Experimentul Caveman: Cand ceva merge rau, toate merg rau

62

Incepusem sa cred, in ultima perioada, ca viata este roz. Experimentul meu mergea fara probleme majore, ma simteam bine, parca nici nu observam ca traiesc altfel decat pana acum. Dar am verificat pe propria piele o expresie cunoscuta: o problema nu apare niciodata singura. Acum am invatat sa ma astept si la lucruri mai putin placute. Si asa am in sfarsit un articol si pentru scepticii acestui experiment.

de Magor Csibi

Totul a inceput marti. Vremea era superba, am iesit cu catelul in fata blocului si, dupa aceea, am plecat spre redactie destul de bine dispus. Soarele era sus pe cer, iar eu eram convins ca a sosit primavara.

Am ajuns la redactie, urcand scarile spre etajul 4. Insa am constatat ca una dintre usile de acces dintre etaje era incuiata, asa ca a trebuit sa cobor si sa iau liftul. Nici n-am ajuns bine si am inceput sa ma cert cu cativa colegi. Desi problema era una ce nu necesita multa lamentare m-am enervat foarte tare, fara sa inteleg nici pana acum de ce anume. Starea mea de nervozitate m-a surprins cu atat mai mult cu cat in ultima perioada am fost extrem de calm.

Abia ma asez in fata calculatorului sa scriu un nou episod Caveman si ma loveste cea mai nasoala experienta de pana acum: n-aveam inspiratie. Iar eu nu scriu daca subiectul nu imi vine de la sine. Pur si simplu nu pot sa ma fortez. Desi aveam in cap mai multe teme despre care as fi vrut sa scriu, nu era niciuna destul de “coapta” ca sa reusesc sa scriu ceva util.

M-am enervat si mai tare.  Dupa doua ore de stat in fata calculatorului fara nici o idee coerenta m-am hotarat sa ma apuc de altceva. Aveam zeci de mailuri in inbox, dar doream sa-mi pastrez libertatea de a alege eu momentul cand sa raspund. Asa am ajuns la concluzia sa lucrez la un articol pe care trebuie sa il scriu pentru “Decat o Revista”. Nici asta n-a mers mai bine. Fiind vorba de o corectura, adica o a doua varianta a textului, trebuia sa ma conformez exigentelor editoriale. Sa adaug unde am uitat sa detaliez, sa scot text sau sa reformulez. Iar asta niciodata nu a fost punctul meu forte. Alte doua ore neproductive… asa ca m-am hotarat sa ma duc sa rezolv macar intalnirile programate.

Dupa masa, in drum spre casa trebuia sa trec pe la posta pentru a trimite o scrisoare celor de acasa. Ajungand insa aici n-am avut rabdarea sa stau la rand, inauntru fiind siruri lungi de oameni, cozi ca pe vremea copilariei.

Ajung acasa, o noua surpriza. Se pare ca Ishmail, catelul meu, a descoperit mai nou placerea de a se juca cu pampersii. Din pacate, nu cu cei curati. Asa ca nu trebuie prea multa imaginatie sa va dati seama cam in ce hal arata bucataria mea. Totul a fost insa rezolvat dupa cateva minute de munca voluntara.

Seara am iesit cu Ionut si cu alti prieteni de-ai lui, dorind sa intalnesc un jurnalist pe care il vrem la TOTB. Ne-am gandit sa extindem proiectul ca sa putem sa va oferim content mai bogat. Eu, dupa perioada asta de “post”, am ajuns la intalnire cu o oarecare durere de stomac. Probabil nu imi picase bine pranzul. Alaturi de baieti m-am simtit bine, m-am luat cu vorba si am baut trei beri. Mare greseala. Se pare ca m-am dezobisnuit de astfel de practici, asa ca toata noaptea nu am dormit aproape deloc iar a doua zi m-am trezit cu o mahmureala ca pe vremea studentiei.

Nici noua zi nu avea sa imi ofere prea multe satisfactii. La micul dejun am preparat cu mare atentie traditionalul muesli cu magiun si iaurt, dar dupa prima inghititura alergam spre toaleta. Cultura mea de iaurt a cedat cam pe la a 15-a generatie, se pare. Trebuie sa o iau de la capat.

La redactie stomacul mi-a dat de inteles ca n-a uitat masa ratata de ieri sau, poate, vroia sa-mi semnaleze ca n-a fost intrebat de noul meu lifestyle, asa ca m-a durut nezmintit in continuare. Iar inspiratia tot nu a aparut.

Imi aduc aminte cum ma uitam la filme ieftine sau citeam in romane ce inseamna sa fii fara inspiratie si cum nu puteam sa-mi inchipui cum se poate asa ceva. Culmea ironiei, acum m-a lovit si pe mine. Cum nu sunt jurnalist, adica sa pot scrie mult si des, singura mea salvare este doar inspiratia. Asa ca am intrat in panica.

Intre timp am facut cateva stiri scurte si mi-am adus aminte ca am uitat sa-mi iau cartea de munca de la Parlament. Neavand inpiratie, nu parea o idee prea rea sa ma duc sa iau documentul. Ca altceva oricum nu prea puteam face. Dupa cateva telefoane date, in stil clasic,  am gasit responsabila politicienilor esuati care mi-a spus ca pot sa ma duc sa ridic cartea fara alte formalitati.

Mi-a luat cam 20 de minute sa ajung de la redactie pana la Parlament. Am ales sa merg pe jos, pentru ca probabil cu metroul faceam 25 de minute. “Primavara” a venit in ajutorul meu, o ploaie nu puternica – dar rece si continua – stropindu-ma pe tot drumul. Am ajuns ud, in haine de trekking mai degraba decat de Parlament, dar oricum era urgent sa rezolv si problema asta.

La poarta nu m-a crezut nimeni ca sunt fost parlamentar, asa ca mi-a luat cateva minute bune pana cand am reusit sa arat ca nu doresc sa organizez un protest spontan inauntru. Abia ce am intrat, mi-am dat seama ca trebuie sa urc pe jos pana la etajul sase al cladirii. Ceea ce acolo echivaleaza cu etajul 12-13 al unui bloc obisnuit.

“Bravo Caveman”, mi-am zis si am pornit sa urc. Chiar daca nu pot sa zic ca nu sunt in oarecare forma fizica, totusi mi-a luat cam 15 minute sa ajung sus, transpirand, crezand ca o sa-mi explodeze capul de durere si cu stomacul ce dadea semne ca vrea sa se separe de restul trupului.

La birou nu m-a asteptat birocratia obisnuita, avand in vedere ca o doamna amabila m-a servit in 10 minute. Am plecat, dar ajuns jos mi-am dat seama ca n-am luat stampila de pe legitimatia de intrare. Mai bine nica ca nu se putea… 20 de minute mai tarziu si cu durere de doua ori mai mare am iesit in sfarsit din Parlament.

In drum spre casa m-am gandit ca de data asta chiar trebuie sa rezolv problema la Posta, asa ca dupa 20 de minute de stat la coada pentru a cumpara un plic si dupa inca 13 ca sa expediez ceva cu Prioripost am reusit sa-mi spun: e gata. Acum am inteles de ce oamenii prefera sa trimita e-mailuri in loc de scrisori, caci la Posta Romana se pare ca vremea a incremenit, ca in anii 90.

Din nou acasa, vad cum catelul a descoperit intre timp secretul usii de copil, ce il baricada pe el in bucatarie. Asa ca, in afara de mizeria pe care a trebuit sa o sterg de pe jos, am mai gasit ros un maner de la masuta din living, ca sa nu mai vorbesc de alte mici stricaciuni.

Simteam cum capul incepe sa imi explodeze, cum nu reuseam sa gandesc coerent. Langa mine, catelul isi exprima din plin placerea de a latra. Stomacul s-a gandit si el sa nu se lase mai prejos, asa ca am stat ghemuit in pozitia fetusului, pe pat, vreo ora jumate, dupa care am reusit totusi sa adorm.

Abia azi, in sfarsit, am inceput sa vad luminita de la capatul tunelului. Asta daca ignor frigul din casa, care m-a ajutat mult ca sa rezist dusului rece de dimineata, herpesul ce tocmai mi-a aparut (probabil, ca <<bonus>> pentru ce am mancat acum doua zile) si stomacul care nici macar acum nu s-a calmat cu totul. In rest, totul e bine. Si poate o sa-mi vina si inspiratia aia odata.

Tags:



62 de comentarii

  1. Draga Magor, nu imi place ce aud! Lasand la o parte momentele de asteptare si lipsa ta de inspiratia, cu durerile de stomac nu e de gluma! Te rog sa ai grija de sanatatea ta!

  2. “Dupa cateva telefoane date, in stil clasic, am gasit responsabila politicienilor esuati care mi-a spus ca pot sa ma duc sa ridic cartea fara alte formalitati.”
    Pai ce facem, apelam la telefon??? Nu se putea merge pina acolo, ca tot avem timp nelimitat si energie la dispozitie, nu? Ori folosim tehnica moderna, ori nu.
    Si cu urcatul ala cu liftul cum e??

    Am senzatia ca toate isi au rostul si masura lor. Si apa calda si lifturile si mincarea importata…
    Ma opresc aici, sa nu zici ca-s prea circotas :-).

    • daca ai chef du-te tu 25 de minute in ploaie fara sa afli de proceduri. 😉 eu prefersa ma interesez ce acte trebuie sa duc inainte sa ma duc pe acolo.

      nu stiu cum e urcatul cu liftul…

  3. De cand ai inceput experimentul tot citesc..si citesc,,,,imi place sa vad atata vointa la un om, dar totusi, nu ar trebui sa mergi la extrem cu toate, ca totusi dupa experiment, banuiesc ca vrei sa mai fii ok dpdv al sanatatii.E surprinzator cum totusi ai rezistat pana acum fara sa ti se faca rau. :dus rece, mancare gen musli cu iaurt si gem::::dear god!!!!o fi bun…mi-e frica sa incerc:)
    sper totusi ca dupa experiment sa ajungi la o concluzie pozitiva, si sa ne induci si noua nevoia asta de schimbare, nu asa radicala(evident).spor in toate, si mare grija cu sanatatea!!!

    • “sper totusi ca dupa experiment sa ajungi la o concluzie pozitiva, si sa ne induci si noua nevoia asta de schimbare” – auzi, “sa ne induci si noua…”. Sa inteleg de aici ca e plin de trolli nevertebrati in tara asta, care asteapta un mesia care sa dea un scop vietii lor patetice??? Fmm, o meritati!

      Disclaimer: scuze pt off-topic si limbat ireverentios :P.

      • daca ti se pare neinteresant ceea ce face..de ce te obosesti sa scrii?sau sa citesti articolele?
        esti un pic frustrat de viata ta?era o interogatie retorica:P

      • Am sa incerc sa nu te injur, in bunul spirit romanesc, pentru ca nu ai inteles. Asa ca pentru astia ca tine am sa detaliez: nu m-am legat de autorul articolului sau de ceea ce face el, ci de cititoarea care i-a raspuns, si din al carei raspuns strabate spiritul ala de turma care are nevoie de lider. Iar pe mine ma enerveaza genul asta de oameni, pentru a face ceva, au nevoie de impuls exterior, ca niste robotei.

        Tipul cu experimentul mi se pare chiar foarte ok, mi se pare de apreciat ce face el.

        Oricum, foarte mioritic din partea ta raspunsul :P:P.

    • pai eu am fost tot timpul pozitiv…sau cel putin am incercat sa fiu :). am avut cateva zile mai grele si simteam nevoie sa va zic si voua, ca nu toate zilele sunt senine in timpul experimentului 🙂

      • De parca noi astialalti de ne indopam in continuare cu animale omorate 😉 si folosim avantajele civilizatiei din plin nu avem zile “nesenine”.
        PS – Eu personal tin o mica pauza de la “animale” si celelalte ca a inceput postul Pastelui… Nu ma laud ca nu stiu cat ma tine rabdarea/credinta… sau stomacul 🙂

  4. Cum prezinti mai sus problemele tale suna de parca inainte de acest experiment ai traiai in puf (?) si acum te intalnesti pentru prima data cu frustrarea, necazurile, disconfortul fizic si psihic etc. Eu cred ca esti doar putin deznadajduit si ca tanjesti dupa stilul de viata anterior experimentului (mult timp petrecut in fata calculator etc.). Eu sper ca acest experiment sa te scape de unele dependente nocive si sa ai mai multa putere de autocontrol.

  5. De ce nu iti cumperi un set de 50 de plicuri si 50 de timbre pentru “intern”, ca sa economisesti timpul de stat la coada de 50 de ori in urmatoarele luni (si timpul celor de la rand care asteapta dupa tine)? Gandeste-te cat timp (man-hours) s-ar economisi. “Time is money” indiferent de stilul de viata, e o lege a naturii.

      • Pai si de Craciun cum faci cu felicitarile? Blast one eCard ne-personalizat la toti prietenii? Nu e “uman” (desi e eficient) 🙂

        Dar n-are importanta ca trimiti 5 sau 50 de plicuri an, daca iti faci un stoc de X, salvezi timp T = X x (30min la coada + 15 minute dus + 15 minute intors = 1hr). La X = 5 salvezi 5 ore, aproape o zi de lucru. Inmulteste T cu EUR Y.YY/hr de castig din munca ta si vezi ce economie de timp si bani poti face.

        La fel si cu cumparaturile, mai ales cele ne-perisabile ca apa minerala: cumperi cateva bax-uri odata pe luna in loc de o sticla sau doua pe zi.

        In fine, ce voiam sa spun e ca totul depinde de un pic de planificare, si planificarea nu este mutual exclusive cu proiectul tau, cu stilul de viata de acum sau de peste 10 ani.

  6. Magor, mi-am batut joc de tine din cand in cand (sper ca ti-ai dat seama ca doar prieteneste), dar acum trebuie sa te incurajez.
    Americanii zic asa — it’s one of those days!. N-are nicio legatura cu regimul tau nou de viata, nici cu pestera, nici cu Parlamentul European (sau cel Ro), si in niciun caz cu catelul, orice, dar numai nu da vina pe catel!!! Pur si simplu s-a intamplat sa ai o zi proasta, atata tot.
    Daca te gandesti bine, cu siguranta ca ti s-a mai intamplat si alta data, nu e asta prima zi proasta din viata ta…
    Continui sa cred ca exagerezi intrucatva cu experimentul tau, dar, atata vreme cat e doar un experiment si nu vreun soi de declaratie de credinta, e OK, keep it going. Mai e putin si vine primavara, esti tanar si sanatos… o sa ai ce povesti nepotilor 😉

  7. nu dispera. stresul-herpesu-ul frigul sunt toate related. bea lichide calde si stai la caldura la serviciul sau alte locuri. niciodata nu amesteca lactatele cu berea.

  8. Mihai Bailesteanu on

    Draga Magor, nu te descuraja. E clar ca ai ajuns intr-un punct de jos. Probabil de abia acum organismul se va obisnui cu noul ritm, pana acum lucra cu proviziile dinainte. Ce iti sugerez e sa mananci mai mult dimineata. Nu cred ca e de ajuns ce mananci tu, adica trebuie sa incepi ziua cu mai multe chestii. Uite ce mananc eu, numai chestii eco, proaspete: o rosie, un castravete, un ardei verde, un morcov, o telina mica, o sfecla rosie mica (toate de sera, dar fara ingrasaminte), o felie de paine cu branza, un ou, lapte cu cereale musli, o felie de paine cu miere neprelucrata, un mar. Dureaza cam 45 de minute sa mananc, dar dupa aia nu mai mi-e foame pana seara, pe la 20. Ideea e din antichitate – se zicea despre razboinicii persani ca mancau o data pe zi, si erau neinvinsi.

    Cu alte cuvinte, nu te deprima, nu te descuraja. Nu uita ca esti o inspiratie pentru foarte multi oameni, mai multi decat iti poti imagina. Si incearca sa iti controlezi nervii. Mult succes in continuare!

  9. Un rau care nu te omoara te face mai puternic! Asa ca poti gasi si ceva pozitiv in toate chestiile astea nasoale…
    Si apoi latura psihica a experimentului e mai interesanta decat cea cu batistele de panza. Ce ai castiga daca nu ti-ai fortifica un pic si mintea, nu numai corpul? Astea au fost ca niste dusuri reci pentru procesor, nu numai pentru piele 🙂 …Da-i inainte, succes!!

  10. Momentele grele se pare ca ti-au redat inspiratia pentru ca macar a iesit un text bun dupa toate pataniile tale. Ca o incurajare in plus: ceea ce faci este important, asa ca iti urez sa ai parte de forte proaspete pe mai departe.

  11. Felicitari ! M-a bucurat ce am citit ! Progresezi, ai atins o frontiera a ascezei dincolo de care nu poti trece fara ajutor spiritual, daca ai orice fel de practica spirituala cu accent pe energetic, gen yoga, qi-gong, reiki, inforenergetica, autocontrol, acum e timpul sa lucrezi mai mult cu chakra 3, Manipura si s-o energizezi. Crestinismul nu prea ajuta pentru ca tine ascunse invataturile de genul asta. Dincolo de purificarea fizica, care ti se intampla in fiecare zi de experiment se intampla si purificarea mintii, a emotiilor si urmeaza spiritul. Ies la iveala toate fricile ascunse, nesigurantele, indoielile, amenintarile, daca nu le rezolvi la nivel energetic, trec in fizic, apare simptomul, apoi boala. Daca nu ai un element spiritualo-energetic in experimentul asta o sa-ti fie tare greu pana la final.

    • Cand sa energizeze Manipura , dupa kilu’ jumatate de bere sau dupa ? 🙂 E amuzant rau experimentul asta , il urmaresc cu fiecare postare noua. Dar cum un comentariu malitios n-ar fi de niciun folos , astept si eu ziua cand in concluzia experimentului o sa se strecoare usor cuvantul “echilibru “.

  12. eu nu cred ca “ti-ai pierdut inspiratia”, cred ca dupa atatea zile in care oamenii ce mai au ceva contact cu stiinta, nu cu fabulele eco, au dat cu “experimentul” tau de pereti ai decis sa mai schimbi un pic macazul si sa te victimizezi un pic. Te anunt ca sunt cateva milioane de romani care traiesc exact asa cum incerci tu sa scrii in rubrica asta, dar nu ca ar vrea ei sa fie eco, ci din cauza nivelului de saracie din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Habar nu ai pe ce lume traiesti, la capitolul stiinte esti “Becali”.
    Fac apel la privilegiul tau de a scrie pe un site de stiri si iti cer sa incerci macar sa scrii un articol cu ceva mai multa stiinta la baza, nu doar povesti de adormit copii pentru niste oameni care invata de aici cum sa isi stinga lumina si cat CO2 produce uscatorul de par.

  13. Pampers pentru caine—o man!
    Eu pot sa beau o bere dupa lapte si portocale si nu patesc nimic. Trebuie sa-ti schimbi regimul alimentar stomacul deja spune nu. Eu nu inteleg cum poate manca cineva iaurt:)

  14. Magor draga,

    Te-ai enervat pe colegii tai din mai nimic pentru ca, cel mai probabil, aveai glicemia scazuta. O bomboana din cand in cand face minuni 🙂 daca nu, un mar, o portocala, un musli cu lapte (e mai friendly cu stomacul), o para, lapte cu orez sau gris (gasesti retete pe net), ceva cu hidrati de carbon suficienti cat sa vezi iar lumea roz…
    Tot cam de-aia n-ai nici inspiratie. Si eu ma ocup oarecum cu scrisul, iar daca mi-e foame nu pot sa gandesc coerent; dupa o masa buna, muzele dau iar buzna in jurul meu … Pentru regimul tau eco, asadar, fructe bogate in zaharuri 😉
    Succes!

  15. Csibi draga nu intra in panica. Din cele descrise de mai sus privind starea ta de sanatate fizica cred ca este doar o reactie fireasca la dezintoxicarea la care organismul tau a fost supus si tind sa cred ca este de bine. Din pacate, chiar daca dezintoxicarea este ff benefica ptr organism, se manifesta cateodata chiar neplacut. Exista ceaiuri din plante, exista fructe ce te pot ajuta in refacerea deranjamentelor din tractul disgestiv (menta, sunătoare, afine, banane, mere coapate etc. etc) Asa ca iti doresc multa bafta in continuare ! Vorba aceea : ce nu te omoara te face mai puternic. Ai castigat doar o etapa:))

  16. cred ca asta e o frumoasa lovitura de teatru; ca inspirata poveste despre “necazurile tanarului…Caveman” face toate paralele! insa daca stomacul sau ce-o fi, vreun micut duoden, etc. te supara, basca mai ai si o eruptie herpetica, eu zic sa treci pe la medicul de familie, sa te indrume corect si devotat! sanatatea n-o lasa la capriciul inspiratiei:bafta!

  17. Tot inainte! Citesc des articolele tale, si nu am comentat pana acum. Cred ca este important sa atingi ceea ce ti-ai propus si toti avem zile mai putin bune.

  18. Csibi 🙂
    Dupa religia ortodoxa (de care nu apartii tu – insa asta nu conteaza) am intrat in perioada de post. Nu stiu exact cum devine cestiunea, insa cred ca perioadele astea se suprapun pe niste “cicluri ale naturii”. Cert e ca, dpdv religios, FIX in perioadele de post omul este supus mai multor “ispite” carora le face fatza cu greu. Presupun ca (data fiind ideea mea de mai sus cu “ciclurile naturii”) vei fi in continuare nervos, pana dupa ce trece perioada asta. Se poate ca “primavara” sa fie de vina, cu modificarile hormonale inerente ei… sau… habar n-am 🙂
    Oricum, incearca sa faci fatza, imagineaza-ti starile proaste ca pe un fel de “gunoi spiritual” si imagineaza-ti ca “le dai la spate” (expresie “vrajitoreasca” :)). Chiar poti sa faci “pe sest” gestul cu mana, de a “le da la spate” 😉

    Cat despre bere (in special – dar merge si pt alte “alcoale”) sa stii ca se potriveste cu meniu cu mici, carnatzi, fripturi samd – deci sa nu te ingrijorezi daca te imbeti sau devii mahmur, e o stare “naturala”, ca sa zic asa. Nu prea recomand berea celor care vor sa se tina de regimuri “sanatoase”, asta e buna pentru tipe ca mine, care apreciaza carnea indigesta (prajita in grasime) sau macar gratarele cat mai in sange >:)
    Din cand in cand ma apuca si pe mine postul sau “vegetarianismul” (in special cand merg pe la seminarii organizate de danezi, care m-au innebunit cu a lor “organic food”) – asa ca sa stii ca STIU ce spun ref. la bere 😉

    Pentru stomac: recomand mierea cu 2 guri de palinca curata (TARE si “curata”), dimineata pe stomacul gol; o gura de miere, una de palinca. Sau, daca nu “le ai” cu palinca, incearca niste pulbere de galbenele, patlagina, sunatoare.

    Dar tot palinca e mai buna – parerea mea 🙂

    Oricum, take care! nici un experiment nu merita sa-ti risti / neglijezi sanatatea!

  19. Durerile de cap pot sa vina fie de la vreun inceput de raceala, fie de la schimbarile astea de vreme, fie de la faptul ca fierea ta incepe sa se curetze (din cauza regimului alimentar) de ceva “mâl” pe care il avea fara ca tu sa stii – vezi cum evolueaza si, in caz ca nu trec (si nu ti le poti explica) nu le neglija, mergi la un doctor

  20. Stomacul tot de la bere.
    Ptr herpes cupara-ti un aciclovir(tubulet mic) de la farmacie si aplica local, face minuni si e bun de tinut la indemana, sa tratezi herpesul de cand simti ca incepe sa apara. In general e semnul unui sistem imunitar slabit.

  21. too many humans in my life on

    uau, sunt chiar foarte multe incurajari pentru o zi proasta – cel putin in sensul asta, cred ca experimentul merge grozav. felicitari!
    si pentru ca tot par prea multe mesajele de imbarbatare, eu o sa spun doar ca inteleg perfect o asemenea zi, ca a mea a fost si mai proasta, si ca sigur face parte dintr-un ciclu de cateva saptamani groaznice, care e abia la inceput.
    si totusi, acolo in capatul tunelului este primavara, care sigur va veni. cu toate asteniile si nevrozele, in cateva saptamani viata va fi muuult mai usoara 🙂

  22. “Abia azi, in sfarsit, am inceput sa vad luminita de la capatul tunelului. Asta daca ignor frigul din casa, care m-a ajutat mult ca sa rezist ….”

    apropo de luminita de la capatul tunelului auzisem azi dimineata la un post de radio un banc legat de criza .

    “Datorita recesiunii prin care trecem cu totii , Dumnezeu a decis sa stinga celebra luminita de la capatul tunelului pentru a economisi …. ”

    Keep it real , te citim in continuare chiar daca nu iti scriem ….si suntem multi !
    Cu respect .

  23. Stimate Domn, felicitarile mele…..Uneori mai avem si cate o zi proasta,este ceva normal si nu este cazul sa va invinuiti.Nu citesc comentariile ca sa nu ma enervez, vreau numai sa va spun ca tinctura de propolis este foarte buna pentru herpes, alina durerea de la prima aplicare, spre deosebire de medicamentul Aciclovir care tot 6-7 zile lasa herpesul pe buze,fara sa pun la socoteala pretul piperat.
    Multa sanatate si toate cele bune.Sunt pe aceeasi cale de cativa ani si ma intristez cand sotul meu aduce doua rosii in punga de plastic, desi are sacosa de panza permanent …Pe de alta parte, incerc sa merg eu la cumparaturi cu simt de raspundere cu toate ca aici plasticul se recicleaza.
    Daca cinci la suta din romani ar gandi ca dumneavoastra ar fi mai putine gunoaie in Bucuresti, sunt convinsa.
    Este trist ca si persoane educate, trecute prin facultate iau punguta de plastic de la supermarket pentru ca e gratis..si aduna acasa un sac de pungi de plastic, ca babele pe vremuri, cand nu se gaseau.
    Am fost uluita in tinerete sa descopar cum a fost tratat Tibetul ..si dupa multe carti postale trimise in China in semn de protest am hotarat sa iau atitudine si sa nu mai cumpar chinezarii…desi sunt ieftine.Imi fac cumparaturile de pe un site gen okazii.ro .Am cumparat o masa rotunda de lemn care tine inca o suta de ani si nu am intrat niciodata intr-un magazin Ikea.
    Asa ca aveti tot respectul meu pentru acest experiment , este un extraordinar exemplu pentru romani.

    • Fara suparare, dar pretul nu e piperat de loc, nu mai e ca atunci cand se gasea doar Zovirax, iar medicamentul este chiar un antiviral, unul dintre putinele de altfel. Se poate folosi chiar sub forma de comprimate, pentru a preveni o perioada acest fel de neplaceri unui organism slabit. Tinctura de propolis doar usuca herpesul, din cauza actiunii alcoolului, acelasi efect obtinandu-se de ex. cu pasta de dinti.

    • Stimata doamna elvetianca, fosta romanca, va scrie gigi albanezu. spre deosebire de dumneavoastra eu mai citesc si comentariile deoarece ma inveselesc. unele. fac parte din grupul fericitilor ce nu fac herpes, asa ca nu folosesc faimosul medicament Aciclovir, care prin pretul piperat aduce venituri necuvenite unor capitalisti decadenti. trebuie sa recunosc insa ca folosesc propolis, polen, miere (imi place cel mai mult “havasi me’z”) dar de fiecare data cind le consum ma cuprinde o stare depresiva data de mustrarea de constienta survenita faptului ca vaduvesc saracele albine de munca lor de-o viata. nu mai suport asta si-mi iau un xanax sa ma simt mai bine, deoarece nu vreau sa incalc legea sa trag si io un joint.
      Sa stiti ca il inteleg perfect si pe Magor si stiu prin ce trece. am fost si eu pe la parlament si nu m-a crezut nimeni ca sint un fost parlamentar, mai mult, m-am prins si eu ca (,) compania nationala posta romana a ramas in anii ’90 (doamne, iti multumesc ca acum sint fost parlamentar, altfel nu observam. deh, noi parlamentarii avem alte treburi, nu calcam pe la oficiile postale, acolo merge numai pulimea, noi avem secretare si alte slugi si alte treburi mai importante de facut, sintem in slujba cetatenilor).
      Nu pot decit sa multumesc guvernului tarii mele ca a scos pungile de plastic gratuite in afara legii. eu personal merg la marketurile astea (super sau hiper, de care or fi) cu o desaga mostenita de la bunicu’ (hand made by bunica) de pe vremea cind el mergea cu oile la pascut pe pasune. sa stiti ca nu mi-e jena cu ea, oricum retro e la moda acum.
      Totusi trebuie sa recunosc ca mai iau acele pungulite de plastic (desi le platesc si stiu ca banii pe care-i dau sint folositi pentru salvarea planetei), ma simt dezgustat de propria-mi persoana, nah, iar iau un xanax, dar ma gindesc ca daca legislatia nu le da voie la magazinele astea capitaliste sa tina la un loc parizerul sintetic cu detergentii, ouale si crema de pantofi ecologica n-ar fin indicat sa le bag in desaga una peste alta! asa ca incerc sa le pun separat.
      Sint fanul dumneavoastra legat de atitudinea dumneavoastra legata de situatia tibetului. sa stiti ca si eu am trimis multe carti postale in semn de protest domnului Georgi Dubluveu Bus pt. modul in care a tratat irakul (din pacate nu mi-a raspuns), dar din razbunare am folosit un sistem de operare Windows fara licenta, precum si alte softwarezuri americane, am trimis scrisori de protest si bancilor elvetiene deoarece au pastrat banii nazistilor, precum si statului israel pentru felul in care i-a tratat pe palestinieni.
      Va consider o adevarata luptatoare si va cer sa va alaturati mie in lupta mea impotriva schimabarilor geomagnetice. vom lupta impreuna, cu pieptul dezgolit sa stabilizam polul nord magnetic in canada si sa nu-l cedam rusilor!!!!
      cu deosebita consideratie,
      gigi albanezu’

  24. Salut,
    Vreau sa imi exprim si eu cateva idei legate de enervarea “inexplicabila”…Cred ca se intampla din cauza renuntarii la un mod de viata la care o parte din tine probabil tine foarte mult si ii este greu fara.Si eu am patit cand m-am lasat de tigari chestii asemanatoare – o presiune continua cu singurul scop de a-mi demostra ca totul in jurul meu e anormal anost si inutil daca nu revin la vechiul mod de viata chiar daca toate argumentele exprima exact opusul.Tot ce trebuie sa faci este sa te detasezi de latura asta si sa o vezi exact asa cum este.Faci o chestie nemaipomenita si nu ai ce sa regreti.Gandeste-te la cat de bine te simti cu tine insuti facand experimentul.

  25. interesant.! urmaresc,cit pot,si vad ca tot mai multa lume intreaba,da sfaturi,se implica !
    vreau sa-ti zic si eu ca berea merge cu iuaurt ! una da nu 3 ! (n-ai pomenit pina acuma de bere,alcool )
    dupa cum n-ai pomenit de sex ! merge cu regimu asta de viata ?

  26. Nu-ti dau nici un sfat. Iac-asa… Suferinta face audience. Si inspiratia vine din contexte interesante. Daca lipseste inseamna ca trebuie alimentat contextul. Ia o carte. Nu, nu 2-ul de trefla. Una de poezii, eventual. Mos agitasulita de pilda. Ups. Na ca mi-a scapat un sfat. Ce popor sfatos suntem. Pacat ca nu aplicam. 😉

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger