Expați în România: Jurnalistul spaniol, atras de haosul bucureștean

Marcel Gascón Barberá este jurnalist străin, corespondentul unei agenții spaniole în capitala României. A venit la studii în 2006, jobul l-a trimis înapoi în Spania, dar norocul a făcut să se întoarcă și să se stabilească aici. Țara noastră nu prea e “așezată”, zice Marcel, dar asta îi dă un sentiment de libertate și îi place.

 

Îi mai plac Dragonul Roșu și întunericul de pe străzile bucureștene noaptea. Marcel nu a avut până acum experiențe neplăcute în București ca străin, deși are deja trei ani de când s-a instalat.

 

Interviu de Roxana Bucată

 

Cum ai ajuns în România?

Am făcut studii de jurnalism la Madrid, iar în 2006 am ajuns în România cu o bursă Erasmus, la Universitatea din București. Când am terminat facultatea în 2008 am lucrat ca jurnalist la ziarul Gaceta de los Negocios și la departamentul de comunicare al editurii Ediciones B. Din 2009 lucrez ca și corespondent străin la București pentru Agenția Spaniolă de Știri EFE.

Ce te-a determinat să alegi România?

Când am ales România ca destinație pentru bursa Erasmus voiam să cunosc altă țară, în special una din fostul spațiu comunist. Aveam ca opțiuni Ljubliana, Slovenia și București, România. Un prieten de-ai mei, care a fost timp de 20 de ani corespondent în Europa Centrală și de Vest și care cunoaște bine zona, mi-a zis că Ljubliana e o mică Vienă, iar Bucureștiul e pur balcanic. Am ales București.

Ce te-a făcut să rămâi?

Munca m-a dus înapoi, dar am fost foarte bucuros că am putut să mă întorc. Aici m-am simțit de la început foarte bine. Cu oamenii, cu orașul, cu țara. Probabil pentru că nu e totul atât de așezat ca în Europa occidentală, cea ce îți conferă un sentiment de libertate, o senzație că trăind aici ai mai multe posibilități, că viața e mai imprevizibilă și palpitantă.

Cum și în cât timp te-ai integrat aici?

Mi-a luat puțin timp. Faptul că am învățat limba repede, că am cunoscut mulți oameni și orașul m-au ajutat mult să mă simt aici acasă.

Ce-ți place aici?

Senzația de libertate. O anumită flexibilitate în reguli, care poate fie interpretată și ca o problemă a sistemului dar este și o formă de umanitate.

Ce poți să faci aici și nu poți în Spania?

Să merg foarte mult cu taxiul pentru că-i mai ieftin, să mănânc în baruri la orice oră și pentru că mereu e deschisă bucătăria și e mai ieftin, să merg la petreceri de apartament cu costumatie de la Dragonul Roșu, să merg pe Giulești la Rapid, un stadion vibrant care nu pare un teatru.

Care a fost prima impresie despre București și cum s-a schimbat asta?

De întuneric. Nu mi s-a schimbat, Bucureștiul noaptea e întuneric, cea ce nu e neapărat ceva rău.

Ai avut experiențe neplăcute aici?

Ca străin, nu. Bineînțeles, în mai mult de trei ani am avut experiențe personale neplăcute cum are oricine.

Fiind jurnalist, ce părere ai despre meseria asta practicată aici prin comparație cu Spania?

Cea ce mă deranjează mai mult este că nu prea există jurnaliști cu personalitate: ba se joacă de-a-fi-neutri, având obsesia deontologiei, ba reproduc clișee “de societate civilă” auzite la studii în străinătate la centrele birocratice de gândire nord-europeană. Aș vrea să remarc două excepții sănătoase: Mircea Badea și Cristian Tudor Popescu. Au păreri personale, originale. Ca să mă explic: dacă comentează un film nu așteaptă critica de la New York Times, Le Monde sau Der Spiegel și o amplifică pompos cum face marea majoritatea. Badea și CTP critică dacă nu le place și aplaudă dacă le place.

Cum îți petreci timpul liber?

Alerg în Izvor, merg în baruri pe Lipscani, cu prieteni, la Dragonul Roșu, la mediurile cu Rapid.

 

Puteți citi și:

Expați în România: Diplomatul cultural care mută Cehia la București

Expați în România: O italiancă în ”Țara Umbrelor”

Expați în România: Profa de franceză