Experiment Social România ne arată cum reacţionăm când credem că nu suntem priviţi

Un regizor, o echipă de actori, echipamentul de filmare, plus o idee inedită, inspirată din realitatea noastră zilnică. Sunt ingredientele care au stat la baza emisiunii “Experiment Social România”, care a devenit tot mai urmărită şi mai mediatizată pe parcursul primului său sezon, format din zece episoade. Tema? Cum ne comportăm, pe stradă, atunci când suntem martorii unei agresiuni sau ai unei infracţiuni mărunte ori ai unui accident.

 

 

de Camelia Jula

 

Ajutăm? Nu ajutăm? Intervenim sau nu? Sunăm la 112 pentru a semnala incidentul ori trecem pe lângă, orice ar fi, gândindu-ne că nu e treaba noastră, că mai bine “nu ne băgăm”, “poate păţim şi noi ceva”?

Zece episoade cu experimente sociale inspirate din situaţii cât se poate de reale – răpirea unei femei în plină stradă, agresarea unei femei gravide, furtul unui portofel, rănirea unui biciclist, aruncarea gunoiului pe jos etc. – au alcătuit un prim sezon de succes al emisiunii. Al doilea sezon va fi filmat în primăvară şi va aduce noi situaţii în atenţia publicului.

Omul cu ideea este regizorul Cătălin Palavescu, preşedinte al Asociaţiei Social Art; producţia a fost realizată de PacPac StudioS (producţie audio.video.foto), iar echipa de actori i-a cuprins pe Andrei Triculescu, Filip Popa, Ioana Ancuţa Vochin, Evelyn Alexandra Popa, Vlad Milotoi, Maria Ruxandra Burcescu,Victor Cosma, Claudiu Dobre, David Alexandru-Cristian, Luiza Florian, Giorge Carp. Emisiunea a debutat în luna noiembrie a anului trecut, pe platforma Realitatea.net, fiind prezentată chiar de Cătălin Palavescu. Totul a fost realizat independent, fără sprijin financiar din partea vreunei instituţii. Situaţiile alese de echipă se întâmplă destul de des în România, aşa că atitudinea noastră faţă de ele este importantă şi poate face o diferenţă, poate genera o schimbare. Toate episoadele sunt disponibile pe canalul YouTube: episodul care înfăţişează agresiunea unei femei gravide a adunat cel mai mare număr de vizualizări, dar, potrivit declaraţiilor lui Cătălin, experimentul care, pe teren, a adunat cel mai mare număr de oameni decişi să intervină a fost cel cu “biciclistul rănit” care zăcea întins pe marginea şoselei. Concluzia regizorului: oamenii intervin unde există o victimă evidentă, fără un agresor care i-ar putea răni şi pe ei.

 

 

“Toate scenariile au fost gândite în avans”, spune Cătălin într-un scurt interviu acordat TOTB. “Ne-am adunat echipa de producţie alături de câţiva dintre actori şi am pus pe hârtie mai multe idei. Au fost în jur de 25 de idei, din care am selectat doar zece situaţii care ni s-au părut mai potrivite pentru un prim sezon. În anumite cazuri ne-am inspirat şi din experimentele realizate în străinătate care ne-au făcut să ne întrebăm dacă românii ar reacţiona diferit faţă de cetăţenii altor state”, explică regizorul. El însuşi a fost martor al mai multor situaţii reale de tipul celor transformate în scenarii de experiment social: “Cel mai des am văzut oameni care aruncă gunoi pe stradă. Cel mai rău este că se întâmplă să îmi văd cunoscuţii făcând acest lucru. Eu iau atitudine şi mă enervez pe ei, reproşându-le că preferă să facă parte din cei care sunt supăraţi că trăiesc într-o ţară murdară, dar nerealizând că şi ei “ajută” la murdărirea ei. În alte cazuri, de violenţă fizică sau verbală, prefer să anunţ autorităţile competente (jandarmi, poliţie, agenţi de securitate)”, mărturiseşte Cătălin. “Eu chiar cred că schimbarea în bine porneşte de la fiecare individ în parte, noi având puterea de a-i schimba şi pe cei care, din diverse motive, cel mai adesea legate de educaţia primită, nu conştientizează că respectul pentru semeni şi mediul încojurător generează beneficii pentru toată lumea, inclusiv pentru ei înşişi şi că bunul-simţ sau solidaritatea nu sunt drepturi, ci o obligaţie morală, dacă nu chiar legală uneori”, accentuează tânărul regizor.

 

 

Cum reacţionau oamenii care interveneau în situaţiile create de voi şi cărora le spuneaţi că totul este un experiment social?

Au reacţionat bine, au răsuflat uşuraţi, s-au bucurat că nu era un caz real de răpire sau agresiune. Unii ne-au strâns mâna şi ne-au felicitat pentru demersul nostru. Nu am avut cazuri în care să apară frustrări sau indignări din partea trecătorilor, ci doar rugămintea de a nu-i arăta în imaginile video, chiar dacă s-au numărat printre cei care au reacţionat pozitiv.

Ce te-a întristat sau supărat cel mai mult la finalul seriei de experimente sau în timpul filmării lor?

Aproape de fiecare dată când am filmat un episod a fost nevoie să aşteptăm câteva ore pentru a reuşi să filmăm reacţii pozitive. Chiar au fost cazuri când actorii îmi spuneau că au obosit sau că nu mai are rost să insistăm, că oamenii nu vor interveni să ajute, dar eu am insistat de fiecare dată să prelugim filmarea, cu speranţa că există şi oameni săritori. Şi până la urmă aşa era, am găsit de fiecare dată persoane dispuse să ajute, să intervină şi să nu treacă indiferente pe lângă o situaţie “delicată”. Nu pot spune că m-a supărat ceva anume, mă aşteptam să fie oameni care trec indiferenţi, dar aceia, din păcate, au reprezentat majoritatea.

 

 

Ce anume te-a bucurat cel mai mult la finalul acestei serii de experimente sau pe parcursul filmării lor? A existat ceva care să îţi indice că, totuşi, natura umană este înclinată spre a ajuta?

Da, am constat că atunci când este vorba despre o persoană (exemplu: episodul 5 – biciclist căzut) care pare rănită sunt foarte mulţi care încearcă să ajute. Ne-am bucurat să vedem cum oamenii se sensibilizează şi se mobilizează imediat să sune la salvare.

Cât filmaţi, pentru câte un episod, pentru a ajunge la cele câteva minute de montaj final?

Ca medie, cred că ar fi 3-4 ore de filmare brută, din care am selectat, proporţional, situaţiile cele mai elocvente. Am evitat să manipulăm în sens negativ sau pozitiv imaginile, astfel încât să reiasă un anumit tip de reacţie şi, astfel, am selectat în mod cât mai obiectiv şi imparţial, ca publicul să îşi poată crea o părere proprie şi corectă în fiecare caz prezentat.

 

 

Dacă ar fi să indici o proporţie reacţie – lipsă de reacţie, în cazul fiecărui episod, care ar fi?

Proporţia diferă de caz la caz: în situaţiile de agresiune fizică, 90% dintre trecători au preferat să ignore şi să treacă mai departe fără să reacţioneze. În cazul victimei căzute pe stradă, cei mai mulţi au oprit să ajute (cred că în proporţie de 80%). La episodul cu aruncatul gunoiului pe stradă (episodul 2) o singură persoană din peste 50 s-a aplecat să ridice pet-ul de pe jos, restul trecând nepăsători. Diferă de la caz la caz, dar, în general, sunt majoritari cei care nu reacţionează în niciun fel.

Vi s-a întâmplat să vă treziţi cu poliţia pe cap, în timpul filmărilor (poate alertată de  cineva care a trecut, nu a intervenit, dar a sunat ulterior la poliţie)?

Da, au fost două cazuri. În primul caz, noi deja strânsesem echipamentele şi plecam către un alt loc de filmare, dar am văzut maşina de poliţie cu poliţişti care verificau dacă este totul în regulă. În cel de-al doilea caz, adică la episodul 4, o patrulă de poliţie a ajuns în dreptul actorilor, dar nu au avut loc incidente neplăcute. Noi am încercat, pe cât s-a putut, să-i împiedicăm pe oameni să sune la poliţie sau la salvare (când era clar că asta intenţionau – n.a.), dezvăluinde-le repede faptul că făceau parte dintr-un experiment social. I-am felicitat pentru intenţie şi totul a fost sub control.

 

 

Cătălin a declarat în repetate rânduri că această emisiune pe care a conceput-o şi a realizat-o nu are scopul de a judeca, ci mai degrabă de a ne pune în faţa unei oglinzi şi a ne atrage atenţia că putem ajuta şi cu un gest foarte simplu, de a da un telefon la 112. Un scop mai degrabă educativ, civilizator, aşa că l-am întrebat care ar fi, transpus în cuvinte, mesajul pentru omul de pe stradă pus în faţa unei situaţii similare celor prezentate de “Experiment Social România”: “Clar, să sune la poliţie, la 112”, spune Cătălin. “Nimeni nu doreşte să escaladeze un posibil conflict. Nu are rost să ne riscăm viaţa dacă vedem o agresiune, o bătaie pe stradă, dar putem încerca să o aplanăm chemând autorităţile în ajutor. Mă întreba recent un reporter dacă ne-am propus să contribuim la scăderea criminalităţii cu acest proiect şi răspunsul meu a fost că nu ne-am gândit atât de departe, ci ne-am propus doar să arătăm ce facem noi, românii, când sunt situaţii care necesită implicarea noastră, într-un fel sau altul. Nu judecăm motivele pentru care cei mai mulţi aleg să nu se implice, dar ne dorim să-i facem pe oameni să înţeleagă că indiferenţa nu ajută pe termen lung, că este nevoie ca fiecare să contribuim la construirea unei societăţi mai bune, în care infractorii, cei lipsiţi de bun-simţ, cei care distrug bunurile publice nu sunt încurajaţi să se desfăşoare în voie, ci, dimpotrivă, nu li se permite comportamentul neadecvat. Şi că, cu timpul, cu toţii ne vom bucura mai mult de o viaţă la care visăm mereu”, consideră regizorul Cătălin Palavescu (foto mai jos).

 

 

 

Urmează sezonul al doilea al emisiunii, pentru care filmările vor începe în primăvară. Noutăţile pe care le aduce? “În noul sezon ne-am propus să intrăm în localuri. Adică vom avea scenarii care se vor desfăşura în baruri, supermarket-uri, restaurante, instituţii etc. Ne vom axa pe situaţii în care omul este în prim plan. Vom aborda subiecte legate de rasism, de empatie, de discriminare, de abuz emoţional şi altele. Un exemplu ar fi următorul: o persoană (actor) cu un handicap fizic evident (fără un braţ), care lucrează la casieria unui supermarket, va fi grăbit, jignit sau chiar batjocorit şi acuzat pe nedrept de către un client fals (actor): că se mişcă prea încet, că un “handicapat” ca el nu ar trebui să lucreze acolo, că “sunt alţii fără loc de muncă şi el le ia locul” etc. Ne dorim să vedem cum vor reacţiona clienţii reali când vor fi martorii unui astfel de eveniment în care, în mod evident, o persoană cu un presupus handicap (care trebuie lăudată şi admirată pentru voinţa sa) este judecată şi discreditată pe nedrept. Chiar în acest moment ne gândim la următoarele episoade şi în această primăvară vom începe filmările, urmând ca lansarea sezonului doi să demareze în scurt timp după aceea”, anunţă Cătălin.

Rămâne să vedem ce fel de reacţii vor avea românii puşi în diverse situaţii precum exemplul indicat de creatorul emisiunii. Şi dacă sunteţi martorii unor astfel de situaţii, nu vă gândiţi automat că sunt experimente sociale: în 99,9% dintre cazuri situaţiile sunt reale şi un gest oricât de mic le poate schimba evoluţia negativă.

 

 

 

 

Foto: Cătălin Palavescu

Mai multe detalii despre “Experiment Social România” puteţi găsi aici.

Sursa video: Canalul PacPacStudioS de pe YouTube

Think Outside the Box este o publicaţie independentă. Puteţi susţine activitatea publicaţiei şi realizarea articolelor pe teme sociale importante, prin donaţii. Orice contribuţie contează. Vă mulţumim!