O socioloagă americană pune la îndoială existența, în cazul femeilor, a unui sentiment specific, recognoscibil imediat, pe care îl numim dragoste. Se pare că femeile își interpretează abstract sentimentele ca fiind dragoste numai dacă relația se potrivește cu idealul lor.
În dialogurile cu femei tinere, majoritatea heterosexuale, făcute pentru un studiu, Lisa Carter era menționat foarte rar acel moment anume de la începutul unei relații căruia îi spunem îndrăgostire. Femeile intervievate nu vedeau dragostea în detalii, în felul în care a pornit o relație și cum a crescut. Dacă simțeau dragoste, era un sentiment atașat sau rezultat din interpretarea abstractă a unei situații.
O femeie, spune socioloaga, poate să vorbească foarte mult despre dragoste dar în mod abstract – rolul dragostei în relații și căsnicii, imaginea partenerului potrivit, relația perfectă pentru ele și așa mai departe, adică dragostea ca ideologie, ca obiectiv pragmatic, ca schemă directoare. Ceea ce lipseau erau poveștile concrete de dragoste, cu originea și dezvoltarea lor.
Dacă erau întrebate cînd anume s-au îndrăgostit, femeile spuneau că de la un punct încolo au decis acest sentiment (sau și-au dat seama) iar mai tîrziu, dacă-și schimbau felul de a vedea relația, se și răzgîndeau în privința sentimentelor (își dădeau seama că nu). Semnificația și sensul dragostei, ca și imaginea personală pe care o aveau fiecare despre adevărata dragoste, le făcea să aibă definiții specifice și diferite. Era foarte comun pentru respondente să denunțe dragostea simțită în relații trecute, considerînd-o falsă pentru că de la un punct încolo nu se mai potrivea cu imaginea lor preferată, abstractă, despre dragoste. Am crezut că îl iubeam dar de fapt nu-l iubeam deloc – e o propoziție tipică pentru femeile care au colaborat la acest studiu.
Puteți citi și:
5 comentarii
total aiurea 🙂
Prostii la moda, daca nu va suparati! Eu m-am indragostit la prima vedere si asa am ramas de 28 de ani! Va doresc si voua la fel; lasati socioloaga cu povestile ei…E si ea socioloaga cum sunt cercetatorii britanici sau americani fara nume si institut pe seama carora se pun tot felul de stiri. 🙂
Mi se pare amuzant, dar nu cred o iota din aceste pretinse concluzii. Suntem mult mai complecsi de atata. Continuati sa iubiti, nu va deconectati creierul dar cine nu risca macar un pic…avansand incredere celuilalt, la ce se asteapta?
Depinde de femei si de chimie.. Am cunoscut femei care iubesc nebuneste, am cunoscut femei care se conving sigure sa iubeasca.
Am trait la randul meu ambele parti. Am avut momente in care m-am atasat calculand si momente in care am iubit pana la tremur dincolo de orice rationament.
Sunt iubiri comfortabile si iubiri ce-ti fura pamantul de sub picioare, cred ca totul tine de chimie. Si nu cred ca se intampla doar femeilor.
Femeile isi iubesc rational sotii si irational amantii.
bravo! cata dreptate poti sa ai…
mai bine citeam comment-ul tau decat tot articolul
🙂