Femeia care îi adună pe chinezi la templul budist din Colentina

0

Hsu Chin-huan este preoteasa budistă care promovează în România mișcarea Marea Cale Maitreya, o formă simplificată și modernă a budismului zen. Ea locuiește de 10 ani în București și, desi n-a reușit până acum, își dorește să aducă cât mai mulți prieteni români în comunitatea ei. Ne-a invitat la ceremonia religioasă care are loc la fiecare lună plină și așa am ajuns în templul de la capătul tramvaiului 21, pe strada Dascălului, nr. 57.

Text de Roxana Bucată (publicat pe Newminorities.com)

Fotografii de Adi Bulboacă

Mișcarea Marea Cale Maitreya este relativ nouă, de vreo 100 de ani, și există în 64 de țări din lume. Ea funcționează global ca o mișcare ecologistă. Promovează vegetarianismul, militează pentru sănătatea planetei sau pentru îmbunătățirea oamenilor fizic și spiritual, prin dans și mișcare. Dacă în Asia sau, mai recent, în America, adepții sunt numeroși și mișcarea foarte activă, în România nu s-a întâmplat același lucru. Templul este frecventat în cea mai mare parte de cetățenii chinezi din București, care vin să se roage pentru prosperitatea familiei, pace și sănătate.

Cei care locuiesc în astfel de temple organizează ceremonii de trei ori pe zi, apoi în zilele de 1 și 15 ale calendarului agricol, care sunt zile liturgice, un fel de duminici la creștini. Duminica au loc lecții pentru cei care vor să deprindă tainele budismului, iar de lună plină, sunt organizate ceremonii speciale. În timpul ceremoniei se ard bețișoare și sunt aduse ofrande lui Budha Maitreya, scopul fiind implorarea păcii globale. Idealul acestei mișcări budiste este de a face din Pământ o lume mult mai bună, un paradis terestru. “Scopul este de a realiza acest ideal pe Pământ, nu într-un paradis ceresc. E un lucru foarte dificil, dar se face treptat, pas cu pas”, spune preoteasa.

În timp ce mai mulți chinezi din cartier veneau să lase o mică donație pentru templu și să ia o pungă cu fructe pregătită pentru ei, Hsu Chin-huan ne-a explicat filosofia ei:

Fundamental vorbind, trebuie să ne punem inima la lucru și să înțelegem ce se întâmplă cu lumea asta. Corpul carnal este doar un instrument, numai când gândim ceva corpul se va mișca. Ceea ce noi reușim să cunoaștem este foarte puțin, iar inima și gândirea în același timp sunt destul de restrânse, nu reușim să vedem destul de departe. În general, vedem doar înaintea ochilor, ce se întâmplă în casele noastre. Atașat corpului nostru de carne este un spirit care se numește Ling, este un spirit cu care Dumnezeu ne-a înzestrat și acela este nucleul nostru, rădăcina noastră. Scopul venirii la templu este de a obține Calea. Încet, încet, avansăm în cunoaștere, iar inima și mintea se luminează și se extind. Apoi putem nu doar să ne îmbunătățim noi, dar și să-i influențăm pozitiv pe cei din jur. Prin inițiere, ne deschidem al treilea ochi, prin care înțelegem mai bine lucrurile și aflăm scopul nostru pe Pământ.

Mișcarea este e o ramură nouă a budismului. Nu este acel budism zen unde se practică meditație, e un budism un pic simplificat și modernizat, deși recuzita este tradițională. Nu se practică exerciții de meditație, atitudinea fiind, în general, una devoțională. Se fac plecăciuni de la întreaga planetă, până la comunitatea mai restrânsă. Oricine e binevenit în templu, indiferent de confesiune sau naționalitate. Mai mult, chiar dacă vii în templu și obții inițierea, poți oricând să te reîntorci la confesiunea inițială.

Majoritatea oamenilor care merg acolo sunt cetățeni chinezi, din târg, din Dragonul Roșu. Unii au o abordare mai superficială, spune Hsu – se roagă pentru prosperitatea familiei, pentru ei, e normal ca fiecare să-și dorească să trăiască în pace, sănătate, să nu le lipsească nimic pe masă -, iar alții caută mai profund calea. Numai cei care caută sincer pot ajunge să obțină eliberarea.

Templul există în România din 2000, când funcționa într-o clădire închiriată prin Fundeni. În 2007, el s-a mutat în Colentina, unde funcționează și azi, într-o clădire proprie. Hsu a venit pentru prima oară în România în 2003 și a stat doar două luni. A început procedurile pentru fondarea asociației religioase, iar în 2006 s-a stabilit aici, obținând o ședere permanentă cu prelungire anuală. A cumpărat spațiul din Colentina și a dobândit stabilitate. Speră să se creeze o comunitate și să vină mulți localnici la templu, inclusiv români. Adepții mișcării cred că întreaga planetă e o singură familie, așa că nu fac diferența între naționalități. “E vorba de a ajuta, cei care vin aici îi pot ajuta pe alții. În general, religiile îi învață pe oameni să fie buni, dar asta nu ajunge. E suficient să fii bun să ajungi în paradis?”, spune preoteasa. “Pe acest pământ se întâmplă nenorociri, asta o spun și oamenii de știință. Influența negativă a schimbărilor climatice este foarte mare de fapt. Asta pentru că noi, oamenii, nu suntem destul de atenți cu universul ăsta și cu pământul. Sunt dezastre produse de oameni, nu sunt din cer”.

Hsu spune că nu a reușit să se integreze cu adevărat în București. Pentru ea, integrarea înseamnă o cooperare: să vină români aici, iar ea să meargă să aibă activități cu românii. Deocamdată nu au o interacțiune și o colaborare constante, iar prieteni români are puțini.

Din punctul ei de vedere, sunt aspecte pozitive în București, unul dintre ele fiind aerul. Pentru o capitală, aerul e curat aici, spune ea. În plus, există și schimbări pozitive din 2006 încoace, cum ar fi strada pe care se află templul, care nici măcar nu era asfaltată în urmă cu cinci ani.

Viața de zi cu zi a preotesei e destul de izolată, ca a întregii comunități chineze din București. Hsu spune că cetățenii chinezi nu se află într-o situație foarte bună în București, mai ales acum, mai ales în plan fiscal. În Dragonul Roșu au fost foarte multe razii, e normal să se aplice legea, spune ea, dar cumva e prea violent, nu ajută cu nimic dacă închizi un magazin două luni, îl lași să trăiască. Sunt tot mai mulți chinezi care pleacă înapoi în China. Tendința e de întoarcere în țara de origine.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger