Ca sa fiu cinstita ma intrebam daca vor fi critici, remarci negative intr-un proiect care nu priveste decit oamenii cu anumite inclinatii spre intimplari clare, distincte, legate de ecologie, cu sorti mai mici sau mai mari de izbinda, dar care tin de ideile unei comunitati mici in fapt. Mai, ziceam ca nu, n-au cum, n-au de ce sa existe, nu scandez pentru Steaua, pentru Dinamo, nu avem vreo miza care sa raspindeasca invidii.
de Gianina Corondan
Teoretic e o isprava comuna, unii analizeaza de pe margini cit ai putut sa mergi, de ce si cind ti-a fost greu, in eventualitatea ca vor incerca si ei. N-ai de fapt ce sa contesti, ca e o aruncare pe tobogan, fiecare o face pe rind, de cite ori vrea, cum vrea, pe burta, pe spate, in pozitie de fat (care e mai frumos poate sa adauge asta dupa “fat”), cine e atit de inveninat incit sa se lege de alunecarea altuia?Uite ca sint critici. Numai ca eu nu mi le insusesc. Puteam sa scriu nesincer, sa ma pictez in culori superbisime, cu aureola de arhanghel, sa va infatisez realitati din care sa ies nepatata, surizatoare, invingatoare ca eroii reclamelor pe care dragutii care m-au improscat probabil ca si-i pun in icoane, indragostiti de falsuri cum sint, credeti-ma ca puteam sa scriu favorabil mie, pioniereste, in felul comunist atit de drag purtatorilor de ochelari de cal (rog sa ma scuze caii, obligati la situatia asta). Puteam sa joc intr-o hora a fratiei cu tigani, svabi si croati deopotriva, dar uite ca situatia pe care eu am trait-o intr-una din zile a fost de asa natura ca numai primii au iesit din hora.
Rasista in nici un caz nu sint, chiar ma suspectez ca am, ca romanca, ceva singe de tigan, dar sigur, absolut sigur, nu-i agasez pe cei de linga mine cu un miros pestilential, nu incerc sa-i asurzesc cu injuraturi despre orice, nici macar nu ii bag in sperieti cu miscari bruste. N-am avut cum sa dezvolt, dar respectivul minios tuciuriu s-a asezat linga mine si am tremurat sa nu cumva sa il deranjez cu ceva si sa-si indrepte artileria spre mine. De ce sa tremur sau sa ascund starea sub cuvinte ticluite sa placa tuturor dar sa nu spuna de fapt nimic?
Nu vreau sa scriu asa, vreau sa particip pina la capat intr-o competitie cu mine, sa dezvalui ce am trait eu, asa cum am promis initiatorului proiectului, sa relatez situatii cu inertiile, refuzurile organismului meu, gindurile, blocajele si revelatiile, caderile si revigorarile, curiozitatile si prostiile agatate pe drum, in repezeala pasului de om al grotei. Asta pentru ca pe unii ii intereseaza ce se intimpla cu un om in conditiile date. Pentru ei am scris lucrurile astea, care uneori sint din cale-afara de plingacioase. Sint eu si atit. Data viitoare altcineva, cu siguranta mult mai dibaci si mai antrenat, mai iscusit in gasirea de solutii, mai mester la vorba si cu vino’ncoa’la kil. Dar luna asta am fost eu, si n-am cintat deloc, cum a adus vorba cineva de talentul meu in materie, am si banuieli cam cine ar fi, sa-i zicem Franz, si-l rog sa-mi aminteasca atunci cind imi lansez un single nou sa nu mai port verde, ca-mi face fata palida. Dar sa nu uite, ca atita grija are.
N-am cintat, n-am devenit om politic, n-am cistigat bani -poate unii simt arsura intrebarii sfredelind – m-am verificat, am experimentat si am comunicat unor oameni. Atit. Si iete Franz: nasol, antipatico, huo, cum doar atit?
Si acum bilantul, realizat la o luna de retragere deliberata din lumea tocatoare de orice, fara limite.
Pentru transport am cheltuit foarte putin, pentru mincare la fel, am mincat lucruri usoare, piinea mi-am copt-o in casa, am baut ceai cu apa de la chiuveta, n-am cumparat nici un pet cu apa sau orice alt lichid racoritor pentru acasa, doar in oras setea m-a biruit de citeva ori, dar am cumparat doar apa romaneasca.
N-am mai fost in nici un hypermarket, mall sau magazin universal. Am intrat de doua ori in Miniprix, n-am luat nimic, vroiam sa fac un cadou. Am reusit totusi intrind intr-o librarie.
La televizor nu m-am mai uitat deloc, nu stiu care mai e trendul ,mi se povesteste ca e tot mai rau, lumea tot mai dezbracata, show-urile tot mai asemanatoare cu cele de tip radiofonic. Poate exagereaza cei care imi povestesc mie, o sa vad.
N-am mai vazut nici un film, desi am fost momita in citeva rinduri, puteam sa ies totusi la cinematograf dar am sarit peste tentatie.
Am petrecut foarte mult timp in aer liber, cu prieteni, copii si oameni necunoscuti deveniti intre timp amici.
Am ascultat radio.
N-am spalat la masina de spalat.
O jumatate de luna n-am folosit frigiderul.
Am aprins doar becuri economice.
N-am mincat carne.
Am citit o gramada de carti.
Am facut curatenie doar cu matura, mop, cirpa de praf.
N-am mai pus mina pe volan, cu exceptia unei amieze, cind a trebuit sa-l duc pe tata la RAR.
M-a controlat RATB-ul o data si am corespuns.
Despre neajunsuri am mai povestit, acum imi dau seama ca noul mod de viata mi s-a imprimat si mi-este mult mai simplu sa accesez formulele noi de trai. Tabieturile, inertia si vechile obiceiuri adinc imprimate au fost destul de greu de depasit, totul aluneca deseori spre frustrare. Dar acum este senin totul, autobuzul trebuie asteptat cu cartea in mina, cu castile pe urechi, cu rabdare pina vine unul aerisit, fara gloate amorfe carate animalic. Trebuie luat abonament pe toate liniile, e mai ieftin decit portofelul electronic si esti scutit de piuitul la aparat.
Mersul pe jos nu mai este o sperietoare indiferent de distanta daca timpul nu te preseaza, e ceva posibil, chit ca este potrivnic tot mediul administrat de primarii. Mi-am reglat si acest tip de ceas, stiu cum sa fac sa nu intirzii, deja estimez bine timpii cu tot cu mijloace de transport in comun. Mi-am optimizat drumurile, nu le fac decit pe cele cu adevarat importante. Am cistigat timp pretios, pe care daca nu-l umplu cu pasiunile mele il dorm, ca si-asa ramasesem in urma cu somnul. Unele noi obiceiuri imi plac si-am sa le pastrez, de exemplu sa cumpar produse romanesti, sa circul pe jos ziua, sa folosesc becuri economice si sa dau cu matura in loc de aspirator. Iar fierul de calcat n-am sa-l mai folosesc niciodata. Pentru ca merit.
Dar am sa mai urc la volan. Si am sa mai aprind televizorul, poate numai pentru filme si, cita vreme voi lucra in bransa, pentru analiza pertinenta a fenomenului. Si am sa mai caaaaant, tra la laaaaaaa!
15 comentarii
Draga Gianina,
Experimentul facut de tine, conform descrierii din articol, este un lucru foarte bun.
Au ramas putini oameni, care sa aprecize lucrurile simple si care pentru acestea, sa aiba puterea de a renunta, macar partial, la confortul si magia orasului.
Acest stil de viata, ar insemna un consum mai mic al resurselor planetei si un stil echilibrat de viata pentru fiinta umana.
Dar, ma opresc aici si te felicit pentru experiment.
Pentru mine fiecare capitol scris de Geanina in experimentul asta a fost un deliciu. Originala, spontana, outside the box din nastere, presupun.
Voi continua sa citesc ce va scrie prin alte parti.
Felicitari si nu te stresa prea tare din cauza unor comentarii negative. E suficient sa te uiti prin jur dimineata in mijloacele de transport in comun ca sa vezi cat de multi aleg sa-si exprime frustrarile certandu-se sau criticand aiurea. In special bucurestenii au sensatia ca sursa a tot ce e rau si urat in viata lor e in exteriorul lor si nu in ei insisi. Am locuit sapte ani in Bucuresti si imi amintesc ca m-a socat de la inceput agresivitatea si lipsa totala a celor sase ani de acasa a unor oameni care se pretind a fi civilizati.
Felicitari si multumesc!
Fara indoiala ca Csibi s-a orientat la tzanc alegand-o pe Gianina continuatoarea proiectului “caveman”! Am descoperit-o si cu aceasta ocazie ca pe o fiinta prietenoasa, fara ifose, sincera si directa in tot ce face si spune! In plus, m-am convins inca odata de talentul ei si in ale scrisului, relatarile sale periodice facute cu prilejul acestui experiment fiind pline de savoare, scrise cu talent si umor fin! Una peste alta, Gianina merita felicitarile noastre!
de ce ar fi nevoie de atâtea explicații pentru un experiment/o decizie individuală? cât timp nu afectăm pe ceilalți suntem liberi să facem orice vrem 🙂
Gianina, critici au existat, si inca foarte multe. Le poti gasi in commenturile de la articolele precedente (ale d-lui Magor Csibi). Multe se refereau la toata sectiunea TOTB, tocmai pentru ca nu a demonstrat deloc ca e outside the box. Altele s-au referit la grupul noilor ecologisti ce se cred moral superiori pentru ca tin dieta imaginandu-si ca salveaza pamantul. Iar altele pana si la titulatura de “proiect” data unui nou stil de viata pe care il incerci. Argumente au fost destule, si pro si contra.. ca de obicei.
Felicitari zic si eu… frumos scrise articolele, am tras invataminte sper ca si ceilalti vor trage…
Astept nerabdator urmatorul Cave(wo)Man.
Eu sunt una dintre persoanele care te-a criticat si pot sa-ti spun asa:
– nu am criticat experimentul in sine
– nu am criticat faptul ca ai prezentat ce ti s-a parut greu
– am criticat faptul ca o luna de zile ai scris cred ca 80% numai depspre transportul in comun
– am criticat faptul ca n-ai scris nimic pozitiv, numai negativ si numai critica la adresa diferitelor chestii.
Este primul post in care vad o lista cu ce ai facut si ce nu, cu ce ai respectat si ce nu.
Vad ca ti-au mai ramas urme de venin pentru “fiinta asta”, cum plastic o numesti tu (Lili, cu “th”-ul la coada) pe Gianina, cow(woman-ita din aceasta luna, intr-un “post”(sic!!!) anterior! Tare as fi curios sa te vad intr-o postura asemanatoare, cu “postari periodice si amanuntite despre “diferite chestii”, intalnite bineinteles pe parcursul unei luni! Si nu cum a facut “fiinta asta” de Gianina, deranjandu-tii privirea cu un singur “post” explicativ mai de soi! Dar pana sa se intample minunea, eu zic ca “fiinta asta” s-a descurcat de minune in aceasta mini aventura sau ma rog, experiment, iar relatarile sale periodice au demonstrat ca stie sa ramana in continuare o “fiinta” simpatica, cu mult bun simt, prietenoasa, cu o coloana vertebrala dreapta, si talentata cat cuprinde! Inclusiv in ale scrisului! Iar pentru toate acestea, cu sau fara voia ta, eu ii acord calificativul de excelent!
Lilith nu are legatura cu numele de Lili. Nu stau sa explic aici de unde vine, nu de alta dar nu despre asta era discutia.
Ai tot dreptu sa-i dai calificativul excelent. Fiecare are dreptul la o opinie.
Eu una nu pot sa fac asta pentru ca am citit si post-urile lui Magor, care nu erau 99% plansete de mila. Din tot ce a postat Gianina nu gasesc ce ar avea de invatat unul care ar incepe experimentul asta.
Un exemplu: a spus in post-ul anterior ca nu si-a spalat hainele timp de o luna. Asta e o solutie? Cel putin Magor a incercat sa gaseasca o solutie la spalatul de mana. Nu-mi place sa fac comparatii dar altfel n-am reusit sa ma fac inteleasa.
Foarte frumoasa participarea dar nu este suficient niciodata sa participi si atat, daca nu aduci nimic valoros pentru ce sa faci asta si mai ales in spatiul public?
Foarte fain ca a inceput/terminat experimentul dar eu daca as vrea sa invat ceva din tot ce a scris ea n-am ce sa invat.
Sporuri nebanuite.
Pai tocmai aici e buba: ca n-ai invatat nimic din toate “post”(sic!!!)-arile ce ti s-au pus la dispozitie atat de Csibi, cat si de Gianina si intr-adevar, dupa felul in care te exprimi, zau ca nu te poti face inteleasa! Eu zic sa te ambitionezi tu putin si sa incerci sa intri in acest joc, experiment, sau spune-i cum doresti si sa apari apoi cu niscaiva “post”-uri originale pe care sa le pui cu generozitate la indemana curiosilor! Sa vedem si noi, ce si cat vom intelege din “perlele” tale, fiindca din comentariile cu care ne-ai pricopsit, zau ca nu putem sa le calificam altfel, decata asa cu ghilimelele de rigoare!
Si n-o a mai folosesti frigider? Aspirator?Masina de spalat? La ce a folosit experimentul pana la urma? Ca nu-nteleg!!!!!
Ce spui tu CA IAI FACUT O LUNA aplica de mult de nevoie muti saraci. Ce-ai adus tu nou pentru ei? Sau e doar un experiment pentru cei cu bani, care au chef o luna sa …. ceva …. pe net???????
Pingback: Nesze neked, Franz » Think Outside The Box
Koszenem szepen!!!
Am citit de citeva ori (doua-trei) articolele din rubrica asta.
Cel de acum il gasesc putin stufos, iar frazele sint prea lungi si pina ajung la sfirsitul propozitiei, uit ce-ai inceput.
Mesajul putea fi transmis in mai putine cuvinte.
Raspunsul la intrebarea “pentru ce avem critici si remarci negative” este urmatorul: protagonistul incearca sa arate ca el este mai cu mot decit lumea obisnuita, traind altfel decit noi astialalti – si SCRIIND la ziar despre asta.
Daca vrei sa traiesti caveman, foarte bine, nimeni nu are nimic impotriva. Daca ne scrii si noua cum a fost, teoretic ar trebui iarasi sa nu fie nici o problema; la urma urmei pot sa citesc articolul tau sau nu!?! Nu ma obliga nimeni.
Si totusi este o problema: nu am de unde sa stiu ce minuni scrii – decit dupa ce citesc. Iar acum, dupa ce am citit, parca as avea dreptul si la o opinie… Mai ales ca scriitoarea chiar face referire directa la acest lucru: ne arata ca urmareste reactiile cititorilor si ca-i pasa ce spune ciumetele de rind.
Lumea ii percepe pe acesti “originali” ca pe unii care vor sa faca pe desteptii – si sa stii ca au dreptate in 99,9% din cazuri. Sintem de acord sa citim despre un experiment neobisnuit, cu conditia ca si mesajul final sa ne dea ceva interesant: sa ridem, sa ne dea de gindit etc. Daca ne spui doar cum te-ai simtit tu, nu ne intereseaza – avem si noi pe-ale noastre destule…
Nu sint convins ca traind asa cum ai descris in articol merita chiar si un experiment… dar in fine, nu poti sa stii decit dupa ce-ai incercat…
Experimentul vostru pina acum mi se pare o incercare fara sorti de izbinda: e pur si simplu idiot sa traiesti azi ca-n alte vremuri. Nu se poate: nu se poate, pur si simplu, I’m sorry.
Ar fi fost mai interesant daca ati fi ales din initiative lucrurile care puteau fi interesante, si sa scrieti despre ele: ala cu biciletele putea sa scrie NUMAI despre aventurile unui biciclist in Bucuresti, si putea sa aiba si niscaiva haz pe tema asta, ar fi fost un subiect suculent
In fine, macar sinteti altfel. Dreptul vostru
Cre’ ca mai castigi ceva timp daca iti iei bicicleta. Nu chiar tot, da’ din ce in ce mai mult din oras e accesibil pe bicicleta.
Cat despre painea facuta in casa: felicitari. IMO, iese mai buna, e mai sanatoasa si mai hranitoare decat orice pita de pravalie.
Mop, matura, faras etc.: incearca sa scapi de covoare, mochete etc. Curatenia devine mult mai usoara, si se depune mult mai putin praf. Si, daca ai parchet din lemn masiv si bine pus, o sa descoperi ca e mult mai aspectuos decat orice covor.
Masina de spalat: I know, e un experiment. Da’ masina de spalat chiar e o scula ecologica. Spalate cu mana, hainele consuma mult mai multa apa. La spalatul vaselor raportul e sinistru: de 5 ori mai multa apa cel putin la spalatul cu mana fata de spalatul cu masina.
Cumparaturi: stiu ca in Bucuresti e greu, da’ piata e oricand mai sanatoasa si mai gustoasa decat orice pravalie. Doar ca iti ia cateva luni pana incepi sa cunosti vanzatorii. In afara de exotisme gen andive, varza chinezeasca, sos de soia, lemon grass, paste etc. (se vede cumva ca-s halos si pofticios?) in materie de potol piata iti ofera tot ce ai nevoie, inclusiv faina, cu conditia sa gatesti dupa sezon.
Mai o chestie: nu-i asculta pe aia de zic ca ce faci matale nu aduce nimic nou si nu invata pe nimeni nimic. Io cre’ ca e o chestie utila, dat fiind ca matale esti o persoana binisor mai vizibila decat Csibi Magor. Daca cumva ai reusi sa apari la ceva emisiune cu audienta mare sa povestesti despre ce faci, cre’ ca ar fi si mai bine.
La noi exista o vorba: de ce esti sarac? ca mi-s prost. si de ce esti prost? ca mi-s sarac. Cre ca una dintre chestiile utile la experimentul matale e ca daca chiar se apuca careva sa te urmareasca, are de invatat. Cine nu invata, e prost pe pielea lui, si sincer, nu pot sa manifest nici un fel de compasiune pt. prostii care insista sa persiste in prostie.
A doua utilitate care o vad eu in experimentul matale e una poate si mai mare, desi cu bataie mai lunga. Anume, demonstratia faptului ca de fapt se poate si asa. De retinut: nu mai rau, nu mai bine, dar altfel. Fara sa mori, fara sa te simti chinuit. Ori, impresia mea e ca multi oameni in RO se vaita si isi fac singuri viata mizerabila si insuportabila tanjind dupa chestii ce nu si le pot permite, fara insa sa se bucure de ce pot avea. Sper cel putin ca unii dintre prosti, aia pe care fudulia combinata cu pretentiile exagerate nu-i orbesc, sa isi schimbe atitudinea si perceptia asupra propriei vieti, si prin asta sa devina mai fericiti, indiferent de cat d e bine sau de rau o duc dpv material.