Există prea multe cercetări, susţine o nouă cercetare

În timp ce facem zilnic revista presei, parcurgem nenumărate titluri de ştiri care anunţă rezultatele studiilor proaspăt finalizate de către “un grup de cercetători.” Desigur, multe dintre aceste studii au o importanţă foarte mare, atâta vreme cât arată dinamici mai puţin vizibile ale realităţilor sociale, economice, ştiinţifice ori politice. Însă nu puţine frizează absurdul: studiul care analizează dacă pisica aterizează mereu în picioare, studiul care analizează efectul cocainei asupra zborului de bondar, studiul despre consistenţa scamelor din buric şi lista poate continua nestingherită.

Ironia face ca o nouă cercetare, intitulată Attention decay in science (Degradarea atenţiei în ştiinţe), realizatp de profesori universitari din Finlanda şi California, să concluzioneze, printre altele, că lumea academică are parte de prea multe cercetări. “Creşterea exponenţială a lucrărilor ştiinţifice îngreunează din ce în ce mai mult capacitatea cercetătorilor de a ţine pasul cu toate publicaţiile relevante din câmpul lor de studiu,” susţine textul, potrivit ziarului The Independent. Astfel, “atenţia care poate fi direcţionată către lucrări particulare, măsurată prin numărul de citări şi referinţe, va scădea vertiginos.”

Deşi lucrarea referă la schimbările provocate în lumea academică de abundenţa de studii, orice consumator de informaţie poate recunoaşte această tendinţă, prin prisma propriei experienţe. În fiecar zi, absorbim cantităţi uriaşe de informaţie, uneori chiar fără să ne dăm seama, iar atenţia pe care o investim în procesarea aprofundată a conţinutului scade. De asemenea, această “suprasaturaţie de informaţie”, despre care puteţi citi un articol fascinant în The Guardian, aduce cu sine şi o dificultate din ce în ce mai mare în a discerne sursele valide şi credibile de informaţie de cele mai puţin credibile şi relevante. Nu ne aruncăm la diagnostice, spunând că acest fenomen este bun sau rău, ci doar că reprezintă un element de bază din structura modului de a cunoaşte realitatea în epoca informaţiei şi a conectării. În tot acest peisaj luxuriant, în care “răsfoim” neîncetat articole şi poveşti, în care sărim, de pildă, de la un material despre cea mai nouă descoperire a astrofizicienilor, la un top al celor mai simpatici căţeluşi, nu ne rămâne decât să ne alcătuim propriile busole şi să ne reamintim că, cel puţin din când în când, e bine să şi acţionăm, nu doar să ne informăm.

Puteţi citi şi:

Premiile Ig Nobel sau cât de alunecoase sunt bananele când călcăm pe ele