Expoziție despre istoria meciurilor de fotbal România-Ungaria

0

Institutul Balassi/Centrul Cultural Maghiar din București organizează expoziția itinerantă “Istorie la firul ierbii”, care ilustrează povestea de mai bine de opt decenii a meciurilor de fotbal dintre România și Ungaria. Proiectul prezintă imagini, articole de presă, documente, caricaturi și filme de arhivă din istoria acestor întâlniri. Vernisajul va avea loc joi, 5 septembrie, de la ora 13:00, la Muzeul Sportului din București (în sediul Comitetului Olimpic și Sportiv Român de lângă Arcul de Triumf/terenul de rugby), în preziua meciului oficial România-Ungaria din prelimnariile Campionatului Mondial din 2014.

de Marius Cosmeanu

Anglia-Argentina, Polonia-Germania, El Salvador-Honduras. Sunt doar câteva dintre derbyurile care implică și altceva decât pasiune pentru fotbal. Partidele dintre România și Ungaria sunt din același registru. Se spune că până și un meci de șah între cele două țări ar putea face un stadion neîncăpător pentru suporteri. Născute în antebelic, tăinuite bine în comunism și exhibate fățiș după 1989, contrele interetnice din teren și din tribune au oglindit fidel naționalismul și frustrările reciproce. Proiecția atmosferei din teren și din tribună nu o regăsim însă doar în presa vremii, ci și în rapoartele diplomatice, în staff-ul celor două echipe sau în folclorul urban. Accentele sunt uneori grave, uneori anecdotice, alteori formând un melanj al celor două. Iar întâmplările, numeroase și savuroase.

Jules Rimet, al treilea și cel mai longeviv președinte FIFA, trăia cu convingerea că sportul este un excelent mijloc de apropiere între națiuni. Nu mai puțin adevărat este și faptul că meciurile de fotbal dintre două țări au, mai totdeauna, și o semnificație aparte. Întâlnirile dintre reprezentativele României și Ungariei nu fac excepție: toate au fost meciuri cu o încărcătură și o semnificație deosebită, de la prima întâlnire, cea din 1936, de la București, la ultima, cea din martie anul acesta, jucată la Budapesta.

“Istorie la firul ierbii” este o expoziție organizată pentru promovarea fair play-ului, a nobilului spirit de sportivitate în întâlnirile dintre cele două naționale de fotbal. Și nu numai. Istoria României și a Ungariei se leagă prin mii de fire una de alta, iar situația nu diferă nici în privința fotbalului.

 

Revista Radio Microfonul Sportiv, 4 octombrie 1936

 

Proiectul de față s-a născut și în amintirea unor jucători al căror stil de joc și caracter au umplut de-a lungul vremii stadioanele:  Iuliu Barátky / Barátky Gyula, Francisc Spielmann / Sarvári Ferenc, Iuliu Bodola / Bodola Gyula, Iosif Petschowski / Perényi József sau  Mihai Tänzer / Táncos Mihály. Sunt doar câțiva dintre fotbaliștii care au jucat și în selecționata României, și în ce a Ungariei. Publicul român și cel maghiar i-a iubit și i-a respectat în egală măsură. Nu doar pentru jocul lor sclipitor din teren, dar și pentru comportamentul lor din afara gazonului. Sunt legende și modele ale fotbalului din cele două țări.

Lor li se alătură un alt reper, un fotbalist la fel de popular și de respectat, ajuns mai târziu antrenor al ambelor reprezentative: arădeanul Imre Jenei / Jenei Imre. Alte nume sonore ar fi: Emeric Dembrovschi / Dembrószky Imre, Ladislau Bölöni / Bölöni László și Tibor Selymes / Selymes Tibor.  Ei nu au îmbrăcat tricoul naționalei Ungariei, dar au avut o contribuție esențială la evoluția fotbalului românesc.

Fotbalul, chiar de am vorbi despre cel feminin, nu e un joc cu mănuși albe. Cu toate acestea, asemeni oricărui sport, te învață să porți cu onoare și succesele, și eșecurile; îți antrenează spiritul de sportivitate învățându-te că în orice competiție nobilă nu îți poți învinge adversarul decât prin luptă dreaptă. Meciurile România-Ungaria au, cum spuneam, o istorie încărcată, semnificații care au depășit adeseori normalitatea unui spectacol sportiv. Istoria unui joc, însă, n-ar trebui să se confunde cu un joc al istoriei.

 

1954. Budai șutează din unghi închis. Credit foto: Muzeul Sportului Maghiar&Pobuda Alfréd

 

Expoziția este structurată pe următoarele perioade:

 

Primele meciuri: 1933-1940

Primele partide neoficiale dintre cele două țări au fost jucate între prima selecționată a României și selecționatele de amatori ale unei Ungarii în care fotbalul trecuse deja la profesionism. Meciul din 4 octombrie 1931, de la Budapesta, a fost câștigat de selecționata de amatori a Ungariei cu 4:0. A doua partidă a avut loc doi ani mai târziu, la 4 septembrie 1933, la București. În cele 90 de minute regulamentare de joc, românii au marcat de cinci ori, iar maghiarii o singură dată.

Prima partidă amicală între reprezentativele A ale celor două țări s-a jucat abia pe 10 octombrie 1936. Meciul s-a disputat la București și a fost câștigat de maghiari cu 2:1. Trei ani mai târziu, la 22 octombrie 1939, cele două reprezentative s-au întâlnit și la Budapesta. De data aceasta, nu s-a impus niciuna dintre formații, meciul terminându-se 1:1. Al treilea meci oficial România-Ungaria a avut loc într-un context politic internațional problematic și delicat. Partida s-a desfășurat la București, la 19 mai  1940, și a fost câștigată de jucătorii maghiari cu 2:1.

 

Amicalul din 4 octombrie 1936. Stadionul ONEF din București. RO-HU 1-2. Palinkas, portarul Ungariei, respinge din fața lui Ciolac. Credit foto: Muzeul Sportului Maghiar

 

Meciurile de după cel de Al Doilea Război Mondial: 1945-1948

Prima partidă România-Ungaria de după cel de Al Doilea Război Mondial a avut loc în 1945, la Budapesta. Cei 35.000 de spectatori prezenți pe stadionul legendarei echipe Ferencváros au putut vedea nu mai puțin de nouă goluri: șapte marcate în poarta României și două în cea a Ungariei. Doi ani mai târziu a urmat un nou meci oficial, de data aceasta la București, în Giulești, pe stadionul nu mai puțin legendarei Rapid. Era 12 octombrie 1947 și cele două echipe se întreceau în finala Cupei Balcanice, Ungaria impunându-se cu 3:0. În anul care a urmat s-au mai jucat două meciuri. În primul dintre ele, disputat la Budapesta, pe 6 iunie, maghiarii au câștigat la o diferență usturătoare: 9:0. În al doilea, un amical organizat patru luni mai târziu, pe 24 octombrie, la București, vecinii noștri s-a impus după o luptă aprigă cu 5:1.

Olimpiada de la Helsinki și anii ’50

Selecționatele celor două țări s-au întâlnit din nou în prima partidă a grupei preliminare din care făceau parte la Olimpiada de Vară de la Helsinki, din 1952. Cei 14 mii de spectatori prezenți pe stadionul din Turku au putut vedea un meci extrem de disputat, cu o echipă a Ungariei mai ofensivă, care a reușit să se impună în fața entuziastei echipe a României cu 2:1. Doi ani mai târziu, cei mai buni fotbaliști români și maghiari s-au întrecut din nou, pentru prima oară pe Népstadion, în cadrul unui alt meci amical. S-a impus echipa Ungariei, antrenată de legendarul Sebes Gusztáv, cu 5:1. Au trebuit să mai treacă alți patru ani pentru organizarea unui nou amical, jucat la 26 octombrie în București. De data aceasta, în meciul de pe „23 August”, maghiarii au câștigat la o diferență de un sigur gol: 2:1. Până la următorul meci, însă, au mai trecut 14 ani…

 

1945. Poză comună cu jucătorii celor două echipe înaintea meciului. Credit foto: Muzeul Sportului Maghiar&Pobuda Alfréd

 

Anii ’70 și partida decisivă de la Belgrad

Primul meci din preliminariile Campionatului European din 1972 a avut loc la 29 aprilie 1972, pe Népstadion, și s-a terminat indecis: 1:1. Returul din 14 mai, de la București, nu a tranșat lucrurile: după cele 90 de minute de joc tabela indica tot un scor de egalitate: 2:2. A fost nevoie, așadar, de un meci decisiv, de „care pe care”. Partida a avut loc la Belgrad, pe stadionul celor de la Partizan, trei zile mai târziu, la 17 mai. Victoria maghiarilor cu 2:1 a însemnat a doua calificare a Ungariei la un turneu final de campionat european, vecinii noștri ajungând la acea ediție până în semifinale.

Ultima victorie maghiară și prima victorie românească: anii ’80 și ’90

Ultima victorie a Ungariei în fața României a avut loc la 13 mai 1981, în cadrul preliminariilor pentru Campionatul Mondial din Spania. Echipa antrenată de Mészöly Kálmán a câștigat, la Budapesta, prin golul marcat de Fazekas László în minutul 18. În returul de la București (23 septembrie 1981), echipa României a dominat copios, scorul însă a rămas același ca la începutul partidei: 0-0. După nu mai puțin de 17 ani, la 10 octombrie 1998, într-un meci jucat tot pe Népstadion în cadrul preliminariilor pentru Campionatul European, echipa României a fost egalată printr-o lovitura liberă executată de János Hrutka. A fost ultimul gol înscris românilor de reprezentativa Ungariei. La returul de la București (5 iunie 1999), naționala României câștiga cu 2:0, obținând prima victorie din istoria întâlnirilor dintre cele două țări.

Secolul 21

Primul meci între cele două reprezentative în acest mileniu s-a desfășurat în 2001, la București, în preliminariile Campionatul Mondial. Echipa României a reeditat victoria din 1999 câștigând cu 2:0. În returul de la Budapesta, România câștigă din nou, la același scor. După a pauză de câțiva ani, are loc un nou meci amical. La 21 februarie 2004, echipa Ungariei, antrenată de Lothar Matthäus, pierde în fața României cu 3:0 într-o partidă desfășurată la Nicosia, în Cipru. Penultimul meci România-Ungaria s-a jucat la 12 august 2009, în amicalul organizat la Budapesta în amintirea dispariției tragice a handbalistului Marian Cozma, fost jucător de la MKB Veszprém KC. Meciul a fost câștigat de reprezentativa României cu 1:0. Ultima întâlnire dintre selecționatele celor două țări s-a jucat în martie anul acesta, la Budapesta, în cadrul preliminariilor pentru Campionatul Mondial și s-a încheiat, după in final dramatic, la egalitate, 2-2.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger