Experimentul Caveman: De ce am vrut eu asta

17

M-am tot gindit, m-au intrebat, m-au chiar blocat multe chichite pe care le-au gasit cu fisuri prietenii mei. Ce-mi trebuia mie asta, unii imi amintesc de perioadele in care n-aveai incotro si te aliniai vrind-nevrind la pozitia asta de salvator al planetei, mai mult nevrind. Altii zic ca-s lucruri mai grave pe lume. Unii banuiesc in ascuns ca as fi intrat intr-o secta “esti culmea, cum, nu dai drumul la televizor, e interviul ala interesant despre care ti-am spus atitea”. Toti asteapta sa se termine luna de experiment: “cind ti se termina penitenta mergem colo sau dincolo”, “abia astept sa termini postul asta sa maninci si tu niste cirnati ca lumea, facuti de mine”. Ii spun post, pedeapsa, supliciu, dementa, prostie.

de Gianina Corondan

Si stiu ce te determina de obicei sa urmezi o cale in care crezi partial, pe care cineva o propovaduieste iar ceilalti o combat. Iti place omul, ai incredere in el. Asa mi s-a intimplat mie, mi-a scris baiatul asta, Magor, zic, fratioare, ce initiative mai au si studentii, nu stau locului o clipa, cum ii scapi din ochi, cum tusti, isi fac bloguri, platforme, forumuri, conferinte, festivaluri, summituri. Dar omul nu venea din zona studenteasca, uimitor e ca venea din cea politica, hello?! Politica, unde nimic din ce se spune nu se face, unde vorbesc gurile si gindurile zboara exact in directia opusa, iar faptele nici nu exista.

Mi-a prezentat proiectul in citeva  cuvinte si linkuri, era insufletitoare zona pe care patina el, ceva cu mult verde si cu multe argumente deja cunoscute, ajunse deja la moda. Zic hai sa vedem ce mai e si cu asta, il chem unde ma invirteam eu in ziua aia, vine pe jos, imi explica, avea raspuns la orice intrebare, unele mi le pusesem si eu, partial executasem si eu niste pasi ai dansului, gata, dom’le, batem palma, n-are ce sa fie greu, macar sa se schimbe un om, sa reactioneze. Mi-a placut, m-a convins. Bine ca nu mi-a vindut ceva.

Asa am luat o data un ceas de la unu’pe strada, desi intuiam ca sint victima unei fraiereli. Pe sistemul asta se fac multe potlogarii. Ti se pune in fata o persoana credibila, placuta, de incredere. Iti argumenteaza fara sa clipeasca tot. Si-ti ia banii, onoarea, se sterge cu devotamentul tau pentru idée pe pantofi. Nu asa sint unele fundatii, asociatii, spitale pentru copii fictive, nu asa iti cersesc babutele cu lacrimi in ochi la intersectie si cind le dai piine te injura.

Numai ca aici n-avea ce sa-mi ia. Asta e reconfortant in proiectul asta. Am aplicat multe din regulile lui si in perioada comunismului, cu titlu de obligativitate. Eram fortati sa ducem kile de hirtie, dopuri de pluta, sa inventam sticle daca n-aveam destule. Intentia era aceeasi, adresarea era alta, raporturile vesnic de subordonare. Asta ma scotea din minti.

Iar astazi execut aceelasi miscari, dar de bunavoie, cu placere. Pentru ca le fac prin decizia mea, cu un scop, pot urmari parcursul, stiu ca ceva se schimba, oricit de infim ar fi ochiometric. Stiu, si-aici poate fi un spirit malefic care a gindit totul tinind cont de rezistenta oamenilor si de sensibilitatea lor la pozitiile de forta, deci sintem luati cu lugu-lugu si dusi in aceleasi puncte conform teoriei conspiratiei, ni se da de treaba si ni se muta atentia exact pe ce nu e important, ca sa pierdem din vedere miscarile cu . Mda, se poate, dar parca e mai uman, chiar daca intentia ar fi a unei fiare.

Ma rog, chestia e ca vreau sa schimb. Mereu mi-a placut jocul asta, al schimbarii. Am inceput cu mine, inlocuind o stare cu alta, un chip cu altul, pe aceeasi persoana. Coafuri, joburi, cipilici, sefi. Acum vreau sa-mi schimb viata de robot, cu solutii precise, avind marja de eroare reglabila. Sigur ca nu schimb pe de-a-ntregul..desi…are cineva o idée?..dar, e pasionant sa iti pui in alta parte centrul de greutate al actiunilor tale. Cel putin pentru mine e interesant. Sa fie altele si ele, actiunile. Sa nu vina din automatism, ci din vointa clara, sa savurezi fiecare miscare hotarita. Ziua sa-ti porneasca sub alte auspicii, sa te comporti ca si cum ai fi tu cu alte date. Nu te schimbi tu, ci lumea ta.

Ssss, nu spuneti nimanui, secretul e ca dup-aia te schimbi si tu. Un pic.

Tags:



17 comentarii

  1. Sau poate nu aveai nimic mai bun de fact. Probabil ca si daca te invitam sa mergem vreo 6 luni backpacking in America Latina ti se parea tentant.

    • tipa e absolut ciudata, facuta pentru lucruri ciudate. asa ca ce face ea mi se pare irelevant pentru noi, ceilalti – no offence.
      intamplator am fost de fata la cununia ei religioasa. m-am crucit cum era imbracata!

      • Mergi tu la nunta cu tzarani de la oras de-ai tai, in costum de 195 de lei, ca sa nu vorbeasca lumea ciudat de tine ca te imbraci ne-adeGvat. Eu am fost la o nunta imbracat “casual” si in alb. Si ce-i? Era vara!
        Comentariul tau e atac la persoana.

      • nu am vrut sa jignesc pe nimeni. incercam doar sa explic ca experimentele facute pe/de elemente iesite din comun au o relevanta scazuta. in rest, va rog sa cautati niste poze prin presa pentru a intelege de ce am fost socat. sau nu.

      • Cred ca este nonconformista. Si poate un pic excentrica. E o strategie buna sa aduci o vedeta sa iti sustina cauza.
        Ma indoiesc ca va schimba ceva in lumea asta. Singura schimbare se va petrece cu ea insasi, isi va reevalua un pic valorile. Schimbarea e buna si din orice experienta e ceva de invatat.

  2. “sa savurezi fiecare miscare hotarita” – foarte bine spus! De fapt acest proiect ne pune in situatia de a redescoperi “micile placeri” de zi cu zi, pe care le-am uitat intr-un sertar…

  3. Un bun prilej pentru a vedea cine te apreciaza pentru ce esti in realitate – si cine numai “de fatzada” 😀
    Pe de alta parte trebuie sa recunosc ca mie mi s-ar fi parut experimentul mai “de efect” daca ar fi fost desfasurat de o tipa care sa nu fie considerata a avea atatea “ciudatenii” – no offense, n-am nimic cu “ciudateniile” (eu insami avand suficiente) insa, in felul asta, lumea in loc sa se gandeasca la ce reiese din “experiment” tinde sa il trateze superficial si sa spuna “aaa… alta ciudatenie de-a ei”…

  4. Super fain ca si altii incep sa adere la idee. … si, hai, nu mai fiti atat de cartitori. Toti avem cate un stol, dar unii prefera sa-l tina ascuns, de dragul convenientelor si pentru a nu fi taxati drept “ciudati”, iar altii, mai curajosi, spun pur si simplu, asta sunt – take me or leave me. Obisnuinta devine a doua natura si, uneori, trebuie sa recunoastem, este infinit de greu sa te schimbi, chiar si pentru o scurta perioada de timp. Si, in plus, eu cred ca cine da doar din gura, dar nu face nimic, nu are dreptul sa comenteze. Pune mana si fa ceva si apoi da-te cu parerea!

  5. “Mereu mi-a placut jocul asta, al schimbarii. Am inceput cu mine, inlocuind o stare cu alta, un chip cu altul, pe aceeasi persoana. Coafuri, joburi, cipilici, sefi. Acum vreau sa-mi schimb viata de robot, cu solutii precise, avind marja de eroare reglabila. Sigur ca nu schimb pe de-a-ntregul..desi…”
    Nu este jocul schimbarii ci al cautarii de sine. Multi nu-l joaca niciodata stand (in)comod intr-un invelis construit din conveniente sociale care in majoritatea cazurilor nu le sunt pe plac, dar de! nu se face…
    Poti sa te schimbi pe de-a’ntregul, poti sa te gasesti pe tine si sa traiesti bine mersi pana la adanci batraneti zambind cu ingaduinta spre nebunia celor din jur! “Go for it “vorba englezului.
    Si uite si un proverb chinezesc asa, de stat si meditat (nu sariti ca-i in engleza dar asa mi se pare mai expresiv, iar chineza nu stiu):Tension is who you think you should be. Relaxation is who you are

  6. Pingback: Miért akartam ezt az egészet » Think Outside The Box

  7. Mai da tu nu vezi ca de fiecare data cand scrii nu scrii nimic despre experimentul asta? Citesc hotnews zilnic si cand vad de faimosul Experiment Caveman dau click, citesc vro cateva linii pana ma plictisesti. Probabil am citit de zeci de ori de experimentul tau si nici pana acum nu am inteles ce e defapt experimentul asta, pt ca articolele sunt numai aberatii, chestii abstracte care nu vorbesc scurt si la obiect despre experimentul asta.

  8. Imi place foarte mult mentalitatea, mai ales ca si eu astfel ma gandesc (despre schimbarile personale sau sociale), trebuie sa fie ceva care te misca in fiecare schimbare, fie vorba despre modul de a trai sau de aspectele fizice. Congratulations, you’re a tough girl and I respect you pretty much! 🙂

Reply To Smaranda Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger