Titlul de mai sus este inspirat dintr-un material publicat cu ceva timp în urmă pe hotnews.ro, material în care erau descrise povestea de viaţă şi cariera doctorului Raed Arafat. Citindu-l atunci, gândul m-a dus la un alt „fanatic”, un alt personaj căruia media i-a împrumutat din strălucirea şi gloria cu care îşi inconjoară eroii, fie ei de telenovelă sau de jurnal de informaţii – doctorul Ciuhodaru. Cei doi par să aibă în comun pasiunea şi determinarea cu care îşi urmăresc scopurile, pe lângă, bineînţeles, o înţelegere a utilităţii prezenţei în spaţiul public şi al jocului politic.
de Eugen Hriscu
Să fie aceasta reţeta (sic!) de succes pentru ca un proiect să se nască şi să supravieţuiască în actualul sistem de sănătate? Este acesta motivul pentru care psihiatria a eşuat în eforturile sale de reformă, lipsa unui fanatic dispus să-şi investească întreaga energie şi charismă pentru mai binele sănătăţii mintale în ţara noastră? Dar, atunci, cum ar arăta o sănătate mintală promovată de un fanatic? Şi, în general, ce legătură poate fi între fanatismul unei persoane chiar şi ridicată la nivel de personalitate şi ştiinţa medicală care se bazează pe calcule statistice, cercetari de eficienţă, modele de sănătate publică, pe teorii probate sau infirmate prin studii în care atât subiectul cât şi investigatorul sunt “orbi”, adică neinfluenţaţi de ataşamentele personale la o ipoteză sau alta, sunt, altfel spus, de-fanatizaţi?
În luna iulie, am fost invitat să susţin un mic atelier la un congres organizat de bunii mei prieteni de la spitalul de psihatrie din Câmpulung Moldovenesc. Odată ajuns acolo, am descoperit că pe ordinea de zi se afla şi prezentarea unei cercetări al cărei prim autor era doctorul Ciuhodaru. Titlul acesteia – „Profilul psihologic al pacientului cu abuz de substanţe. Diferenţe de gen”. Pe scurt, ce au întreprins domnul doctor şi echipa domniei sale a fost o recenzie a unor date sociologice (vârstă, sex etc.) ale pacienţilor internaţi în sectia de urgenţe din Iaşi pentru probleme legate de consumul de „etnobotanice”, înainte şi după momentul trecerii în ilegalitate a acestora prin hotărâre de guvern. Rezultatul – dupa trecerea în ilegalitate, vârsta celor mai tineri consumatori bărbaţi a scăzut de la 18 ani la 14-15 ani. Din păcate, doctorul Ciuhodaru nu era prezent la lucrări şi tânăra domnişoară psiholog care a prezentat rezultatele cercetării nu era calificată să poarte un dialog pe marginea acestor date. Totuşi, dacă o masură pare să determine o scădere atât de dramatică a vârstei consumatorilor, atunci e cazul să ne punem nişte întrebări.
Fanatismul însă nu va ţine cont de un lucru atât de neînsemnat ca un studiu ştiinţific. Cine mai stă să asculte cifre când „moartea albă”, „copiii ucişi”, „coşmarul drogurilor” etc etc. Fanaticii vor găsi un mod de a ne convinge că nu ne permitem să mai irosim nici măcar o secundă pentru a gândi, a cerceta sau a discuta strategii diferite. Panica pune limite de timp, panica interzice opiniile contrare, panica solicită toata atenţia noastră. Panica contra-indică gândirea. De ce să mai gândim când e atât de uşor să dai o hotărâre de guvern sau o lege?.. sau orice altceva care să ne ajute să nu ne mai speriem când deschidem televizorul la ora 5.
Ironic cum acelaşi proces se întâlneşte, la un individ, în momentele de apariţie şi dezvoltare ale unei dependenţe de substanţe. Am o problemă – trag o duşcă, mă simt plictisit – fumez o ţigară, mă simt neînţeles de părinţi şi un adolescent fără valoare – prizez nişte prafuri de la spice-shop. Nu-mi mai dau timp să mă gândesc la strategii alternative, nu stau cu disconfortul meu, să cântăresc soluţii şi să o aleg pe cea mai bună pe termen lung – o aleg pe cea care îmi va restaura confortul ACUM.
Pentru că, la fel ca etnobotanicele, fanatismul creează dependenţă, iar data viitoare când noi, ca societate, vom identifica o sursă de disconfort, fie el economic, social sau politic, se va găsi cel puţin un fanatic care să ne ofere o soluţie rapidă, eficientă, una care e atât de evident bună, încât nici nu mai merită să o cercetăm, să o punem sub semnul întrebării. Pentru că şi dealerii şi fanaticii oferă, înainte de orice, o soluţie rapidă la o problemă reală.
Articol preluat de pe Eugenhriscu.ro.