Experimentul Caveman: Te izoleaza un astfel de experiment de restul oamenilor?

12

3500076_8bcfce68eb (1)

Cand vorbim de un proiect ca acesta, care doreste sa arate ca se poate trai si altfel, intr-un mod normal si intr-un oras mare, nu este de ajuns sa amintim aspectele strict legate de viata personala propriu-zisa. Experimentul trebuie privit nu numai dintr-un unghi al confortului personal sau al aplicabilitatii, dar si din punctul de vedere al relatiilor sociale. Nu este de ajuns pentru un Caveman sa supravietuiasca decent in oras. El trebuie sa reuseasca sa mentina si relatiile interumane la un nivel satisfacator macar.

de Magor Csibi

De aici se naste intrebarea: oare te izoleaza un astfel de experiment de restul oamenilor?

La sfarsitul a aproape trei luni pot sa va spun ca raspunsul nu este deloc simplu. Din anumite aspecte, as putea sa va raspund la intrebare cu Da, dar dintr-o alta perspectiva, as raspunde cu Nu.

Este ireal sa te astepti ca oamenii sa te inteleaga, mai ales daca tu nu faci un efort sa ii explici experimentul. Si pe masura ce avansezi in proiect, devine din ce in ce mai greu sa tot repeti aceleasi argumente. Pentru ca  oamenii nu stiu, nu au auzit, sau daca au auzit au si uitat toate regulile complicate. Asa ca daca te hotarasti sa faci un astfel de experiment, fii pregatit sa povestesti de foarte multe ori despre motivele si regulile tale. Chiar daca te plictiseste sa faci acest efort.

O alta greutate, cand vine vorba de comunicarea cu ceilalti, este ca toata lumea se asteapta sa faci si exceptii. De multe ori am auzit de la multi prieteni indemnul “Hai ca azi faci o mica exceptie”. De cele mai multe ori acest argument apare cand vine vorba sa mergi cu cineva cu masina sau atunci cand spui ca nu vrei sa te indepartezi foarte tare de locuinta dupa ora 23 (cand se opreste metroul). Oamenii accepta extrem de greu argumentele tale. Ei oricum ar folosi masina cu sau fara tine, iar de cele mai multe ori nu e nimeni sa dispus sa-ti asculte toata pledoaria despre diverse subiecte si nuante filosofice 🙂

Este o asteptare exagerata sa le ceri oamenilor din jurul tau sa fie de acord cu ceea ce faci tu, daca te hotarasti sa te implici intr-un astfel de experiment. Chiar daca dupa o vreme toata lumea incepe sa inteleaga regulile tale, nu te astepta sa te sustina fara obiectii atunci cand vine vorba de ele. Si cu atat mai putin sa-si doreasca sa impartaseasca cu tine aceste experiente. Poti sa ai totusi si surprize placute, sa te uimeasca oameni de la care nu te astepti.

Un alt lucru interesant, chiar haios cateodata, este reactia generala a oamenilor cand aud de proiect si abia dupa aceea se intalnesc cu mine. Cateodata se citeste dezamagirea pe fetele lor, vazand ca nu aduc deloc cu un caveman. Nu am barba lui Robinson Crusoe, nici macar pe ce a al lui Tom Hanks din “Naufragiatul”, nu sunt imbracat in piele de animale, nu am hainele murdare si uzate excesiv, iar parul mi-e cat de cat ordonat. 🙂 Multi se asteapta la ceva mai spectaculos de la un Caveman.

Dincolo de toate, cu anumite concesii si cu un regulament “mai adaptat”, cred ca oricine poate face acest experiment fara probleme si fara sa-i supuna pe cei apropiati la un stres mult prea mare.

Dupa o vreme, oamenii incep sa se obisnuiasca cu “ciudateniile” tale. O sa ai intotdeauna subiecte de discutie cu prietenii vechi despre cum merge experimentul, despre ce noutati au mai aparut pe parcurs, iar celor noi trebuie sa le povestesti totul de la capat. Multi dintre prieteni vor fi atenti si in locul tau. Te vor anunta inainte sa ajungi la bucatarie ca n-ai ce sa mananci, fiindca e numai carne, te vor intreaba in ce tara e fabricata berea pe care o bei si se vor uita zambitor la tine cand ei iau liftul sau masina.

In afara de cateva momente incomode – cand refuzi, de exemplu, sa iesi in oras pe motiv ca nu ai cum sa ajungi acasa dupa –, experimentul iti asigura multe momente placute. Oamenii cu adevarat apropiati te inteleg iar unii chiar aleg sa-si modifice comportamentul dupa exemplul tau, si atunci  simti ca merita sa faci un astfel de experiment. Pana la urma, care sunt cele mai importante schimbari daca nu cele mici, care vin de la oamenii la care tinem? Pana la urma, orice schimbare mare incepe cu una mica si nu putem sa ne dorim o lume mai buna atata vreme cat nu am facut ordine in viata noastra.

Daca te bagi intr-un experiment de acest gen, nu te astepta ca oamenii din jurul tau sa te considere “normal”. Cu timpul, insa, noile tale obiceiuri vor deveni acceptabile si pentru ceilalti. Obisnuinta poate sa invinga orice prejudecata. Vor fi oameni care te vor sustine si oameni care nu te vor iubi exagerat de mult. Dar toata lumea va avea o parere. Si cateodata un sfat.

Dupa o vreme, prietenii iti vor aduce cadouri, isi vor aduce aminte de tine ori de cate ori se duc la piata sau intra intr-un magazin bio si vei avea parte de surprize extrem de interesante. Cum am avut eu ieri, cand un vecin mi-a dat ceai de urzici, care cica e foarte bun pentru tratarea asteniei de primavara. Desi se pare ca anul asta si astenia ma evita.

Ca sa insumez cele spuse mai sus, un experiment de acest gen nu e o incercare usoara. Nu numai la persoana ta trebuie sa te gandesti cand te inhami la asa ceva, ci si la cei apropiati tie. Ca fara sa-ti dai seama, ei ar putea sa se simta deranjati. Dar o data plecat pe acest drum, iti vei dori din ce in ce mai putin sa te intorci, pe masura ce trece timpul. Vei afla ce prieteni tineau la tine pentru cine esti tu si ce oameni te-au simpatizat doar atata vreme cat te comportai dupa tiparele lor.

In cele din urma, numai tu ai de castigat. Experiente noi, prieteni noi, perspective noi. De ce traim, daca nu pentru aceste lucruri?

Tags:



12 comentarii

  1. Este cit se poate de adevarat ca toti ne dorim o lume mai buna. Dar din pacate, cei mai multi doar se pling si asteapta ca schimbarea sa vina din exterior, de la altii. Prea putini inteleg ca transformarea trebuie sa inceapa cu ei insisi.
    Si confirm (inca odata) ca desi renuntarea la unele obiceiuri gen cafea, tutun, sau chiar renuntarea la carne, poate fi FOARTE dificila, odata adoptat un nou stil de viata pentru un timp, devine la fel de natural si firesc precum vechiul mod de a trai.
    Acum prietenii imi(ne) pregatesc mincare fara carne daca mergem in vizita, cind iesim la iarba verde, nu este nici o problema, fiecare cu ustensilele sale… Toti cunoscutii s-au obisnuit cu ideea, si nu mai am de dat explicatii, decit poate foarte rar.
    Eu, spre exemplu, daca mi-ar fi spus in urma cu 10 ani cineva ca voi fi vegetarian, cred l-as fi luat la bataie, asa ca ii inteleg si pe cei care se revolta nejustificat, sau se grabesc sa te ironizeze ca nu mai gindesti cum trebuie din cauza alimentatiei sau alte cucuri stiintifico-fantastice.

  2. Citesc de la inceput articolele cu subiectul CAVEMAN. Nu zic ca cea ce ai facut tu este imposibil dar este destul de greu. Ca sa stii ma car ca o parte din oameni au invatat ceva poti sa iti spun ca de 2 luni folosesc doar scariile oriunde ma duc, iar la birou nu ma duc cu masina, doar cu trolebuzul si o sa revin la bicigleta dupa sarbatori( necesita reparatii dupa 2 ani in care m-a dus pe timpul verii unde a fost nevoie).
    Daca fiecare om ar face lucruri mici s-ar vedea diferenta. Sa oprim dusu la baie pana ne dam cu sapun, sa folosim liftu sau macar sa refolosim pungiile, iar cele in care ne punem mancarea la birou sa le folosim si a 2-a zi.
    Ideea pe care ai trasmiso este foarte buna. Daca doresti ma poti contacta pe mail pentru a continua acest experiment( sau cel putin a incerca) dar sub alte reguli.

  3. > “Dupa o vreme, oamenii incep sa se obisnuiasca cu “ciudateniile” tale.”

    Da, este adevarat, timpul le rezolva pe toate. Totusi, s-ar putea sa dureze foarte mult, si de asemenea sa iti limiteze mult activitatile sociale, ceea ce poate duce chiar la racirea relatiilor de prietenie avute pana atunci.

    Eu m-am decis sa nu mai calc in baruri in care se fumeaza, sau in baruri in general; deoarece in TOATE se fumeaza. Asta imi reduce drastic contactele sociale in perioada iernii, si se simte. De asemenea, cand renunt pentru o perioada la alcool, nu mai pot iesi mai cu nimeni. Ceilalti sug o bere, doua, cinci, se simt bine, iar eu stau ca un prost cu o mizerie de suc si paiul intre dntzi? E innacceptabil. Schimbarile drastice sunt foarte dificile, si duc deseori si la o schimbare de anturaj.

    • Lucian, imaginea cu sucul si paiul intre dinti este doar o proiectie in mintea ta.
      Care-i problema daca bei un suc, sau o bere fara alcool, cind iesi cu prietenii? Eu asa fac intotdeauna, si nu m-am simtit macar odata jenat de treaba asta…
      Iar legat de prieteni, daca-ti sint prieteni cu adevarat, relatia voastra n-ar trebui sa sufere nici cit negru sub unghie din motivele expuse. Eu am prieteni cu care ma vad de 3-4 ori pe an, dar cind am nevoie, stiu ca pot conta pe ei.

      • Probleme?
        1 – Nerentabil. Un suc e cat o bere; chiar mai mult
        2 – Nesatisfacator, insufiient, si la o adica, mai toxic decat berea.

        Relatia nu sufera grav; doar ca ne vedem foarte rar. Eu nu cred ca te simti bine stand treaz la o masa de oameni pilitzi. Am incercat; nu merge. Nu esti pe aceeasi fregventa. 😉

  4. Te citesc inca de la inceput si sa stii ca articolele tale combinate cu neuronul din dotare au dat roade. Mergand pe jos ( la si de la )munca am constatat ca ajung zambind ,iar ca timp tot atata fac.Astazi,fiindca ploua am luat microbuzul si am ajuns pachet de nervi(sunt rautacioasa in ce voi spune insa pensionarii,dupa ce ca nu se spala pe dinti ,nici nu tac din gura si-si povestesc juma de biografie).Reciclam si inainte,insa faceam baie(acum optez pentru dus)si nu opream apa cat imi spalam dintii sau “sapuneam”farfuriile.La fel si in week-end,pana acum,cand plecam de acasa,lasam toate electrocasnicele “sub sarcina”,(v-ati gandit ca unori noaptea casele noastre arata ca si cum ar fi Craciunul?..led la intrerupator,led la DVD,led la TV,led sau ceas la STB(cablu)led la monitor,led la unitate,led la mouse,led le boxe???
    Bafta in continuare si un gand bun!

  5. Nu te izoleaza, pur si simplu iti cerne anturajul. Cei care nu pot intelege nu s-au copt suficient. Va veni si timpul lor….daca merita 😉

  6. liberinmiscare on

    E un experiment care il urmaresc cu interes de vand mi-a picat “in mana” primul articol 🙂 Am incercat sa intru’ in pielea personajului si sa ma gandesc la care ar fi schimbarile ce ar trebui sa le fac … si sunt multe. Urcatul scarilor, dus in loc de baie … astea sunt mai usoare. Mancare bio / vegetarianism / lasatul motorului acasa … astea sunt mai grele dar nu imposibile.
    In general lucrul care ma bucura din suflet la acest proiect este nu atat regulile care ti le-ai impus cat faptul ca incerci sa o iei in cealalta parte decat societatea de la noi. Doar lucrul asta si deja e un mare PLUS!
    Schimbarea e grea pentru ca nu e comoda, te provoaca la un nivel mai profund decat superficialitatea in care ne complacem zi de zi.
    BAFTA!

  7. Magor,
    Ce povestesti tu seamana f. mult cu ce simte si ce i se intampla unui credincios practicant!
    Bine a remarcat Smaranda (in alt context insa!) ca se cern prieteniile – duminici petrecute altfel, subiecte diferite de discutie, calatorii in alte locuri, zile speciale pentru mancaruri speciale, si nu in ultimul rand, sentimentul celorlalti ca a luat-o razna, ca doar majoritatea da standardul.

  8. Am vazut odata un excelent articol a lui Csibi, legat de greenwashing. Insa solicitam dlui Csibi o clarificare legat de relatia cu Tusnad, mai exact daca aceasta firma produce peturi din plastic si ce se intampla cu ele?

    Adica in timp ce dl Csibi face experimentul cavemen, finantat de Tusnad sau ma rog, situl pe care posteaza povestea, aceesi firma produce sute de mii de peturi.

    Intrebare: cate din astea se recicleaza? cate ajung pe campuri si in apa raurilor, cate in stomacul pasarilor, cate se ard pur si simplu pentru ca in multe locuri din tara nici macar nu ai unde sa arunci o sticla de plastic.

    Dle Csibi, sunteti un model pentru multi tineri. Cum va simititi cand faceti experimente caveman finantate de una din firmele care umple tara de peturi?

    Va multumesc.
    Cu stima,
    Maria

  9. te inteleg perfect…am pb la serviciu, nimeni nu intelege de ce refolosesc ciornele si nu le arunc la cos… am incercat sa ii atrag atentia unei colege ca nu e normal sa se stearga pe maini cu hartie de xerox de fiecare data dupa ce se spala, dar nu am reusit 🙁
    De asemenea, o alta problema e faptul ca nu mananc carne…la gratare sau petreceri cand meniul este aproape in totalitate compus din mancaruri cu carne…m-am obisnuit, prietenii imi sunt destul de aproape in decizia mea, mai ales ca fac asta de 3 ani si jumatate si nu am de gand sa ma las prea curand… Nici cu mersul pe jos nu prea sunt impacati, de ce sa induri frigul, ploaia sau caldura mergand pe jos cand poti sa iei autobuzul sau metroul…
    in fine, noi sa fim sanatosi si multumiti 🙂

Leave A Reply