Explorând coşurile dezgustătoare de gunoi din centrul istoric al Bucureştiului

1

Centrul istoric al Bucureştiului, devenit spaţiu pietonal, e plin de tuburi de beton înfipte în trotuarul acoperit cu pietriş. Nu e deloc clar la ce servesc aceste obiecte de mobilier urban din zumzăitorul centru al berii, pizzei şi prostituţiei din capitala României. Publicul însă reacţionează la prezenţa lor aruncând în ele gunoi. Tuburile nu au capace, astfel încât ploaia se adună înăuntru, formând o ciorbă de chiştoace, cutii de bere, pâine râncedă şi banane. Singura metodă de a le curăţa e cu un uriaş aspirator industrial, care să extragă conţinutul. Doar că, de anul trecut, coşurile acestea nu au fost golite.

 

1

 

de Michael Bird

Traducere de TOTB.ro

 

Sărmanii Bucureştiului scormonesc prin fiecare coş, în căutarea unor mici comori, cum ar fi o aripă de pui prăjită, pe jumătate mâncată, câteva guri de Cola răsuflată sau o coajă roasă de pizza.

Doar că ei lasă resturile tot acolo.

Înăuntrul tuburilor stau gunoaie de gunoaie.

 

2

 

Trebuie să fie începutul verii.

Se lasă seara.

O îngheţată răcoroasă la cornet.

O ţigară.

Umpli burta cu nişte covrigi.

O cafea, de trezire.

Apoi vin.

Băut direct din sticlă.

O petrecere pe bancă, în stradă.

Dar să nu întreceţi măsura la băutură.

 

3

 

… pentru că ăsta miroase a greaţă.

Mirosea a greaţă şi acum vreo opt luni, prin noiembrie.

Furtunile de toamnă târzie au dat buzna şi au inundat greaţa cu ploaie.

Apoi a venit iarna şi greaţa a îngheţat.

Ca un sorbet de vomă.

Primăvara, gheaţa s-a topit şi aroma vagă de greaţă a revenit.

Acum evară şi parfumul e dens şi greoi, lunecând pe străzi, rămânând suspendat în aer.

Cred că e aceeaşi greaţă din noiembrie.

Sau ar putea să fie o greaţă nou-nouţă.

Dacă e vreo greaţă nouă, atunci ăsta e coşul unde turiştii din centrul vechi al Bucureştiului aleg să-şi verse greaţa.

 

4

 

În ăsta se află nişte chiloţi XXL.

 

5

 

În ăsta e un sutien.

 

6

 

Afară sunt treizeci de grade – cu toate astea, cineva poartă o mănuşă fără degete.

 

7

 

Ăsta miroase a caca, deşi înăuntru nu văd niciun caca.

 

8

 

În schimb, în ăsta e un caca.

Trebuie să fie un caca de pisică sau un caca de om foarte mic.

Pisica sau omul ăsta foarte mic a defecat pe o carte de vizită de la un salon de masaj erotic, cel mai probabil paravanul unui bordel.

 

9

 

În ăsta e o cravată scumpă.

Coşul chiar vizavi de statuia lui Vlad Ţepeş.

Un loc de întâlnire.

O femeie a venit la rendez-vous chiar lângă statuie.

Îi cumpărase iubitului o cravată ţipătoare, ca să-şi ridice nivelul de sofisticare.

Observaţi însă pattern-ul.

E blană de leopard, nu-i aşa?

Voia să-i arate că are impulsuri animalice.

Doar că el a întârziat.

Timpul a trecut.

Douăzeci de minute… treizeci… patru zeci… o oră

Şi el tot n-a apărut.

Ea l-a sunat, dar el n-a răspuns.

Femeii au început să-i şiroiască lacrimile, pătând cravata…

pe care a luat-o şi-a aruncat-o în mlaştina de pachete de ţigări, cotoare de mere şi ambalaje de îngheţată Panda cu vanilie şi ciocolată.

Aşa a ajuns acolo, îmbibându-se până la refuz în cocktailul refuzului, aşteptându-şi companionul, dar atât de slinoasă, încât va rămâne mereu de neatins.

În loc să înlăture coşurile de gunoi de pe stradă sau să le curăţe cum trebuie, autorităţile din Bucureşti au găsit trei soluţii inovatoare pentru această ameninţare la adresa sănătăţii publice.

 

10

 

Să le umple cu beton…

Nu e clar dacă mai înainte le-au golit de gunoi sau dacă a rămas încastrat, fosilizat.

 

11

 

Să le acopere cu pământ…

… transformându-le acum în scrumieră şi cuib de muşte.

 

12

 

Să le înfăşoare în plastic…

Asta nu rezolva problema sănătăţii, ci face din coşul de gunoi un prezervativ uriaş plin cu gunoaie umede.

 

13

 

Unele seamănă cu o instalaţie pe care vreun student leneş la arte plastice s-a grăbit s-o termine în noaptea de dinaintea examenului – moloz (obiecte găsite!), un bec ars (alegorie!), un chiştoc (contrast!).

… În vreme ce o farmacie hippie a venit cu cea mai întreprinzătoare alegere

 

14

 

O să supravieţuiască? Pe bune? Există oare speranţă? Există speranţă?

Există, oare?

Ei bine…

O lună mai târziu,

Florile…15… s-a zis cu eleşi au fost înlocuite cu resturi de îngheţată şi o sticlă goală de Stalinskaya – un brand de vodcă gata oricând să comemoreze uciderea a 60 de milioane de oameni.


Un comentariu

  1. Foarte tare! Am râs cu poftă! Eu chiar aveam o mare dilemă legată de scopul acelor tuburi de beton: iniţial credeam că au fost făcute pt a se pune panseluţe sau “rododendroane” (cum ar zice tuciuriul de la Sectorul 5), apoi văzând gunoaiele din ele am zis că românul e necivilizat şi că aruncă peste florile care n-au apucat să fie plantate. Acum înţeleg! Rostul lor e să n-aibă nici un rost :))

Leave A Reply