Milan și Jovan Stijepovic, și prietenul lor Vesko Razhnatovic, toți trei cu vârste între 40 și 50 de ani, lucrează într-un mic restaurant din satul Dujeva, aflat la 20 de kilometri de capitala muntenegreană Podgorica. Toți trei sunt mândri că au doar băieți. Jovan a și subliniat faptul că sora lui nu a moștenit nimic. El vorbește despre numele de familie la fel ca oamenii din Kosovo. În comunitățile tradiționale, se presupune că fetele se vor căsători și-și vor schimba numele, luându-l pe cel al soțului. “Nu pot primi în casa mea oameni care au un alt nume de familie. Dumnezeu a lăsat această tradiție și noi o urmăm”, spune Jovan.

Legea muntengreană acordă drepturi egale femeilor și bărbaților. Dar, ca și în Kosovo, instanțele sunt criticate pentru că tergiversează rezolvarea disputelor legate de moșteniri. Ibrahim Smailovć, judecător la Tribunalul de primă instanță din Podgorica, spune că “a crescut numărul femeilor care apelează la instanță pentru problemele de moștenire”. Dar nu există statistici oficiale pentru aceste cazuri.

În Macedonia, discriminarea afectează dreptul la moștenire și în cazul etnicilor macedoneni, în general de religie creștin ortodoxă, reprezentând 63% din populație, dar și în cazul populației albaneze, predominant musulmană, reprezentând un sfert din populație. De cinci ori mai mulți bărbați decât femei dețin o proprietate în Macedonia.

Spasena Surlovska, de 78 de ani (foto jos), din satul Ljubanci, situate în apropierea capitalei Skopje, a muncit într-o brutărie, alături de soțul ei, care a murit.  Când se vor împărți casele pe care le-a moștenit de la acesta, fii ei vor căpăta mai mult, chiar dacă ea stă mai mult la fiica ei. “Așa este tradiția de ani de zile, chiar dacă fetele au mai multă grijă de părinți decât băieții”, spune Surlovska.

 

 

Ajdin Salihu, de 34 de ani, imam în Aracinovo, un sat locuit de etnici albanezi, aflat la vreo douăzeci de minute de mers cu mașina, spune că tradiția locală neagă dreptul femeilor la moștenire, chiar dacă “este împotriva voinței lui Dumnezeu, împotriva Koranului și a statului”. Întrebat ce va face în cazul propriei familii, a răspuns că nu vrea să facă predicții, dar a adăugat: “Nu e nimic rău să-ți păstrezi tradițiile și nu putem să fugim de ele. Am o casă și cred că o voi lăsa fiului meu.”

Și totuși, judecătorul Jovo Vangelovski, de la Curtea Supremă a Macedoniei, spune că lucrurile se schimbă. “Cel mai mare impact îl are educația femeilor”, spune el. “Acest lucru are o influență majoră în abandonarea acestor valori tradiționale și acceptarea statului de drept”.

Dincolo de Balcani – cazul Marii Britanii

Nu doar în Balcani femeile se luptă pentru dreptul la moștenire. Chiar dacă și-au câștigat acest drept acum 144 de ani, femeile din Marea Britanie încă sunt discriminate în materie de moștenire, în special în cazul anumitor comunități musulmane.

În ceainăria din Camera Lorzilor, în clinchetul cănilor de porțelan, baroana Caroline Cox, de 77 de ani, spune că vrea să devină vocea femeilor britanice musulmane care sunt discriminate în cazurile de divorț și moștenire. În Marea Britanie există aproximativ 80 de tribunale care aplică Sharia, refuzând să respecte legile britanice referitoare la dreptul la moștenire, spune ea. Baroana este autoarea unei inițiative legislative menite să scoată în afara legii aceste tribunale paralele.

“Ei (musulmanii) trebuie să respecte legile acestei țări și legile democrației”, spune ea. Punând ceașca pe masă, mă privește cu ochii ei albaștri, pătrunzători, și adaugă: “În Marea Britanie, justiția este de partea femeilor și el ar trebui să se folosească de asta”.

Discriminarea femeilor reprezintă o problemă și pentru o cu totul altă categorie socială britanică – aristocrația. În 2013, Marea Britanie a adoptat Legea succesiunii la tron, punând capăt practicii care dădea întâietate bărbaților. Dar fiicele nobililor britanici încă nu pot moșteni titlurile părintelui lor. Victoria Lambert (foto jos), soția contelui de Clancarty și laureată a unor premii pentru activitatea ei de jurnalistă pe sănătate, luptă pentru schimbare. Ea susține o inițiativă parlamentară care consfințește egalitatea de gen la moștenirea titurilor nobiliare.

 

 

Lambert are un interes personal, odată ce unicul său copil este o fată, Rowena, care nu poate moșteni titlul nobiliar al familiei. Ea susține însă că modificarea legii ar avea un efect mult mai amplu și ar transmite un mesaj limpede familiilor care discriminează femeile. “Dacă putem schimba tradiția, se va schimba întreaga societate”, ne-a spus Lambert într-o cafenea londoneză. O tentativă anterioară nu a reușit să treacă prin parlament, dar contesa susține că lupta va continua. “Nu este drept. Nu mă pot opri – este momentul să ne modernizăm”.

Din aceeași dorință de dreptate se luptă și femeile de la celălalt capăt al Europei. Printre ele se numără Shyrete Berisha, care se luptă cu tribunalul din Suhareke și cu familia soțului ei decedat. “Cât voi trăi, nu voi renunța”, spune Shyrete.

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul Balkan Investigative Reporting Network şi a fost realizat în cadrul programului Bursa pentru Excelență în Jurnalism, cu sprijinul Fundației Erste și a Fundației pentru o Societate Deschisă.

 

Puteţi citi şi:

Povestea invizibilă a bonelor filipineze din România

Eşecul României faţă de femeile sale abuzate

“Când vrei să te sinucizi, ar fi frumos să ai cu cine să vorbeşti.” Violenţa domestică în clasa de mijloc a României

În doar 16 din 148 de țări femeile se descurcă mai bine decât bărbații

Femeile care au făcut Rwanda să renască după genocid


Leave A Reply