Experimentul Caveman: A murit vechiul Caveman. Sa traiasca noul Cave(wo)man

23

gianina

Gata. Am terminat-o cu voi. Cel putin in ceea ce priveste experimentul asta. Dar va las pe maini bune. Mi-am deschis viata timp de trei luni in fata voastra si v-am impartasit marte parte din trairile mele. M-ati ajutat foarte mult si sper ca unele insemnari v-au inspirat si pe voi. Acum e timpul sa schimbam perspectiva. Sa vedem acelasi experiment prin ochii unei femei. Una curajoasa, as putea spune.

de Gianina Corondan si Magor Csibi

Cand m-am gandit la cine ar putea sa continue experimentul, prima persoana care mi-a venit in minte a fost ea. Probabil m-as fi panicat daca nu ar fi acceptat provocarea. Dar a spus Da din prima. Surprins n-am fost, usurat da.Multi dintre voi intuiti despre cine vorbesc. Despre Gianina Corondan, evident.

M-a ascultat cateva minute cu un zambet strengaresc si mi-a zis Da fara sa stea pe ganduri. Ea zice ca oricum nu are multe de schimbat in viata ei. Asta ramane de vazut. 🙂

Desi nu ma gandeam sa-mi impun regulamentul “spartan” mai departe si am spus ca accept variante adaptate, Gianina mi-a zis ca singura regula cu care nu este de acord e apa rece. In rest, acelasi proiect, persoana diferita.

Eu n-am de ce s-o prezint pe ea, pentru ca Gianina scrie mai bine decat mine. Asa ca o las pe ea sa spuna cateva cuvinte despre viata ei, despre primele ganduri de dinaintea experimentului si despre asteptarile ei. Eu nu pot decat sa va multumesc pentru tot si sa ma retrag.

The new Cave(wo)man

Zimbet strengaresc. Aiurea, era un rictus care mi s-a lipit pe fata partial de frica de un asa experiment, partial de efort, ca ma straduiam sa urmaresc sirul gindurilor tale din povestea pe care mi-o explicai cind ne-am intilnit. Pai ma gindeam: daca omul a fost afectat? Daca i-a facut buba la cap apa aia rece pe care si-o turna- probabil cu un urlet teribil- pe timpul iernii usoare, de vara, prin care-am trecut? Tu n-ai observat, dar eu am spus “da” cu mina pe spray-ul paralizant din geanta, iar cind a venit fata care ne servea cu ceai am zis “da” inca o data, mai tare, moment in care i-am facut un semn discret din ochi, dar se pare ca a fost prea discret, ea nu mi-a adus decit ceai, si-ala abia-abia. Asa ca n-am avut incotro, am ascultat pina la capat si-am inteles si culmea, mi-a si placut propunerea, care pare azi tuturor o dementa, o timpenie sau in cel mai bun caz, o fita. Sint tabacita la aprecierile semenilor mei corecti si intransigenti, deseori insotite de ochi rostogoliti plictisit spre tavan sau cruci batute a “nu se mai poate salva nimic” sau “asta chiar nu e normala?”

Acum. Primele ginduri de dinaintea experimentului. N-o sa fie prea greu. Am exersat de multe ori cu mine fel de fel de proiecte inventate spontan. Unul din ele a fost , ha, recesiunea. De dinainte de recesiunea obligatorie transmisa cu drag, noua tuturor, de undeva de sus.

Mi-am propus demult, acum vreo 4 ani, sa traiesc o luna fara sa cheltuiesc. Asta se intimpla acum in masa. Mie imi rasarise damblaua asta pleosc, asa, de curiozitate, sa vad daca se poate si altfel si cit imi trebuie de fapt. Nu ma pusese nimeni, nu eram in nevoie, nu ma premia nimeni, nu scriam intr-un tratat, nu am facut caz de asta. Doar prietenii mei stiau. Si suportau. Caci oarecum in gluma ajunsesem la ramificatii extreme de gen: ”maninc numai la prieteni sau cind mi se face cinste sau la chermeze mondene”, ei simtindu-se obligati sa-mi faca cinste sau sa-mi prepare ceva cind vedeau ca ma topesc pe picioare, pentru ca uneori chermezele nu aveau catering. De-aici lupte grele de lamurire ca nu aveam nevoie de cocile-colele care ne stateau in fata obligat-fortat daca ieseam la o terasa, ca daca chiar vreau imi iau dar nu vreau decit sa stau cu ei, nu ma retin de la nimic, bre, nu pricepeti, asta nu e zgircenie, e testare. Ha. A fost amuzant, dar si mai hazliu a fost ca imediat dupa au aparut primele semne de criza generala si ei s-au repliat mai usor, stiind exact din experienta mea ce masuri sa ia. Deci i-am ajutat. Dar e dubioasa molipsirea societatii. Hm, nu stiu daca eu sint pricina generalizarii fenomenului “recesiune globala”, vom vedea dupa o luna de retinere de la consum haotic, de reflectie si plinset. Daca o patiti cu totii, inseamna ca eu sint de vina, si-o sa exersez si opulenta, numai sa va fie voua bine.

Am mai avut perioade fara televizor, sosite asa, din exasperare si dintr-o prelunga intilnire cu mine, si altele de mers pe jos prin zloata si vint cu crengile la pamint, numai de-a naibii, sa dovedesc ca e misto sa misti si picioarele, nu doar talpile.

Dar acum vine sinteza tuturor incercarilor mele. Vine festivalul care le inglobeaza pe toate. Vine regina, vine Madonna provocarilor, vine Bjork-ul dementzelor. Nu, nu vine Bjork la Bestfest, alceva vroiam…ma rog. De miine – totul gindit cu grija. Nu doar cuvinte, ci grija-grija, ce-o mai fi si aia. Mai, am nevoie sa aprind becul din dormitor daca stau in sufragerie? Chiar nu mai poate omul sa mearga pe jos ditantele rezonabile, si care sint alea? Pot sa ascult, sa descifrez, sa decupez din realitate cicpcipul unei vrabiute sau e musai s-o fac prin castile care-mi ies din buzunar? Mai spune ceva o carte sau nu stiu s-o aleg ca n-am telecomanda? E ok sa cumpar doar cit maninc si sa nu mai fac provizii pe care sa le inghet in frigider sau bine, draga, mersi, tu n-ai copii, de-aia-ti permiti variatiuni excentrice? Sint excentrice? Chestii de genul asta. Vreau sa aflu raspuns. Intuiesc ca multe <adevaruri> ne sint bagate pe git ca unor pui gonflati de keiefsi. Bine dresati, zacind in custi cu inchidere centralizata si cotiera cu spatiu de depozitare.

Asta cu apa rece n-am cum s-o reusesc, sigur ca vara scad temperatura apei in care ma scald, dar mie imi face bine totusi apa mai calduta cind ma sapunesc. Nici asta cu i din a nu-mi iese, chiar daca Academia ne obliga. Nu cred in lucurile impuse fara argumente acceptabile, aspiratoare de frustrari, generatoare de confuzii existentiale. Asa ca – pas.

L-am admirat pe Magor, e tenace si crede intr-adevar in miscarea asta, in simplificarea nemijlocita a vietii. Isi pliaza bicicleta, urca pe scari carind-o, eu poate n-o sa-i mai vizitez asa des pe prietenii mei Marian si Emil, care stau la 8, cine stie, poate o sa-i rog sa coboare ei cu liftul sa-mi aduca borcanul de miere de la tara. La mine e un pic de curiozitate, de ambitz, de teribilism poate, dar simt ca multe lucruri se coaguleaza intr-un fel de credinta. Poate se va risipi dupa o luna si voi reveni disperata la volanul masinii, gata sa stau cuminte in convoiul isteric si sa vorbesc singura despre cit de bune ar fi alte masuri, alt guvern, alta tara…

Tags:



23 de comentarii

  1. Ma intrebam de unde cunosc numele asta. Am dat un search si mi-am amintit: era fatuca aia draguta de la vreme, la PTO TV, prin anii 90s, cind eram si eu flacau… ce vremuri. Cit despre inutilatatea experimentului, cred am mai spus-o. E ca si cum ai posti o zi intreaga, si pe urma sa revii la viata dinainte, in loc sa mananci mai putin/ sanatos pentru restul vietii. Draga Gianiana, daca tot ai pofta de schimbari si provocari, ti-as sugera mai degraba sa te inrolezi in PeaceCorp si sa traiesti citeva luni in tarile din lumea a treia – macar in felul asta ajuti efectiv niste oameni nevoiasi si poti avea satisfactii pe masura.

  2. eu sunt sigura ca nu iti va fi greu cum cred cei care nu au incercat nimic din ceea ce a facut Magor… si eu tot prin testari am reusit sa fac multe lucruri, dar vorba mea e: fac o pauza de la carne, fac o pauza de la cafea, fac o pauza de la consumat multa hartie, lumina si apa…fara sa imi propun o anumita perioada, pana la urma e o testare a limitelor…bafta multa si abia astept sa ne povestesti ce si cum 🙂

  3. Schimbarea se face putin cate putin cu fiecare dintre noi in parte, nu cred ca e nevoie ca cineva sa se inroleze in peace corp, sau mai stiu eu unde, pentru a putea schimba ceva… Dar asta nu cred ca o pot concepe cei cu masini care consuma 20 la suta si cu 5 tv in casa care merg simultan .
    Bafta cu noul proiect, asteptam noi relatari

  4. Gianina, mult succes!
    La cat te-am cunoscut (prin intermediul sau mai bine zis cu ajutorul Oanei S), am o super parere despre tine, asa ca ai un fan in acest demers, tinand cont si ca ceea ce a facut primul Caveman e, dpdv-ul meu, o mare realizare si lectie… Si stiu ca poti! 🙂

    So, iti tin pumnii.

  5. totusi deja pare mult tam-tam pe aicice asa mare filozofie e sa nu mai mananci carne? am o prietena care face asta demult, eu mananc superrar, dar nu mi se pare ceva eroic. poate e vorba mai mult pana unde ne putem testa?

  6. Sincer nu stiu despre ce este vorba. Ce este acest experiment? Traiesc astia in vreo caverna cu blanuri in spate si isi procura hrana vanand cu sulita sau cu bata? Despre ce este vorba? Sau aveti bani si nu aveti ce face cu ei si ii cheltuiti in exparimente nefolositoare societatii? Sa mai explice odata initiatorul care este scopul si experimentului si pentru un mai greu de cap ca mine.

  7. pai nu trebuie neaparat trebuuie sa pleci din tara ca sa te simti ca in lumea a-3-a.sunt destule locuri pe aici unde te simti exact la fel.trebuie sa fie si oameni acre sa experimenteze altfel n-ai stii niciodata efectele acelui experiment sau proiect.deci multa bafta si asteptam opinii!

  8. Gianina, fii si tu un om mai voios decat noi. Iar noi te vom citi si vom zice ca totusi viata e frumoasa 🙂

    Ps: Magor, ce tot spui neadevaruri aici? Doar stim cu totii ca tu scrii foarte bine si ne e drag sa te citim! 🙂

  9. Fara sa urmaresc a va jigni, dar proiectul asta e cam neinteresant. Am incercat mai demult sa-l citesc si cand am vazut ce dezbate si in ce fel este scris… Nu e nimic interesant sau important.

  10. Acelaşi lucru ca şi la restul “vedetelor” ce scriu pe site-uri sau bloguri (mai puţin Cabral), autorul, se ocupă cu alte treburi şi nu are timp să răspundă la comentarii, ca un autor normal de pe internet!
    Am impresia că al nostru Cabral are personalităţi multiple, cu posibilitatea de extindere în planuri 3D, alternativ probabil crearea de pasaje între aceste planuri, căci observ că rezistă bine pe “net”.
    Comentez aici ca să citească autorul, dar pentru mine nu ai scuze, comentezi îţi pasă, nu comunici cu vizitatorii, vrei trafic şi îţi pasă de imaginea ta!
    Un website nu e caietul tău de amintiri sau agenda ta, corect?

  11. bafta, gianina!

    @ magor (sper ca asta e numele mic)- vecinii mei de bloc au primit deja un print cu fragmente din ‘orasul ergonomic’ si adresa unde pot agasi articolul integral 🙂

  12. anul trecut am ramas fara televizor si am hotarat sa nu-mi cumpar altul. Am constatat ca traiesc foarte bine fara: citesc mai mult, petrec mai mult timp reflectand la diverse lucruri. Deci se poate. Mi-as dori si bicicleta, dar imi este foarte frica sa merg prin traficul din Bucuresti.

    initiative de genul celei a lui Magor merita cunoscute, pentru ca pun intrebari simple despre firescul vietii pe care o ducem. Succes Geanina!

Reply To dinu gindu Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger