Femeia care adoptă copii morţi

1

Acum 12 ani, o femeie din Chile, Bernarda Gallardo, a citit un articol despre un bebeluş ucis şi aruncat la gunoi, scrie BBC, când se afla chiar în mijlocul unei adopţii. Şi-a dat seama că dacă acel nou-născut ar fi trăit, ar fi putut ajunge la ea spre adopţie, aşa că s-a decis să facă ceva în această privinţă. După ce a îngropat fetiţa descoperită la groapa de gunoi, Gallardo a făcut asta şi cu alţi copii, adoptându-i în prealabil. “Dacă primeşti un copil viu, îl îmbraci, îl hrăneşti şi îl pui în pătuţ”, spune ea. “Dacă copilul ajunge la tine mort, atunci cumperi un sicriu şi îl îngropi cum se cuvine”.

 

 

Gallardo le înţelege pe unele din femeile care nu vor să-şi păstreze copiii şi chiar se simte legată de ele. “Sunt femei tinere, adesea fete, care ajung victime ale violului şi incestului”, spune ea. “Le violează tatăl lor natural sau cel vitreg şi sunt prea speriate ca să vorbească”. Femeia a fost violată la rândul ei, în 1976, când avea 16 ani, agresorul fiind un bărbat din cartierul în care locuia. A rămas însărcinată şi a păstrat copilul, pe care l-a crescut şi iubit. Un alt motiv pentru care copiii sunt abandonaţi este sărăcia. Potrivit statisticilor oficiale, în Chile sunt descoperiţi, anual, 10 copii aruncaţi la gunoi, însă cifrele adevărate ar putea fi mult mai mari.

Dorinţa lui Gallardo de a face ceva în legătură cu fetiţa descoperită acum 12 ani a dat startul unui proces birocratic lung. Obţinerea trupului ei a fost dificilă – în Chile, dacă un corp nu este revendicat de un membru al familiei, este clasificat ca reziduu uman şi aruncat. Femeia a reuşit să intervină la timp pentru a opri asta. Apoi, medicii trebuie să demonstreze că bebeluşul a trăit pentru a-l înregistra ca fiinţă umană şi a-i permite astfel o înmormântare adecvată, aşa că au examinat trupul fetiţei – aceasta a fost botezată Aurora, după zeiţa romană a dimineţii. Apoi, Gallardo a fost nevoită s-o adopte pentru a o îngropa, chiar dacă era moartă.

La început, judecătorul care s-a ocupat de adopţie a avut semne de întrebare în ceea ce-o privea pe femeie – bănuia că era mama naturală a Aurorei şi că voia să recupereze trupul pentru că se simţea vinovată că-l aruncase la gunoi. După ce l-a convins de intenţiile ei bune, judecătorul i-a spus lui Gallardo că nimeni nu se mai oferise până atunci să adopte un copil mort, dar a asigurat-o că făcea un lucru bun. A durat multe luni până când s-au finalizat testele medicale şi actele, însă în cele din urmă Aurora a fost adoptată şi îngropată. Cinci sute de oameni au participat la înmormântare – citiseră despre caz în acelaşi ziar în care a apărut anunţul morţii fetiţei. Au venit copii, medici, asistente medicale, ziarişti locali, oameni de la ţară şi judecătorul care s-a ocupat de caz. Gallardo spune că a fost ca la o zi de naştere – participanţii au cântat, au recitat poezii despre Aurora şi au ascultat muzică.

“Am vrut să-mi fac comunitatea să se gândească la ce se întâmplă”, subliniază ea. “De ce sunt lăsaţi aceşti copii să moară când există cel puţin patru familii care de-abia aşteaptă şi au resursele necesare pentru a adopta un copil nedorit? În loc să omori copiii, mai bine dă-i spre adopţie”. În cei 12 ani care au trecut de la înmormântarea Aurorei, Bernarda Gallardo a mai adoptat încă trei copii morţi – Manuel, Victor şi Cristobal. În prezent, se află în procesul adoptării unei alte fetiţe defuncte, Margarita. Vrea să le ofere celor mici “demnitatea şi un loc în care să se odihnească în pace”. Gallardo le vizitează adesea mormintele şi observă că unii oameni mai lasă flori din când în când. Povestea ei l-a inspirat pe regizorul chilean Rodrigo Sepulved să facă un film – intitulată “Aurora”, producţia a fost premiată şi este difuzată în prezent în Chile şi la festivaluri de film din întreaga lume.

 

Puteți citi și:

Un cuplu chinez a adoptat, în 26 de ani, peste 40 de copii orfani cu dizabilități


Un comentariu

Leave A Reply