Fals contract social

Sunt multe situațiile în care, cu sau fără voia noastră, facem comparație între calitatea serviciilor publice de stat și cele private. Suntem probabil de acord, când vorbim de calitatea unor servicii, că aceasta este dată atât de însușirile în plan uman ale angajaților, cât mai ales de cunostințele, competențele și expertiza acestora într-un domeniu cheie de activitate.

de Florin Georgescu

Știm cu toții cât de sublim inexistente sunt criteriile după care se fac angajările în instituțiile de stat. Astfel, nu mai surprinde pe nimeni când la conducerea unui minister este numit un ministru care nu are nici cele mai vagi cunoștințe și competențe în domeniul pe care îl gestionează.

Tot așa, nu ne mai miră lipsa oricărui criteriu sau standard profesional la numirea și angajarea diferiților secretari de stat, directori și directorași ai multelor agenții și direcții, așa cum nu ne mai surprinde nici rapiditatea cu care sunt înlocuiți din funcții. Căci slab sunt Doamne și nevolnic sunt, iar ispita de a-mi fura aproapele este mult prea mare. Unii îmi spun că sunt corupt și necinstit, dar eu sunt nevinovat, Doamne, căci curat îmi este cugetul și gândul și tot la Tine mă rog să nu mă găsească vinovat profanatorii aia de la Parchet, că dacă mă închid pe mine, pe tine te închid Doamne!

Nu îmi propun să realizez un portret psiho-moral al funcționarului guvernamental și public și nici să vă plictisesc evocând niște realități pe care le știm și le acceptăm ca făcând parte din bagajul nostru de incultură și necivilizație națională.

Ne-am familiarizat deplin cu discursurile diferitelor personaje politice, care între două pusee de isterie furioasă ne spun cât de ireversibil europene sunt instituțiile pe care le conduc. Însă în ceea ce privește transparența și dialogul social al acestora, sunt uzitate aceleași practici conform cărora funcționarea unei instituții nu este influențată în niciun fel de nevoile unei societăți în permanentă schimbare, deci opinia socială este desființată cu desăvârșire.

Din păcate, acest soi de neadaptare, rigiditate, este preluat, fie și parțial, de către multe dintre companiile multinaționale, în dialogul lor cu beneficiarii. Este cunoscut faptul că pe lângă multe dintre marile companii funcționează câte o fundație care le poartă numele și care desfășoară activități de responsabilizare socială. Cu alte cuvinte, aceste fundații derulează sau finanțează programe care se adresează diferitelor categorii sociale dezavantajate, protecției și conservării mediului etc. Acesta este un fapt cu atât mai lăudabil cu cât decizia politică nu sprijină în niciun fel astfel de inițiative, iar dacă o face, e clar că cineva fie intră la pușcărie mai bogat, fie doar se îmbogățește și cere și aplauzele și admirația noastră.

Toate sunt cum nu se poate mai bune, iar noi trăim în cea mai bună din lumile posibile, exact așa cum maestrul Pangloss se străduia să îl convingă pe mult încercatul Candide.

Cei interesați știu că în perioada 10 decembrie – 21 ianuarie, fundația Orange a deschis o linie publică de finanțare adresată ONG-urilor, de 300.000 de euro, pentru un program numit Lumea în sunet și culoare, având durata de desfășurare de un an, iar cele mai bune proiecte primeau o finanțare maximă de 50.000 de euro. Acesta este destinat persoanelor cu deficiențe de auz și vedere și are la bază trei mari coordonate (educație, sănătate și cultură) pe care, pentru a fi eligibil, orice proiect depus trebuia să le atingă.

Am depus din partea asociației Tandem un proiect care se numea Biciclete pentru licee și care consta, pe scurt, în achiziționarea unui număr de 12 biciclete tandem și a echipamentelor sportive necesare, și distribuirea acestora către trei licee de deficienți de vedere din București, Cluj și Arad, pentru ca în parteneriat cu liceele sportive și instructorii sportivi angajați să putem pune bazele paraciclismului, care încă există doar ca noțiune pe hârtiile ministeriabililor noștri. Proiectul avea ca obiectiv final o cupă de paraciclism (Orange Tandem) alcătuită din trei etape competiționale, urmând ca primele trei echipaje să câștige câte o bicicletă tandem foarte performantă, cu care să poată concura la competițiile internaționale și în felul acesta să încercam să calificăm măcar un echipaj la paralimpiada din 2016. După ce anul trecut în vară am fost cu Alexandru Răcănel cu bicicleta de la Arad la Londra în cadrul campaniei “Vezi dincolo de limite” inițiate de Romtelecom, am vrut să generalizez cumva această experiență. Am considerat că este extrem de benefică, dat fiind faptul că în plan cultural-educativ contribuie la ameliorarea percepției de deficiență, crește gradul de mobilizare și interacțiune socială, stabilește punți de comunicare, facilitează integrarea și aduce un plus motivațional persoanelor cu deficiențe de vedere pentru a-și asuma roluri sociale. În ceea ce privește sănătatea, acest proiect este cu atât mai necesar cu cât vorbim despre o categorie de persoane cu deficiențe, pentru care oportunitățile de sport și mobilitate sunt extrem de reduse. Iată așadar, că sunt acoperite cele trei axe pe care finanțatorul le invocă.

Acum ajung și la obiecțiile pe care le am față de modul în care fundația Orange a găsit de cuvință să nu facă cunoscute publicului criteriile și logica care au stat la baza alegerii proiectelor câștigatoare.

1. Care sunt criteriile conform cărora un proiect este considerat ca fiind câștigător sau nu? Din păcate nimeni nu le cunoaște, așa că le sugerez celor ce vor depune proiecte pe viitor, să apeleze la ghicitul în cafea, căci ghicitul în măruntaiele animalelor este interzis printr-o normă europeană.

2. Persoanele care au evaluat proiectele depuse au sau nu o pregătire în domeniul handicapului? Am auzit că dintre aceste persoane face parte o doamnă jurnalist de mare notorietate. Cum de ceilalți nu știu nimic, mă voi adresa ei, ca unui personaj colectiv, cum am învățat eu la ora de Română, când cu Sobieski și românii. Doresc să știu dacă doamna este de acord sau nu cu politica de numire a cadrelor promovată de partide în posturi care reclamă cunoștințe și competențe specifice. Conform acestei politici, întâlnim situații în care strungarii fac parte din comisii de revizuire a constituției, ciobani din comisii juridice, ingineri fac strategiile de agricultură, avocați pe cele din protecția socială și poate continua la nesfârșit această înșiruire de paradoxuri. Există patalogii mintale în care un simptom specific este hipermnezia. În astfel de cazuri, oamenii memorează o cantitate uluitoare de informații redundante. În același fel s-ar putea spune că la noi este foarte crescută incidența la omnisciență, boală care aduce atât de mult arbitrar și haos în actul politic și civic, pentru că doar rareori întâlnim oamenii potriviți la locurile potrivite. Pentru a înlătura această suspiciune de omnisciență, o întreb pe doamna jurnalist dacă nu crede că astfel de inițiative ca cea de față, (altminteri foarte lăudabile) dat fiind faptul că sunt publice, nu ar trebui să beneficieze și de punctul de vedere, la fel de public, al unui expert făcut și nu născut în domeniul handicapului?

3. Cine sunt persoanele care au facut parte din boardul de decizie si de ce au o problema in a fi nominalizate public? Pe mine m-ar onora o astfel de sarcină și nu aș avea o problemă în a mi-o asuma public.

4. De ce nu ni se spune care sunt proiectele care au ieșit câștigatoare? Pe mine, ca participant, mă interesează acest lucru pentru a ști pe viitor care sunt prioritățile și cum raționează oamenii care fac aceste evaluări.

Iată deci câteva aspecte doar, care fac din ceea ce ar fi trebuit să fie un act public transparent, corect, cu niște reguli clare, un fapt de natură să suscite multe speculații și suspiciuni, atât în ceea ce privește corectitudinea cu care a fost făcut, cât și valabilitatea principiilor de evaluare. Recomand ONG-urilor și le rog, ca atunci când au astfel de inițiative publice, să coopteze în bordul de decizie și cel puțin o persoană cu dizabilitatea respectivă. Persoană care să posede și expertiza necesară pentru a fi siguri că demersurile lor satisfac niște nevoi specifice ale unei categori cu dezavantaj social, că ierarhizarea acestor nevoi este cât mai corectă și că determină cu adevărat schimbări reale în rândul beneficiarilor vizați. Și mai ales, să facă public tot procesul și criteriile de evaluare, astfel încât să putem vorbi despre un contract public social, veritabil. Toate acestea trebuie spuse, cu atât mai mult cu cât finanțarea proiectelor din fonduri guvernamentale, în domeniul protecției sociale și nu numai, este de cele mai multe ori doar un prilej de afaceri petru toți învârtiții agreați de politicieni.

Mai am încă o dilemă de ordin lingvistic, pentru rezolvarea căreia vă cer ajutorul. Cum pot să traduc sintagma, ajunsă la mine din culisele faptului de față, și anume că în această sesiune, la fundația Orange, au avut prioritate acele proiecte care reprezintă niște “angajamente anterioare”? Dacă această sintagmă nu este un eufemism pentru pile și afaceri de casă, atunci dacă se știau aceste “angajamente anterioare”, de ce a mai avul loc acest concurs public de proiecte și nu s-au alocat fondurile cu dedicație pentru proiectele care oricum erau știute? Iar dacă lucrurile stau astfel, pot sau nu să cred că niște oameni și-au bătut joc de timpul și de munca unora care au fost îndeajuns de naivi să scrie proiecte și să le depună crezând că cineva chiar o să fie interesat de ele? Credeam că această stare de lucruri este specifică culturii instituțiilor de stat, acolo unde corupția și ignoranța și-au dat mâna pentru a înfăptui omul nou, modern, care tânjește spre a fi european, însă într-o manieră cu desăvârșire personală.

Un om care nu are respectul minim pentru alte reguli decât cele proprii, pe care le face el în funcție de propriile lui impulsuri și secreții, așa cum mulți oameni de notorietate cred că programele și protecția socială se fac în funcție de activitatea glandulară și de emoțiile și sentimentele lor nobile. Să vă feriți, doamnelor și domnilor, să apucați ziua nefericită în care alți domni și doamne vor lua decizii la fel de competente, care vă vor influența destinele. Feriți-vă de oamenii care știu și se pricep la toate pentru că vă vor face rău fiind deplin convinși că cel mai mare noroc al dumneavoastră este acela că i-ați cunoscut. Feriți-vă de cei ce vă vor scoate la mezat infirmitățile, găsind în asta prilej de îmbogățire și de stimă și aprobare socială. În sfârșit, feriți-vă să vă asumați riscul de a judeca superficial nevoile aproapelui, crezând că sunteți posesorii tuturor adevărurilor și că înțelegeți mai bine necesitățile celui pe care doriți să-l ajutați, decât poate să o facă el. În concluzie, nu comentez logica celor care au evaluat și decis, care se poate să fie corectă, însă cred că este dreptul nostru, al celor care am scris și depus proiecte să o cunoaștem.

De asemenea, nu contest aprioric metodologia evaluării proiectelor depuse și nici ierarhizarea acelora care au obținut finanțare. Însă cred că trebuia făcută publică argumentația motivelor care au stat la baza acestei alegeri, încă din data de 28 februarie, odată cu finalizarea întregului proces de evaluare. În încheiere, doresc sincer să felicit fundația Orange și toate celelalte ONG-uri care au astfel de inițiative publice. Ele sunt extreme de utile în statul care alocă cel mai mic buget protecției sociale, unde și acești bani puțini se cheltuiesc cu o maximă ineficiență. De asemenea nimic din ce am scris nu se dorește a fi un atac la persoană. Incriminez în materialul de față lipsa de transparentă și de reguli, alături de o anumită manieră poate puțin deplasată de a transpune în fapt concret niște idei și programe, care au menirea de a ameliora o realitate a unor grupuri sociale, alminteri foarte dură. Îmi asum public cele scrise și stau la dispoziția oricui este interesat pentru a susține toate obiecțiile pe care le-am formulat aici.