Exploatarea gazelor de şist (II) "Goana după aur": Riscuri? O poluare potenţială nu-i o dramă!

Semnalele de alarmă trase de organizaţiile ecologiste în cazul operaţiunilor de exploatarea a gazelor de şist nu-i impresionează pe geologii români care susţin oportunitatea valorificării zăcămintelor. În viziunea lor, pericolele pentru mediu şi sănătatea oamenilor ar fi “chestiuni de domeniul basmelor”. Marile companii au tehnologia şi grija necesare să nu producă daune ecologice, susţin vocile autorizate. Iar cei care protestează sunt neinformaţi, conform aceloraşi opinii. În războiul dintre activişti, giganţi industriali şi specialişti, cu adevărat confuzi sunt, însă, doar cei direct afectaţi. Locuitorii de lângă Bârlad, cei din Adamclisi, Vama Veche sau Costineşti.

de Oana Dan și Roxana Bucată

Prima brazdă răscolită în comuna Banca din Bârlad, în căutarea gazelor de şist, dar şi confuzia publică, alimentată de mediatizarea frugală a subiectului şi de deruta organizaţiilor de mediu, sunt urmate de opiniile specialiştilor români pe subiect. După un prim episod dedicat evaluării pericolelor ecologice la care o eventuală exploatare a gazelor de şist ne-ar expune, Dela0.ro şi Think Outside the Box au stat de vorbă cu specialişti în domeniu, dar şi cu părţile direct implicate: autorităţi şi firme private. Concluzia are, însă, mai degrabă potenţialul de a isca noi suspiciuni: deşi niciun aviz de mediu n-a fost încă eliberat de autorităţile romane pentru exploatările de gen, discursul vocilor autorizate pledează deja în favoarea proiectului.

Prima dilemă: sunt sau nu sunt gaze în şisturi

Interesul crescut al companiilor străine faţă de resursele aflate în subteranul românesc indică faptul că în regiunea Bârladului, dar şi în Dobrogea, ar fi rezerve bogate de gaze de şist. În cadrul primului proiect european de cercetare a resurselor de gen – GASH, demarat în 2009 printr-o finanţare asigurată de marile concerne energetice, ceea ce a produs suspiciuni cu privire la rezultatele furnizate – rezervele României au fost estimate la nivelul celor din Polonia, singura ţară din Europa unde a început explorarea pe perimetre foarte mari. Ipoteza e susţinută de Ştefan Marincea, fostul director al Institutului Geologic Român, în prezent cercetător în cadrul instituţiei. De altfel, expertul a  pledat pentru valorificarea zăcămintelor subterane înaintea decidenţilor politici de la Bruxelles. Opinia lui Marincea nu este, însă, împărtăşită de toate vocile autorizate din domeniu. Profesorul doctor inginer Constatin Pene spune că încă nu se cunoaşte potenţialul exact al perimetrelor. „S-ar putea să nu fie nimic acolo, e o ipoteză de verificat. Şi putem verifica numai prin introducerea de sonde. Au fost interceptate astfel de zăcăminte în ţările vecine, de unde şi bănuiala că am avea şi noi”, susţine Pene.

Experţii străini au socotit că am dispune de vreo 6.000 de kilometri pătraţi de zăcăminte de şisturi, a căror exploatare s-ar putea întinde pe trei sau patru decenii. Calculele sunt combătute virulent, însă, de activiştii de mediu care avansează ca durată de exploatare o perioadă de cel mult cinci ani. Alte indicii completează tabloul oportunităţii extragerii resurselor de gen. Debitul mediu estimat pentru perimetrele care conţin gaze de şist este de 2.000 de metri cubi pe zi, pe când un zăcământ tradiţional de gaze produce peste 30.000 de metri cubi pe zi. Şi asta la limita de rentabilitate, comentează profesorul Pene de la Facultatea de Geologie a Universităţii din Bucureşti.

Anul trecut, însă, Institutul Geologic Român, prin vocea lui Ştefan Marincea, a concluzionat în Parlamentul European că beneficiile exploatării sunt mult mai mari decât potenţialele costuri. Inclusiv cele de mediu – cutremurele practic nu se simt, imobilizarea terenurilor agricole este mai scăzută decât pentru construcţia de centrale energetice, iar emisiile de noxe sunt mai mici cu 98% decât cele provenite din arderea cărbunelui. Geologul susţine că poziţii similare au adoptat atunci şi Bulgaria, Polonia, Germania, Marea Britanie sau Ţările Baltice.

A doua dilemă: despre poluare

Prin urmare, vom fi martori cât de curând la fisurarea rocilor din Dobrogea pentru extragerea gazelor de şist, asigură specialistul Marincea. Compania Chevron, însă, deşi a primit în concesiune trei perimetre la Adamclisi, Costineşti şi Vamă Veche (pe lângă cel de lângă Bârlad), n-a făcut până în prezent niciun pas concret. Asta deşi Mihai Radu, directorul agenţiei care reprezintă Chevron în România, susţine că firma americană “se afla într-un proces de obţinere a licenţei de prospectare pentru zona Dobrogea”. Autorităţile de mediu din judeţul Constanța declară, însă, că n-au primit către avizare niciun dosar de prospecţiuni. Iar lucrările de explorare şi exploatare nu pot începe în lipsa lor. Fostul director al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanța, Șenol Zevri, suspendat la începutul acestui an din funcţie după ce procurorii DNA au început cercetările într-un dosar în care este acuzat de luare de mită, susţine că, până la finalul anului trecut, nu fusese înaintată nicio cerere de avizare a lucrărilor în respectivele perimetre.  Mai mult, Monica Zaharia, directoarea departamentului de Reglementare din cadrul aceleiaşi instituţii, pe unde trec toate aceste cereri, adăugă că nici de la începutul anului nu s-a depus vreo solicitare de aviz de mediu din partea Chevron sau a vreunei companii contractate de americani. Ambii au subliniat că este prima dată când se avansează ipoteza căutării în zăcămintele de şisturi din zonă şi că au aflat de intenţia Chevron „din presă”.

În ciuda lipsei reperelor oficiale, oamenii din zonă trebuie informaţi asupra procedurilor chiar înainte de începerea lucrărilor, susţine geologul Constantin Pene.  „Sigur că sunt riscuri, trebuie să acceptăm ca sunt. Oamenii trebuie informaţi, avertizaţi. Dacă li se montează o sondă în curte, pământul acela nu mai poate fi folosit. Deci oamenii respectivi trebuie să fie despăgubiţi pe măsură, nu cu 3 lei acolo”, admite specialistul. Discuţii telefonice cu localnici din cele trei zone arată, însă, exact contrariul: nimeni nu le-a comunicat până acum nimic despre investiţiile planificate pe terenurile din vecinătatea lor. N-au auzit nici de gaze de şist, nici de riscurile pentru mediu, printre care poluarea apei, aerului sau a solului.

Geologii neagă, însă, relevanța acestor riscuri. Venind din partea unor experţi, metoda aleasă – minimizarea – e paradoxală. Da, cutremure pot avea loc, dar nu cine ştie ce, apa poate fi un pic poluată, dar nimic ieşit din comun. „Prin procedura de fisurare se produc micro-seisme, într-adevăr, dar nu vor depăşi 2 grade pe scara Richter, se vor produce la adâncime foarte mare, perceptibile doar de către aparatura fină. Din astea oricum avem vreo 600 pe an, încă vreo 200 ce mai contează”,  conchide Marincea. Pene completează că micro-cutremurile sunt bune, detensionează plăcile tectonice. Trece apoi la riscul poluării pânzei freatice pe care îl respinge fără recurs: adâncimea la care se află aceste gaze de şist este de peste 4.000 de metri, pe când apa dulce de băut se află la 50-100 de metri sub pământ. Aşadar, apa folosită pentru extragerea metanului din roci, deşi împinsă în măruntaiele pământului la o putere foarte mare, nu poate afecta pânza freatică. Perfect logic!, dar avertizarea ecologiştilor e de o cu totul altă natură: ei susţin că jumătate din apa contaminată chimic rămâne în subteran, fiind ulterior retrasă şi turnată în iazuri, de unde există riscul să se scurgă în apa subterană. „Sigur, mereu există un risc”, răspunde Pene, „e riscant şi să scoţi pietriş din albia râurilor”. Iar Marincea închide cercul argumentelor: „o poluare potenţială pe lângă o poluare certă şi existentă, monitorizată, nu mi se pare o dramă”.

A treia dilemă: pericolul la adresa comunităţilor

„Supraevaluate de către ecologişti”. Aşa cataloghează specialiştii riscurile la care ar fi expuse comunităţile în zonele în care se exploatează gaze de şist. De ce? Întrucât cantităţile enorme de apă folosite în procedura de fisurare a rocilor nu ameninţă rezervele locale de apă. „Noi nu avem  probleme atât de mari ca în Statele Unite unde această tehnologie este folosită în zone aride. N-avem deficit de apă pe zonele respective încât să nu ne permitem să pierdem 5-7% cât rămâne în rezervor. Aridizarea e ceva de basme în România”, spune Ştefan Marincea.

„Degeaba ne opunem acum exploatării gazelor de şist, până nu se inventează metode de producţie de energie mai puţine poluante nu avem altele la care să recurgem”, punctează şi profesorul Pene, completând că, în ciuda riscurilor, poluarea va fi minimă pentru că marile companii au grijă la aspectele ce ţin de mediu. „Au specialişti, utilaje, sunt prevăzători. Nu poate fi vorba de vreun accident”.

Aceeaşi poziţie favorabilă a fost exprimată şi în inima Europei, la Bruxelles, de restul ţărilor europene, întăreşte Marincea. Inclusiv de reprezentanţii Bulgariei, ţară care recent a impus un moratoriu asupra exploatării gazelor de şist, în urma unui val de proteste prin care, cred activiştii, s-a înregistrat o mică victorie în lupta cu statul. O perspectivă falsă, în opinia lui Ştefan Marincea, care tinde să pună moratoriul pe seama unor jocuri de culise din Bulgaria. Lupta a două firme pentru întâietate în exploatarea gazelor de şist ar fi dus, de fapt, la suspendarea temporară a procedurii.

Hillary Clinton a făcut lobby în Bulgaria

Mii de bulgari sunt, însă, convinşi de altceva şi croiţi să nu renunţe la cauză. Vor o lege aspră anti-exploatare, mai ales că marile companii interesate de acest tip de resursă îşi joacă acum cele mai bune cărţi. Recent, secretarul de stat american Hillary Clinton a mers la Sofia pentru a discuta cu persoane aflate la vârful ierarhiei de stat din Bulgaria, pe agenda oficială a întâlnirilor aflându-se şi „securitatea energetică”. Agenţia Novinite scria în preziua vizitei despre circumstanţele ciudate care au înconjurat-o:  venirea delegaţiei americane fusese anunţată la doar câteva zile distanţă de momentul impunerii moratoriului bulgar pe extragerea gazelor de şist, în condiţiile în care ambasadorul SUA de la Sofia acţionase ca intermediar între Chevron şi oficiali bulgari, făcând lobby în numele gigantului industrial. Ulterior vizitei din 5 februarie, Clinton a mai trimis reprezentanţi care să susţină demersul energetic, susţine Anna Pelova, o activistă de mediu ce s-a dedicat cauzei tocmai din Londra, unde este studentă. „Cred că moratoriul impus de guvern este o victorie a cetăţenilor care s-au trezit la timp şi au reuşit să oprească această greşeală până nu e prea târziu”, spune aceasta pe un ton ferm, de la înălţimea celor 22 de ani.

Explicaţia e simplă din punctul ei de vedere. Americanii, care îşi acoperă, prin activitatea asiduă a mamuţilor din energie,  23% din necesarul de gaze prin exploatarea şisturilor, sunt decişi să ridice acest procent în următorii ani. Resurse pentru un astfel de plan sunt suficiente. Studiile comandate de concernele care îşi împart această nişă globală indică un potenţial de 716 de trilioane de metri cubi de astfel de gaze, spune profesorul Pene.

Tocmai această logică o irită pe Anna Pelova care argumentează că accidentele în cazul exploatării gazelor de şist nu sunt o întâmplare, un caz izolat. Tehnologiile nu sunt aşa de avansate încât să prevină accidentele de mediu. „Nu există dovezi că extragerea gazului din şisturi nu pune riscuri pentru mediu. Există, însă, dovezi că fracturarea hidraulică poate duce la catastrofe ecologice. Iar argumentul companiilor din domeniu cum că tehnologia a avansat atât de mult încât riscurile de mediu pot fi controlate este abstract”, susţine activista bulgară.

La Londra, pe 11 februarie, alături de reprezentanţii organizaţiei Frack Off ce luptă contra exploatării gazelor de şist, Pelova a organizat un protest în fața Ambasadei României. Planurile bulgarilor sunt „la vedere”: după ce au obţinut impunerea unui moratoriu în propria tara, încearcă acum să convingă şi societatea civilă din România că e timpul să acţioneze ferm. Deşi au fost doar câteva zeci de oameni – niciun român printre ei! –, protestatarii au pus în scena un adevărat spectacol, cu măşti, haine biologice şi muzică rock.

 

Iarna bunelor intenţii

După atâta aer britanic şi bune intenţii bulgăreşti, înapoi la Vaslui! Acolo unde autorităţile nu sunt aşa sigure că balanţa înclină în favoarea beneficiilor exploatării gazelor de şist, dar nici nu blochează o companie care vine cu „intenţii bune” în judeţ. Americanii de la Chevron au concesionat lângă Bârlad un perimetru, lucrările de prospecţiuni sunt demarate, iar exploatarea mai are nevoie în prezent de avizul de mediu. „Noi am dat doar avizul pentru construcţia unui depozit de materiale explozibile, la baza autorizării stând toate cele şase avize date de toţi factorii de răspundere – de la poliţia judeţeană până la agenţia de protecţie a mediului”, spune Vasile Mihalachi, preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui care a aprobat construcţia unui depozit de explozibili în comuna Banca. Decizia a alimentat confuzia localnicilor, care nu înţeleg ce urmează să se întâmple şi nici nu au de unde să se informeze.

„Nu pot să blochez activitatea unui privat în teritoriu dacă vine să creeze locuri de muncă”, mai spune Mihalachi, care nu şi-a format încă o opinie pe această temă. El aşteaptă pronunţarea specialiştilor de mediu pentru a se hotărî dacă va retrage sau nu autorizaţia.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui confirmă eliberarea unor acorduri de mediu pentru prospecţiuni pentru petrol şi gaze către firmele Prospecţiuni SA şi Chevron România Exploration and Production în judeţ, unde deja s-au încheiat lucrările de gen. Dacă factorii de decizie dau undă verde şi hârtiile de rigoare, Chevron se poate apuca de explorarea şi exploatarea perimetrelor.

În mod tip românesc – nu v-aţi plictisit de clişeul ăsta? – unul dintre administratorii firmei Prospecţiuni (controlată de controversatul afacerist Ovidiu Tender, aşa cum arată datele de la Registrul Comerţului), Nicolae Petrişor, nu îşi aminteşte dacă a realizat lucrări pentru firmă Chevron. „Noi facem prospecţiuni pentru multă lume, nu ştiu dacă am făcut pentru Chevron, nu ştiu când, nu îmi amintesc”, ne expediază acesta la telefon, pe un ton circumspect alimentat de neîncredere. În ultimul raport anual al firmei, însă, publicat la mijlocul anului trecut, Prospecţiuni SA evalua cu speranță intrarea Chevron pe piaţa românească, notând că „nivelul activităţii pe piaţa va creşte considerabil”. Totuşi, pe Nicolae Petrişor îl interesează altceva: de la cine şi prin ce metode deţine un jurnalist numărul lui de telefon.

Cât priveşte reacţia Chevron, nebuloasele sunt la ordinea zilei. Compania are mai multe ramuri de activitate, iar Thomas Holst, managerul ramurii care se ocupă de exploatarea perimetrelor concesionate de la statul român, doar ce s-a mutat în ţară. Singura declaraţie rulată intens de presă romană a fost dată de acesta, în toamna anului trecut, Ziarului Financiar. „Operaţiunile noastre se concentrează în două zone: Bârlad şi Dobrogea. Prima sondă de explorare va fi săpată la Bârlad în a doua parte a anului viitor, iar din 2013 avem în plan săparea a opt sonde în Dobrogea”. Într-o reacţie de ultimă oră obţinută de Think Outside the Box şi Dela0.ro, Mihai Radu, directorul agenţiei care reprezintă Chevron în România, e mai circumspect: “În zona Bârlad s-au început lucrările de prospectare, însă întrucât acest proces este unul de durată, aceste lucrări urmează a fi finalizate abia în anul 2015. Până atunci, nu vom şti dacă în zona respectivă exista sau nu gaze de şist sau dacă ele există într-o cantitate suficientă pentru a justifica exploatarea”.

Interesant este faptul că, într-o broşură datată februarie 2012, Chevron menţionează că planurile companiei “nu includ utilizarea metodei de fracţionare hidraulică pentru forarea puţurilor de prospectare iniţiale”, validând practic argumentele celor care susţin că procedeul e departe de a fi prietenos cu mediul înconjurător. Câteva rânduri mai jos, Chevron revine la discursul obişnuit: fragmentarea hidraulică este o tehnologie consacrată, folosită cu succes şi în condiţii de siguranţă de zeci de ani, în întreaga lume.

Citiți și primul episod al serialului despre exploatarea gazelor de șist “Goana după aur”

Acest articol a fost realizat în colaborare cu Dela0.ro

Surse foto: Flickr, http://www.uta.edu/, Anna Pelova