Explorare urbană: Ruinele de la Piţigaia şi Frunzăneşti

0

Mă uitam la biserica din Frunzăneşti,  care s-a ruinat gradat, în timp. Întâi a fost construită din cărămidă şi apoi, dintr-un motiv sau altul, a rămas fără turlă. Ce s-a gândit restauratorul? Hai s-o facem mai trainică, iar atunci cred că a pulsat prea mult. A ales betonul. Fiind prea mult de îndurat, cărămida a cedat sub presiunea betonului şi a ajuns în paragină. Îmi place să mă uit la ea şi să-i observ toate etapele procesului prin care a devenit parasită. Nu a crăpat cu totul, dintr-o dată, ci un pic câte un pic, în locurile vulnerabile. Ce imi place cel mai mult este că stă încă în picioare.

de Lidia Neagu

Biserica este din ce în ce mai erodată, începând de la turlă (care parcă e un turn de apă) intactă, până la margine,  unde s-a prăbuşit cu totul. La mijloc a mai rămas o parte din schelet. Cred că mai poate fi salvată, dar pe cine interesează nu ştiu ce biserică dintr-un sat sărac de lângă marginea Bucureştiului? Chiar la asta mă gândeam, după ce am sărit gardul înapoi în sat, că nu interesează pe nimeni. Pe nimeni nu interesează nimic, aşa mi se pare uneori, şi toţi suntem nemulţumiţi.

Plecăm spre următorul sat, cu altă biserică părăsită. Satul ăsta era format aproape numai din case de chirpici, iar unele, în loc de geam aveau folii de plastic. Copii nespălaţi scormoneau în noroiul din curte şi se holbau la maşina noastră. Satul se numeşte Piţigaia şi se află după Cernica, pe lângă autostrada Soarelui, cam la vreo jumătate de oră de Bucureşti.

Îl traversăm pe tot şi ajungem într-un câmp. Maşina mă zgâlţâia puternic şi, la un moment dat, ne-am mai şi împotmolit. Ajungem în vârful dealului, pe un vânt care mă făcea să mă gândesc că pusul cărămizilor în buzunare nu e chiar degeaba. Observ că locul ăsta nu e chiar atât de părăsit precum celălalt, aşa cum credeam. Chiar dacă aici ajungi mai greu decât în satul anterior şi chiar dacă acolo biserica avea şi un lac imens în spate, era total abandonată, dar uite că aici cineva s-a încumetat să aducă nişte flori proaspete, iarna in mijlocul câmpului, în vârful unui deal. Nu s-a gândit nimeni să-i refaca turla şi biserica arată de parcă cineva i-a retezat căpăţâna şi a lăsat-o să putrezească de una singură la câţiva kilometri distanţă de prima casa din chirpici şi cu folii la geam.

Foto: Lidia Neagu

Rubrica de explorare urbană este realizată în parteneriat cu Veioza Arte.

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger