Femeile care au făcut Rwanda să renască după genocid

1

Într-o țară care acum 20 de ani se afla în mijlocul unui genocid fără precedent în istoria modernă, structurile de guvernare au mai multe femei decât orice altă țară din lume, scrie The Daily Beast. Parlamentul Rwandei este ocupat în proporție de 64% de femei, spre deosebire de SUA, de exemplu, unde procentul este de doar 18%. După cele 100 de zile de vărsare de sânge din 1994, când au murit 800.000 de oameni, femeile au condus eforturile de reconstrucție și vindecare a statului african, iar acum oamenii din alte țări vin în Rwanda să învețe de la ele.

 

 

După genocidul de acum 20 de ani, când armata de eliberare a rebelilor a intrat pe poziții, a împuns milițiile care ucideau în masă, dar și sute de mii de refugiați rwandezi în țările învecinate. Dacă lumea și-a concentrat apoi atenția pe refugiați, rwandezii care au rămas în țară au fost nevoiți să se descurce singuri într-un stat decimat. Populația care a rămas era alcătuită în proporție de circa 70% din femei, așa că societatea odinioară patriarhală le-a oferit acestora rolul de a reclădi țara. Femeile au format consilii locale, au condus acțiuni în instanță, au cultivat pământurile și au ajuns să ocupe tot mai multe locuri în guvern. În mod surprinzător, au reușit să ajungă la un nivel de pace și reconciliere care a transformat Rwanda într-un model de dezvoltare și egalitate de gen pentru întreaga lume.

The Daily Beast prezintă povestea lui Eugenie Mukeshimana, una dintre femeile care a contribuit la renașterea statului african. În 1994, când a început războiul, avea 22 de ani și era însărcinată în luna a opta. Soțul ei a fost ucis iar ea persecutată pentru că aparținea grupului etnic Tutsi, așa că s-a ascuns în sânul a trei familii diferite din capitala Kigali. A doua zi după ce a născut, a fost prinsă și urma să fie ucisă. Viața i-a fost cruțată însă în urma unor instrucțiuni ambigue, iar într-un final a fost eliberată de armata rebelilor care format Frontul Patriotic Rwandez. Femeia spune că a durat luni de zile până la apariția unor semne de normalitate. În weekend-uri, își amintește ea, oamenii săpau după rămășițe umane în latrine, după care spălau oasele și le îngropau la loc. Și mai toți rămăseseră fără bani.

Mukeshimana, care avea liceul terminat, și-a găsit un job în management-ul unei firme de construcții. Vizita șantierele și observa tot mai multe femei venind să-și caute de muncă în construcții. Bărbații le luau la mișto, spune ea, însă acele femei nu doar că munceau mai repede decât colegii lor de sex masculin, ci își și făceau treaba mai bine. “Femeile au spus pur și simplu: ‘Am fost toată viața femeie casă și acum, în loc să am grijă de o casă, trebuie să construiesc una, așa că să-mi arate cineva cum să fac cărămizi'”, spune Swanee Hunt, directoarea Institutului pentru Siguranță Incluzivă, care își amintește ce i-a răspuns mai demult președintele rwandez Paul Kagame când l-a întrebat dacă femeile și bărbații au reacționat diferit după genocid: “Femeile au ieșit în față și și-au suflecat mânecile într-un moment în care bărbații erau distruși psihologic și emoțional.”

Femeile cunoșteau nevoile comunităților, știau despre sănătate, educație și viața de familie. Dacă înainte de genocid bărbații luau deciziile financiare, după, când femeile au ajuns la putere, veniturile au început să fie investite în familii și gospodării. La nivel național, liderii de ambele sexe analizau obstacolele pe care le aveau de înfruntat prietenele și rudele lor femei și le atacau prin reformă. Cu toate astea, renașterea Rwandei nu a prezentat semnele unei revoluții feministe, în sensul că n-au existat mitinguri, marșuri sau pledoarii politice. “Nu vorbim prea mult, dar rezolvăm lucruri”, spune Mukeshimana. Leadership-ul feminin a început la nivelul comunităților, unde șase persoane au format un consiliu local al femeilor, ceva imposibil cu un deceniu în urmă. Noua constituție a Rwandei a stabilit apoi o cotă de 30% pentru locurile ocupate de femei în guvern. Citiți restul articolului pe The Daily Beast.

 

Puteți citi și:

Ţara unde e cel mai greu să fii femeie

Povestea tinerei rome care a plecat din periferia insalubră a Craiovei și a ajuns să studieze la Sorbona

Femeile din Ucraina au intrat în grevă sexuală împotriva bărbaților ruși


Un comentariu

Reply To Catalin Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger