Familia cecenă, o poveste despre rezistența prin credință

0

Martin Sola (născut în 1980, în Argentina) a studiat regie de film în Buenos Aires, iar ulterior a absolvit teologia în Barcelona. A realizat mai multe filme, printre care Caja cerrada (2008), Mensajero (2011) și Hamdan (2013). Ultimul lui film, documentarul Familia cecenă/The Chechen Family, a fost prezentat în cadrul festivalului One World Romania (13-19 martie 2017, București).

Filmul Familia cecenă este a doua parte dintr-o trilogie documentară prin care Martin Sola își propune să urmărească diverse tipuri de rezistență: Hamdan, primul din această serie, e centrat pe rolul rezistenței armate din Palestina, în timp ce Familia cecenă vizează „rezistența prin credință și religie”. „M-au interesat acele țări care nu sunt recunoscute oficial ca state. Ultima parte, care va fi despre rezistența prin iubire, va fi filmată în Tibet.”, îmi spunea Martin Sola înainte de proiecția filmului  Familia cecenă în cadrul One World Romania.

„Am făcut Familia cecenă cu intenția de a arăta cum trăiesc oamenii într-o zonă de conflict, cum fac față tensiunilor și violențelor cu ajutorul credinței și spiritualității”, mai spunea el. „Mi se pare fascinant felul în care acești oameni rezistă și luptă fără a pune mâna pe arme, fără a comite crime și, în același timp, reușesc să-și apere crezurile și tradițiile.”

Spre deosebire de Hamdan, în care povestea e spusă din perspectiva personajului principal (Hamdan, un fost luptător palestinian), Familia cecenă e mai degrabă un poem vizual cu un fir narativ oarecum ambiguu. Figura centrală este Abukabar, un bărbat cecen de 46 de ani, iar o mare parte  din film este dedicată momentelor în care acesta participă la zikr (dhikr), ceremonie mistică specifică unor confrerii sufi din Cecenia.

„Sunt convins că unii spectatori vor pleca dezamăgiți de la film și asta fiindcă nu vor afla prea multe informații despre Cecenia, dar nu ăsta a fost scopul meu.” afirmă regizorul argentinian. „Scopul meu a fost acela de a-i transpune pe spectatori într-o anumită stare, de a le trezi anumite emoții și de a-i face să simtă ceva, măcar o fărâmă din acea transă în care se află cei care iau parte la o ceremonie zikr.”

Islamul cecen a reprezentat mereu un motiv de îngrijorare pentru autoritățile de la Kremlin, care au văzut în  zikr un un simbol al independenței și l-au asociat cu grupările rebelilor. Multe dintre aceste confrerii sufi au fost persecutate de-a lungul timpului, în perioada țaristă, pe vremea lui Stalin, dar și după destrămarea URSS. În mod paradoxal, multe ceremonii religioase tradiționale revin astăzi  în spațiul public din Cecenia, dar e neclar în ce măsură o ceremonie precum zikr va fi în continuare un act de rezistență (așa cum îl percepe Martin Sola) sau va ajunge să fie instrumentalizat în favoarea pro-rușilor. Relevant în acest sens este faptul că, în 2008, a fost inaugurată în Cecenia cea mai mare moschee din Europa, care a costat 20 de milioane de dolari și în care încap 10000 de credincioși.  „Kadîrov vrea să arate că sprijină islamul cecen tradțional”, spunea jurnalistul Aslan Doukaev.  „Dar confreriile sufi și-au dorit întotdeauna independența Ceceniei.”

Familia cecenă nu răspunde la aceste întrebări și nu clarifică rolul ceremoniei zikr în Cecenia de azi, dar așa cum spunea și Martin Sola, nu acesta a fost scopul filmului. Sunt secvențe lungi care urmăresc îndeaproape ceremonia zikr și care au într-adevăr un efect hipnotic. Camera nu e detașată de ritual, ci urmărește să sondeze dansul „din interior”, motiv pentru care Sola a preferat să folosească un teleobiectiv prin care să redea cu cât mai multă acuratețe trăsături ale chipurilor, mișcări ale corpurilor aflate în transă și felul în care aceștia își controlează respirația.  „Rolul camerei de filmat este acela de a-i face părtași pe spectatori la zikr. Camera nu doar observă, ci ia parte la ceremonie.”, mai spunea regizorul argentinian.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger