Experimentul Caveman: Despre dependente

59

tigara

A trecut deja mai bine de jumatate din acest experiment. Probabil ca sunt oameni care s-au asteptat ca dupa o luna si jumatate sa fiu deja cat de cat obisnuit cu noul meu stil de viata si sa nu mai am probleme majore. Oarecum asa e. Insa chiar daca dificultatile de la inceput au fost invinse, pe parcurs au aparut noi provocari.

de Magor Csibi

Daca in primele saptamani apa calda, alimentatia si lipsa frigiderului mi-au cauzat inconveniente majore, in aceste zile problemele s-au mutat din sfera nevoilor primare in cea a nevoilor secundare.

Am observat ca in ultima vreme tot incerc sa gasesc motive pentru a lucra si de acasa. Mai pornesc calculatorul din cand in cand sa aprob comentarii si imi vine inspiratia de a scrie un nou articol. Incep sa-mi dau seama ca asta nu este neaparat un lucru normal sau bun.

Daca ma gandesc mai bine, calculatorul este prezent in viata mea de mai bine de 15 ani, intr-o forma mai mult sau mai putin dominanta. Am avut la firma tatalui meu un calculator din 1991. Acolo am avut primul contact cu viata magica a jocurilor. A inceput totul cu un GP (Grand Prix) de la Acolade, un joc din 1988 care ma tinea in priza desi nici macar nu mi-au placut masinile. Nici atunci, nici acum.

Am continuat cu Civilization si am pierdut multe zile si nopti jucandu-l, ori la scoala, ori la varul meu. In 1995 am primit primul meu calculator si de-atunci, mai tot timpul, primul lucru pe care-l faceam dupa ce ajungeam acasa era sa-l pornesc.

Daca pana in facultate singurul motiv de a porni calculatorul era jocurile, de-atunci inainte s-a schimbat totul. In 1999 mi-am facut primul cont de e-mail, care avea un spatiu de stocare de circa 5 Mb. In 2002 am inceput sa folosesc internetul si in alte scopuri, iar azi ma simt total deconectat de la societate daca nu am acces la net cateva zile.

Nu stiu daca putem sa vorbim de o dependenta in sensul stintiific al cuvantului, dar cu siguranta pot sa va spun ca nu e foarte usor sa ma deconectez. La inceput totul vine din elanul si entuziasmul ce caracterizeaza orice proiect nou. Opresti calculatorul si gata. Dar zilele trec si in loc sa ma obisnuiesc cu lipsa lui, rezist tot mai greu tentatiei de a-l porni.

Partea interesanta e ca nici macar nu vreau sa-l pornesc cu un scop anume. Nu am mai nimic instalat pe el, am sters tot, in afara de Office si Irfan. Pe internet nu am de facut mare lucru. Dar cand stau fara el, am impresia ca am ceva de facut. Imi explic logic ca nu am mare lucru de facut, dar nu ma linisteste niciodata explicatia. Iar pe masura ce trece timpul, devine din ce in ce mai necesar sa scriu ceva sau sa moderez.

Poate nici nu as fi observat acest fenomen daca nu as fi fost invitat la Camera Deputatilor sa moderez o dezbatere pe tema legislatiei privind drogurile. Gandindu-ma la dezbatere, am ajuns inevitabil la intrebarile ce este un drog, ce este dependenta si cine a definit aceste lucruri.

Daca te gandesti serios si sincer la dependente, o sa-ti dai seama ca esti dependent de o gramada de lucruri. De tigari, de calculator, de munca, de companie, de alcool, de droguri s.a.m.d. Fiecare om are alta dependenta. De cele mai multe ori psihica, rareori fizica. Si e extrem de greu sa faci o comparatie intre aceste dependente.

Eu nu mi-am dat seama cat de atasat eram de calculatorul meu pana cand nu l-am oprit. Evident ca nu se pune problema ca nu pot sa traiesc fara el. Dar cateodata este extrem de greu sa ma controlez.

Cateodata e greu sa ne identificam dependentele. Si mai greu e sa le definim. Ele vor fi in continuare dezbatute, contestate si clasificate. Si cateodata am impresia ca definitia drogurilor se afla pe o linie subtire, intre dependenta si lobby. Altfel mi-as explica cam greu de ce unele substante sunt interzise, iar alcoolul si tigarile sunt libere pe piata. Exista argumente, studii, dependenti, victime si familii. Ceea ce lipseste e vointa.

In societatea de azi, unele dependente sunt iertate, altele pedepsite. Nu s-a suparat nimeni pe mine cand eram workaholic si nu ma gandeam la nimic altceva decat la cariera mea. Mai degraba eram apreciat pentru asta. Nu am avut probleme cand pierdeam ore in sir in fata calculatorului jucandu-ma sau citind lucuri care de fapt nici nu ma interesau. Desi, daca ma gandesc mai bine, probabil ca am pierdut mai multe ore din viata din cauza calculatorului decat din cauza fumatului.

Am inceput sa incerc sa traiesc mai constient. Iar o astfel de incercare iti aduce surprize si intrebari. Si, cu putina vointa, schimbari. Unii reusesc singuri, altii au nevoie de ajutor. Insa atata vreme cat clasificara dependentelor este arbitrara, e greu sa lupti impotriva lor. O dependenta acceptata de toti si integrata in societate nu mai este o dependenta.

Intrebarea e insa: Unde e linia si cine o traseaza?

Tags:



59 de comentarii

  1. De ce trebuie sa ne uitam numai la dependentele rele, sunt convinsa ca multi dintre noi sunt dependenti fericire, ture pe munte, plimbat cu bicicleta… etc

    Totul e sa le descoperim pe cele rele si sa le inlocuim cu cele bune 🙂
    De ce nu citesti o carte cand vrei sa te duci la calculator? Oamenii citesc prea putin in nebunia zilelor noastre.. dar nu pentru ca nu au timp, ci pentru ca au uitat placerea unei carti (e mai usor sa te uiti la tv sau sa butonezi random pe net). Si daca am citi mai mult, poate ne-am trezi mai repede din mersul cu valul 🙂

    • Toata viata noastra e o amagire ce depinde de placere. Ca unii impart aceste placeri in bune si rele asta-i o alta poveste ce tine de subiectivismul fiecaruia. Si o placere pentru unul poate fi o neplacere pentru altul.

      Ce-i curios este ca placerile ( amagirile) cele mai intense le traiesti in momentul cand provoci, la randul tau, placeri (amagiri) celorlalti. Cu alte cuvinte, cine amageste mai bine este fericit… sau amagit?

  2. asta mi se pare ironia maxima – sa discuti despre dependenta de calculator cu cei care-ti citesc blogul :))
    sa spunem ce credem sau sa inchidem calculatoarele?… grea decizie… 😛

  3. unghi spiritual on

    Un ignorant, un involuat spiritual imparte lumea (activitari mentale, sunete, forme, mirosuri) in lucruri care ii aduc placere, neplacere sau indiferenta…

    1) In general 70% din lucruri ne produc indiferentza, deasta mai tot timpul suntem intr-o stare de day dreaming, de lancezeala mentala si emotionala

    2) Lucrurile care ne produc placere, vrem sa se repete si astfel apar atasamentele…Toate atasamentele duc treptat la saturatie si in final la suferintza, (chiar si atasamentele care initial par atasamente pozitive, sa zicem sport, lectura, calatorie..)

    3) Lucruile care ne produc neplacere vrem sa nu se mai repete si asta ne produce initial rejectare apoi in final duce de exemplu la ura…

    Acuma…problema este ca aceasta clasificare se produce doar in mintea noastra bolnava…in realitate nu exista nimic placut, nimic neplacut si nimic insignifiant…

    Un evoluat spiritual traieste doar in prezent fiecare clipa asa cum este ea in realitate, este un observator foarte fin, si un participant foarte implicat dar in acelasi timp liber de orice interpretarea gresita a realitatii…el nu este prins in cercul pur mental al atractiilor, respingerilor… al dorintelor si grijilor…al atasamentelor si aversiunilor…

    • Esenta mintii umane este chiar impartirea lumii in bine si rau, in placere si neplacere. De mici oracaim cand ne e foame si dormim cu zambetul pe buze cand suntem satui.

      Daca n-ar fi fost marul din gradina raiului, omul ar fi trait acolo pe veci si fara griji. Ce fel de viata ar fi fost asta?

    • nu cred ca putem sa simplificam atat de usor. nu pot sa spun ca mi-a facut o mare plecere sa-mi petrec viata in ultimii 2 ani pe drumuri. cateodata faci ceva ca ai intrat in ritm sau pentru ca esti nerabdator sa vezi ce este la capat. si rutinapoate crea o dependenta…

    • @unghi spiritual – Sa fii complet detasat, complet “zen” este doar un prim pas in evolutia spirituala. Stii care este al doilea? Traieste viata, implica-te, fa legaturi si atasamente. Si stii de ce? Pentru ca dupa ce ai descoperit ca totul este in mintea ta, in momentul in care creezi o legatura o faci constient. Si cu stiinta faptului ca orice are un sfarsit, deci cand acea legatura se va rupe, nu te vei crampona de ruperea ei, ci vei trai in prezent, nu din amintirea a ce a fost. Detasarea completa de bine si rau de atasamente inseamna desprinderea de esenta vietii. Iar asta e esenta a ce nu vrei in viata ca un fin observator al ei. E un paradox. Dupa ce ai exersat din greu sa iesi din o lume non-duala, iti dai seama ca trebuie sa intri in ea, de data asta insa cu stiinta faptului ca dualitatea ei este creata doar de mintea ta. Exista si o poveste care exemplifica ideea mea, ca detasarea zen e doar primul pas: “A wise old Zen master, very near death, lay quietly on his mat with his eyes closed, all his disciples gathered around. Kneeling closest to him was his number one disciple, a longtime practitioner who would succeed the old man as head of the monastery. At one point the old master opened his eyes, and lovingly gazed at each and every one of his disciples assembled in the crowded room. Finally his glance rested on his successor, and he managed to speak his last words to the man: “Ah, my son, you have a very thorough knowledge of the teachings and scriptures, and you have shown great discipline in keeping the precepts. Your behavior has, in fact, been flawless. Yet there is one more thing remaining to be cleared up: you still reek and stink of ‘Zen’”

  4. Ca sa scapi de o dependenta, inlocuieste timpul dedicat ei cu altceva! De regula, ceva placut! Da-te pe role, plimba-te cu bicicleta, citeste, iesi in natura, etc. Daca nu pui nimic in loc iti va fi extrem de greu sa reusesti!

  5. Subscriu la cele spuse de tine. Depedenta de calculator depaseste uneori orice granite imaginabile, experientele ludice create pentru a ne destinde ne fac dependenti de el in prima parte, apoi experientele sociale de pe internet, iar apoi pur si simplu simti nevoia ca el sa fie pornit pentru a te simti conectat, chiar daca nu ai ce face la el. pana si munca in ziua de azi nu mai poate fi gandita fara el, iar pentru cei cu adevarat dependenti, calculatorul trece de la planul ON la planul hardware, investind in el si ultima farama de bani doar pentru a le oferi o pseudo-stare de bine, gandind ca este “up to date” dpdv hardware.

    Si cu toate astea, ce ne atrage atat de mult in bazaitul ventilatoarelor si click-ul mouse-ului este greu de definit. De la fizic pana la suflet(software) cred ca pc-ul este extensia perfecta a omului pana in prezent.

  6. Eu fac parte din persoanele comstiente de dependente, cel putin de majoritatea. Inainte sa citesc articolul tau o tot lungeam la calculator, desi stiu ca trebuie sa fac piata. Dar m-ai convins sa il inchid. Pun punct la mesaj, inchid calcul si am pornit!

  7. coincidenta sau nu, am citit azi postul tau, tocmai dupa ce am luat o decizie privind reducerea cheltuielilor mele prin …. renuntarea la abonamentul de cablu tv. nu cred ca mai surprinde asa de tare, am auzit deja despre multi oameni care au renuntat la tv de ani de zile. insa, ce m-a pus acum pe ganduri este altceva: oare renunt la tv, la care oricum nu ma uit adunat o ora pe saptamana, nu doar pt ca stiu ca astfel imi justific mai bine statul pe net?! oare nu cumva tocmai ma arunc in dependenta despre care tu vorbesti azi, cu buna stiinta, voluntar si asumat? hmm…

    • Iti dau exemplul personal: sunt o persoana care, precum multi altii, are un job care implica statul in fata calculatorului. DAR, acasa nu mai am calculator de cativa ani (de cand am avut nevoie de el sa imi scriu lucrarea de disertatie), nu stiu ce s-a intamplat cu abonamentul la net, nu l-am folosit niciodata. Chiara daca nu renunt la cablul tv pentru ca eu chiar ma uit la filme, de multe ori stau seara si citesc. Cand sunt in concediu, chiar nu duc lipsa calculatorului. Ce-i drept, uneori ai nevoie de el, mai faci niste plati online, vrei sa afli un numar de telefon de la un restaurant, dar solutii si gasesc.

      Am relatat chestiile de mai sus pentru a continua cu reactiile celor din jur la atutidinea mea: ce faci fara net? cum poti sa stai fara calculator? cum poti sa traiesti fara net zile in sir? Simplu: cand nu sunt la birou si am nevoie de ceva de pe net, sun un prieten. (nu am nici telefon cu internet…)

      Am ajuns la a renunta la calculator gandindu-ma cum ajung eu seara acasa dupa n ore petrecute la birou, pe scaun, in fata calculatorului si fac acelasi lucru pe care il fac dimineata la birou: apas butonul de on. O data pe zi, e mai mult decat suficient. Cum zicea cineva, exista viata dincolo de online, iar offline nu e egal cu offlife 😉 si culmea, cel putin in cazul meu, ma odihnesc mai bine fara activitati internaute seara, cel mai bine ma simt cand nu trebuie sa pornesc calculatorul (cu cat mai mult timp, cu atat mai bine). Ce-i drept, pe acelasi principiu, nu folosesc decat messengerul, DAR nu am cont pe fecebook 🙂 (aceleasi reactii ca mai sus am primit si in cazul acesta)

      Poate va inspira, domnule Csibi, modul acesta de gandire.

      Mult succes in continuare in experiment! Am incercat mare parte din sugestiile privind alimentatia 😉 si chiar am schimbat la randu-mi cate ceva.

    • da. nu e foarte usor sa ne uitam in oglinda si sa fim si sinceri. renuntarea la tv e un mod de a reduce cheltuielile. dar poate fi inlocuit si cu o carte in loc de PC sau Mac. dependenta asumata nu poate fi invinsa tocmai din lipsa vointei…

      mi-ar fi mai greu sa n-am net acasa. ar fi extrem de greu de imaginat sa coordonez TOTB si sa scriu exlusiv de la redactie. sa nu vorbesc de moderare, mail etc…:)) asa ca tot de mine depinde sa rezolv problema. dar cum se spune si la AAA, primul pas e constinetizarea 🙂

  8. Cred ca dependetele sunt de doua tipuri: cele care cauzeaza mult rau in timp scurt si cele care cauzeaza rau pe timp lung.

    Linia de care vorbesti este cauzata de viteza de perceptie a raului: cele care cauzeaza mult rau intr-un timp relativ scurt sunt interzise de societate (pentru ca sunt mai usor de identificat de oameni) iar celelalte sunt permise.

    O dependenta interesanta de care mentionezi este workaholismul. Era un studiu despre dependente care mentiona o intamplare cu un muncitor care insuruba saibe pe o linie de asamblare. Pe patul de moarte intrebat care ar fi ultimul lucru pe care si-ar dori sa-l faca acesta a spus ca vrea sa insurubeze ultima saiba, pe care o lasase neterminata, pana la capat.

  9. E foarte interesant ce faci si ce scrii tu in urma experientelor. Ma voi lega doar de partea cu “e greu sa ne identificam dependentele”. De ceva timp sunt intoarsa catre perioada in care copilaream. Una din intrebarile dominante se refera la cum naiba reuseam sa traiesc atunci cu atat de putine lucruri in jurul meu. Ajung, inevitabil, la raspunsul ca erau atat de multe in mine, incat nu aveam nevoie de suport material in exterior. Ce contau 10 masinute (preferatele mele) si multe jucarii daca stiam ce sa fac cu o singura masinuta si crede-ma, nu ma plictiseam niciodata. Acum traiesc tot soiul de dependente despre care nu stiu sa vorbesc cu claritate. Atunci stiam ce-mi place si ce nu-mi place in sensul lui ce-mi face bine si ce nu, fara explicatii pompoase. Intreaba-ma acum ce-mi place si mintea mea incepe sa caute printre lucruri.
    Am in minte un proiect ca al tau, cumva l-am inceput, prin aruncarea a cat mai multe lucruri din casa (casa mea arata ca a unuia de 80 de ani, plina de tot soiul de chestii, in conditiile in care nu pastrez nimic vechi niciodata si stau in ea de 6 ani). Pot sa fac o lista de lucruri pe care nu le folosesc niciodata. Pot sa le arunc dintr-un foc, iar casa capata ecou. De ce aduna oamenii lucruri realmente nefolositoare pe care poate le sterg de praf la o curatenie generala?
    Cat despre celelalte dependente: de cum aratam, cum ne prezentam, de bani, de conditii de viata, de tigari, alcool ele par sub controlul nostru, dar nu sunt.
    Ne confruntam cu o lipsa de atentie, de inters pentru tot ceea ce inseamna fiinta noastra. Stim ce vrem, insa nu ne stim nevoile. Confundam dorintele cu nevoile.

    • Nu cred ca trebuie sa cauti ce iti place. Mintea gaseste lucrurile de care are nevoie in mod spontan. Spre exemplu cand merg prin super market-uri ma uit tot timpul sa vad ce mai e nou si normal ca ma gandesc ca poate, daca gasesc ceva interesant, am sa-l cumpar (in cazul meu mai ales in sectiunea de electronice) dar de cativa ani buni nu mi-am cumparat nimic.

      Acum vreo cateva saptamani am sesizat ca aveam realmente nevoie de ceva, un borcan banal de sticla cu capac etans in care sa-mi pun niste ceai varsat. Am fost realmente satisfacut cand l-am gasit chiar daca nu venisem in magazin special ca sa-mi cumpar borcan. L-am detectat spontan in timp ce treceam pe langa un raft …

    • Dorintele se nasc din nevoi. Cu cat cunosti mai mult cu atat nevoile se inmultesc. De aici si vartejul asta de dorinte in care traim. Intr-un fel e mai bine ca acum 2000 de ani ca avem de unde alege. Pe de alta parte acum 2000 de ani iti ajungea viata ca varf si indesat sa-ti satisfaci toate dorintele, acum cred ca nici in trei vieti nu reusesti sa-ti implinesti toate dorintele indiferent cat e bogat esti.

    • @ Ana

      Am aceeași problemă: cu aruncatul lucrurilor… Am încercat o chestie: ‘aruncă 5 lucruri pe zi’: uneori hîrtii, chestii mărunte, alteori lucruri mai voluminoase/ scumpe… (de fapt unele lucruri le donez)

      Ideea e renunțarea la ele.

    • la mine lucrurile se adun, ca nu am chef sa fac o selectie sau curatenie…:) imi place sa aman tot si totodata intodeauna imi zic ca o sa fie si acele lucruri bune la ceva in viitor. eu nu as incuraja insa sa aruncam 5 lucruri pe zi. mai degraba sa incercam metode de refolosire. sau sa le donam…

  10. Mi-a placut commentul Anei, mai ales propozitia “Ajung, inevitabil, la raspunsul ca erau atat de multe in mine, incat nu aveam nevoie de suport material in exterior. “. Sunt de acord cu ea.
    Daca cititi cartea “Akedia sau plictiseala amiezii” (autor Gabriel Bunge) acolo zice ca golul si frustrarile noastre vin tocmai din satisfacerea poftelor si dorintelor asa necontrolat. Adica cum imi vine sa mananc ceva mananc, ca mi-e pofta, daca vreau sa-mi cumpar ceva imi cumpar imediat ca am de unde, etc. Si in final se ajunge la un fel de plictiseala ca un inceput de depresie in care ai senzatia ca nimic nu te mai atrage si nu-ti mai face placere nimic.
    Teoretic, in invatatura crestina a sfintilor parinti, dependentele poarte numele de patimi si sunt obiceiuri pe care le facem in mod repetat si pe care nu putem sa le controlam. Ele sunt 7 si se pot gasi pe net.
    Ma gandesc la un joc pe calculator in care eu sunt conducator de armate, jocul este de strategie de gen Age of empires si altele de acest gen. Devin dependent de jocul asta, pierd zile si nopti, de ce? Pentru ca vreau sa fiu cel mai bun, ptr ca ma visez conducator de oaste, un erou supraom mare luptator. Acest joc imi alimenteaza mandria care este prima si cea mai grava dintre patimi.

    • Abtinerea de la placeri, pentru unii, devine o placere. Spre exemplu parintii mei nu mi-au cumparau jucariile pe care le doream cand eram mic. In schimb ma trezeam asa, din an in paste, cu cate un cadou de la ei pentru care nu-mi exprimasem niciodata dorinta si bucuria mea era foarte mare. Asa am observat ca o placere devine mai intensa cu cat te abtii mai mult si apare, asa dintr-o data, neanuntata.

    • total de acord cu tine cichi. toata ziua ni se sugereaza ca puteam avea acces la absolut tot, daca avem si resurse. iar in aceste circumstante devinde greu sa-ti mai gasesti motivatii si teluri…

  11. Sub rezerva faptului ca fraza “Altfel mi-as explica cam greu de ce unele substante sunt interzise, iar alcoolul si tigarile sunt libere pe piata” inseamna de fapt altceva decat ar vrea unii, obisnuiti cu succesurile, sa insemne, asta a fost unul din eseurile lui Magor care mi-a placut cel mai mult, de cand cu pestera — apropos, Magor, asta cu pestera e o trimitere la Platon??? 😉
    Imi place in special ingenuitatea cu care vorbesti despre lucruri pe care probabil multi dintre noi le simtim/traim, intr-un fel sau altul.
    Altminteri, nu cred ca exista solutii universal valabile, one-size-fits-all, si nici ca Magor (trecut si el, pare-mi-se, de varsta adolescentei…) are de fapt nevoie de sfaturi.
    Well done, M!

    • mersi. mda. se pare ca incep sa ma reantorc la vechii filosofi. postarea trecuta era inspirata tot din platon, ca nu exista nimic ideal pe pamant…:))

      asta e una si din concluziile mele. nu exista solutii universale. eu n-am cum sa gasesc solutii pt altii. dar exemplul poate sa ajute…

  12. Felicitari! Un articol scris cu sinceritate. Da e greu sa fii echilibrat. Eu cel putin am observat la mine ca atunci cand eram in scoala generala dependenta mea era sa stau cat m-ai mult afara sa joc fotbal sau pur si simplu sa stau cu prietenii. Apoi la liceu pierdeam mult timp in fata televizorului. In prezent (acum sunt la facultate) petrec mult timp in fata calculatorului. Deci ca sa fim echilibrati ar insemna sa ne facem timp pentru tot felul de activitati. De exemplu nici sa muncesti prea mult nu e bine dar nici sa lenevesti nu e bine si tot asa. Cred ca ar trebui sa fim un manager mai bun pentru noi insine. Cum spune si in Biblie “Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească”. Eu zic ca dependentele pleaca de la frustrarile/nemultumirile adunate zi de zi si apoi refulam prin tot felul de exccese iar acest lucru si mai multa insadisfactie ne aduce pt ca suntem nemultumimi de noi ca nu rezistam tentatiilor si asa ajungem stresati si ne invartim intr-un cerc vicios.

  13. Dependenta nu e de obiectul fizic numit calculator, ci de Internet. Asta se ppate verifica renuntand pentru o luna la serviciul de net, si urmarind cum scade interesul pentru comp.
    De fapt, nici macar de Internet nu e. Ce e de fapt Internetul? O retea. Mare. O retea care conecteaza oamenii. Cu ce ii conecteaza? Cu alti oameni. Cu mailurile sau post-urile sau commenturile altor oameni. Sau cu pozele lor, sau cu filmele lor.
    Si atunci, Magor, de ce anume esti tu (ca noi toti, de altfel) dependent? Eu cred ca de nimic, really. E normal sa ai nevoie de socializare, orice om normal are. Daca tai orice contact cu oamenii, ajungi sa innebunesti – e demonstrat stiintific.
    Spunea cineva ca nu are calculator acasa, dar suna un prieten. E acelasi lucru. E ca si cand ai fi dependent de telefon – dar ce e un telefon, decat un instrument de comunicare? La fel de bine poti sa fii dependent de carti, sau de pix.

  14. M-au pus pe ganduri scrisele lui Magor. Nevoile trebuie sa fie simple si putine. Le vedem tot timpul la copii. Ei vor mai mult, dar se pot multumi cu putin, isi creaza un univers al lor mult mai usor decat noi. Noi avem nevoie de lucruri pentru a ne construi un univers. Cred ca nevoile primare sunt: hrana(cand ti-e foame si nu multa, pana nu mai poti), apa, spalatul (nu mania spalarii), somnul (incarcarea bateriilor) si dupa 12 ani cele apartinatoare functiei sexuale. Desi vad cat sunt de putine, nevoile mele se transforma in dorinte.
    Insa lucrurile care au ajuns sa ma doara atat la mine cat si la ceilalti, oricare ar fi ei sunt: dependenta de bani care paralizeaza, de a avea tot timpul dreptate, de a fi in centrul atentiei, de a avea o imagine impecabila in orice fel de social, de a fi tot timpul ocupati cu lucruri aparent importante. Cred ca acoperiti de atatea dependente (pe care nu le mai vedem, desi ne jeneaza constant) nu mai avem habar de cine suntem, ce vrem, ce ne face bine. Placerile sunt de moment, pana cand ni se schimba starea sau perspectiva.
    Va spun sincer: mi-e dor de mine, aceea pe care o pot intrezari asa cum era acum niste ani, cand puritatea si simplitatea ma ocupau. Acum, oricat as incerca, nu mai stiu sa fiu simpla, iar de la puritate mi-am luat adio.
    Voi cum ati vrea sa fiti?

    • Ana, nu-i chiar atat de simplu.
      Daca vorbesti cu un marketer, o sa te convinga — sau macar o sa incerce 😉 — ca marketingul, publicitatea, producatorii, societatea de consum in general nu “inventeaza” nevoi, asa cum se spune adesea, ci ca ele au existat dintotdeauna acolo, doar ca ori nu erai constienta de ele, ori aveai altele mai presante de satisfacut… si ca dorintele sunt simple expresii ale nevoilor.
      Exista o teorie celebra in aceasta privinta, a carei reprezentare grafica este o piramida — piramida lui Maslow, desigur, piramida dorintelor.
      Baza acestei piramide este construita din nevoile/dorintele primare, acelea absolut vitale, necesare supravietuirii, pe care le-ai mentionat si tu — hrana, apa, adapost, imbracaminte, poate sex daca ne gandim la supravietuire in sens mai larg.
      Nivelurile superioare contin alte nevoi, importante si ele, dar nu vitale — gen educatie, cunoastere, distractie, socializare, recunoastere din partea societatii etc., culminand, in varful piramidei, cu chestii intrucatva ezoterice, gen sa-ti indeplinesti la maximum potentialul, rolul in lume (nu mai zic de integrarea in absolut, ca expresia a fost deja confiscata 😉 ) samd.
      Partea cea mai interesanta a teoriei sustine (de altfel in mod foarte logic si previzibil) ca oamenii isi satisfac/indeplinesc nevoile/dorintele intotdeauna intr-o anumita ordine, de jos in sus. Nu prea-ti mai arde de filosofie subtire cand n-ai ce pune-n farfurie.
      Bunaoara, chiar si gazda noastra de-aici, Magor — daca ar fi fost nevoit sa traiasca intr-adevar in conditii de pestera, teoria zice ca e foarte posibil ca, dupa vreo saptamana-doua de post negru FORTAT, in care ar fi dardait pe-afara scormonind zadarnic dupa vreo radacina, e posibil deci sa fi privit cu alti ochi asasinarea vreunui iepuras nevinovat, sau punerea pe foc a vreunui falnic arbore, iar salvarea mediului inconjurator s-o fi privit, vorba poetului, cu ochi straini si goi 😉
      Corolarul la toata polologhia cu care v-am plictisit asa, de dimineata, este ca si sentimentele astea despre puritatea si simplitatea vietii de altadata (la care, sa nu ma intelegi gresit, rezonez din plin) ascund de cele mai multe ori doua alte realitati.
      Una este ca oamenii “de rand” aveau nevoi mai putine si mai simple NU din cauza ca asa voiau ei, din cauza vreunei filosofii profunde, back to nature, fericitul salbatic etc., ci pur si simplu pentru ca n-aveau incotro. Nu reuseau decat putini si arareori sa depaseasca nivelul cel mai de jos al piramidei lui Maslow, mai toata viata si energia le era consumata cu lupta pentru asigurarea nevoilor cele mai fundamentale pentru ei si familiile lor.
      A doua este ca, pentru cei mai multi dintre noi, acea “varsta de aur” e asociata cu copilaria si eventual adolescenta… cand, poate, nu era neaparat viata mai pura si mai simpla, ci aveau grija cei din jurul nostru s-o faca sa fie asa pentru noi. Ceea ce facem si noi, la randul nostru, pentru copiii nostri — cu frustrarile aferente 😉

      • Maslow a revenit spre sfarsitul vietii asupra teoriei si a spus ca nevoile
        nu se satisfac neaparat de la baza piramidei in sus …

    • sunt de acord. viata este simpla. noi creem complicatiile. 80% din lucrurile acumulate in locuinta si in viata mea nu sunt vitale pentru mine. Defapt asta ma invata si experimentul, ca nu am nevoie de majoritatea lucrurilor de care credeam ca am nevoie. asa ca simplificarea este esentiala

  15. Ana, ce zici tu e piramida lui Maslow a nevoilor.
    Ca sa-ti raspund la intrebare: eu as vrea sa fiu asa cum sunt acum. Nu regret alegerile trecute, si n-as vrea sa fiu altfel sau altundeva.
    Tu, daca vrei sa-ti fie viata altfel, de ce nu faci nimic pentru asta?

  16. Se spune ca nu conteaza cine esti sau ce faci,ci important este sa fii impacat cu tine insuti. Am calatorit prin toata lumea(in special in lumea a treia) si am descoperit ca indiferent de rasa sau culoare cu totii suntem la fel,doar ca diferenta este data de filosofia si sistemul de valori a fiecarei societati in parte Occidentalii converg catre o societate materializata si de consum ceea ce duce la o evolutie si un progres pe care inca nu stim cum sa le folosim pt a ne echilibra existenta. Cei din societatile mai putin evoluate din punct de vedere stiintific,social sau material se agata cu disperare de religie,traditie si prejudecati cu speranta de a transcede neajunsurile materiale si de a atinge misticul ce le este promis dincolo de aparente. Cat despre dependente…ele exista peste tot. Fiecare pamantean se confrunta cu dependente,iar a trage o linie intr-un sens sau in altul e ca si cum ai cunoaste un mare secret al existentei omului. Cine spune ca un pahar bun de coniac sau un trabuc consumate la o discutie constructiva sunt mai daunatoare decat alergarea unui maraton ce duce la sechele corporale ce ne va afecta viata in viitor? Cred ca simtul masurii ar putea fi o cale de mediere de bun simt ,atat cu placerile cat si cu slabiciunile noastre!

  17. CD – n-am fost niciodata de acord cu ce sustine marketingul. Chiar daca am fost de multe ori influentata de reclame in achizitionarea bunurilor sau de discutiile clasice intre cunostinte: ia si tu asta ca eu am folosit-o si e minunata. Marketingul vrea sa vanda, noi suntem influentabili (nu stiu sa spun in ce sens si cum se produc influentele, chiar daca psihologia are semi-explicatii pentru asta – eu nu le simt credibile), dar raman la ideea ca nevoile primare doar alea sunt. Restul sunt dorinte, le am pentru ca am fost influentata.
    Da, gazda noastra Magor si noi toti, obinsuiti macar in ultimii ani sa muncim prin birouri, la un anume standard de viata, cu anumite venituri, la un supercataclism nu am rezista nici o saptamana. Nu stim sa ne descurcam decat in laboratorul creat. Sa aprindem lumina nu sa o producem, sa cumparam mancarea nu sa o cultivam, sa cumparam apa si nu sa mirosim pe unde ar fi ea. Mare parte din populatia globului traieste cu mai nimic si o face si dumnezeu stie ce e in interiorul fiecaruia, bucurie, tristete, impacare cu sine etc. Iar eu m-am surprins odata cautand ce sa critic in camera alocata mie pt o noapte dintr-un hotel de 4 stele. Realizand ce fac mi-am dat seama ca dorintele mele de mai mult confort si de mai bine pot merge la nesfarsit, uitand ca sunt om, ca m-am nascut asa cum se nasc toti oamenii, ca oricat de aranjata si mirosind a parfum as fi, matele mele sunt zilnic pline datorita unui proces natural, ca oricat de bine ar arata mancarea din farfurie ea se transforma intr-un bol alimentar de care mi-ar fi sila daca l-as vedea pe jos, pe un trotuar. Ce incerc sa spun prin toate aceste exemple: ca dincolo de dorinte eu am o viata pe care rareori o vad: cum adica am emotii, cum adica am o digestie, cum adica nu stiu ce e in mine in schimb am foarte multe informatii despre cutremure, marketing, computer, etc
    Cat despre copilarie nu cred ca senzatia de puritate pe care o resimtim mult mai tarziu si nu atunci cand se intampla o ofera parintii care au grija de toate. Foarte putine familii din lumea asta pot oferi o copilarie in bunastare. Am trait in destula saracie, dar inauntrul meu era un univers enorm. Plangeam cand nu puteam avea prajitura dorita, dar ma luam cu altele, cu cele din universul meu. Intrebarea este ce ma impiedica sa fac asta acum, cand la tot pasul vreau lucruri. Ce s-a atrofiat in mine, cine a luat locul de am ajuns sa depind atat de mult de lucrurile din jur, iar daca nu le am ma aleg cu niste suferinte care nu dispar acoperite de lucrurile importante din universul meu. Da, CD, nu-i simplu deloc.
    Flo – vorbesti atat de usor de schimbare. Poate am inceput-o. Poate ca nu stiu cu ce ma lupt, poate ca am tot ce imi trebuie in exterior si totusi ceva ma nemultumeste atat de tare incat, da, mai am o luna de munca in sistem. Apoi nu stiu ce voi face, cel mai probabil voi pleca din tara. Iar acolo unde voi pleca ma voi duce sa spal vase, sa ingrijesc copii sau batrani sa vad ce rang imi cade, cat de tare sufar dupa conditiile excelente de viata pe care le am acum, dupa intalniri importante, hoteluri de 4 stele, orgolii si importanta. Poate ca viata mea e mai mult decat aceste dependente si vreau sa aflu. 🙂

  18. “Da, gazda noastra Magor si noi toti, obinsuiti macar in ultimii ani sa muncim prin birouri, la un anume standard de viata, cu anumite venituri, la un supercataclism nu am rezista nici o saptamana. ”

    Cel putin in ceea ce ma priveste, n-as paria pe asta… 😉
    Unii din noi se gandesc la lucrurile astea de mult mai mult timp decat Magor… si poate si decat tine. Nu-mi place cum arata lumea asta, nici incotro merge, am renuntat demult la iluzia ca as putea-o schimba… Insa, probabil cam ca Magor, sunt destul de increzator ca-mi pot ajusta conform parerilor si ideilor mele micul meu univers. Ceea ce omul face, de cele mai multe ori tot omul poate desface.

    In orice caz — mult noroc si impacare acolo unde te duci.

    • daca n-as crede ca lucrurile pot fi schimbate nu m-as mai zbate. mi-as crea o viata confortabila si usoara si as incerca sa fiu fericit intr-o proportie cat mai mare. dar nu cred ca asta e scopul nostru…fiecare are o putere mai mare sau mai mica de a schimba. dar trebuie sa si constientizam acest lucru.

  19. Interzicerea anumitor droguri sau substanţe ce creează dependenţă e în mare măsură şi o problemă culturală – cel puţin atunci cînd e vorba de droguri slabe sau foarte populare (deşi aici ar începe o altă discuţie).
    Un exemplu bun ar fi prohibiţia instaurată în Statele Unite în prima jumătate a secolului XX. S-a încercat eliminarea unei dependenţe ce afecta individul şi, în consecinţă, bunul mers al societăţii. Rezultatele se ştiu.
    În secolul al XIX-lea se fuma (şi se recomanda medical) opiu. Nici LSD-ul nu era ilegal atunci cînd a apărut.
    În ceea ce priveşte dependenţa de calculator, cred că e cu totul altă problemă. Fără Internet v-ar atrage la fel de mult? Sau e vorba de contactul cu lumea, pe care www îl oferă? Fiindcă în al doilea caz vorbim de o formă modernă de socializare, care nu-i deloc reprobabilă. N-are de ce să fie. Poţi prefera întîlnirile faţă în faţă, contactul fizic, dar Internetul oferă şi el ceva în plus: contactul (fie şi vag) cu toată lumea, chiar şi aia la care nu poţi ajunge fizic.
    Ca, de exemplu, http://www.honolulu.gov/multimed/waikiki.asp
    🙂

  20. Ma intreb cu ce m-ar ajuta sa traiesc mai constient. De ce nu mi-as mai pierde timpul in fata calculatorului cautand informatii. De ce as renunta la citit, doar si cititul e o pierdere de sine. Cum sa devin mai buna daca in permanent imi orientez atentia asupra mea?

  21. Si eu mai am 2 sapt de munca in sistem dupa care o sa plec nu stiu unde probabil la tara.
    Numai bine tuturor.

Leave A Reply