Viata inseamna doar casa, masina si bani sau mai mult decat atat?

96

Acum cateva zile, Matrioska ne-a scris un articol in care ne-a prezentat gandurile ei la 30 de ani. Cuvintele ei puteau fi cuvintele multor alti oameni aflati in aceeasi situatie, oameni care se zbat pentru supravietuire in societatea noastra moderna, fara directie, idei, planuri si fara speranta. La prima vedere, situatia cititoarei noastre pare simpla, o confruntare cu probleme existentiale, cu lipsa jobului, cu lipsa banilor, cu lipsa de perspectiva. Articolul a generat o dezbatere vivace, cu sute de comentarii si pareri pro si contra. Insa ce ne-a surprins a fost numarul mare de cititori care au tratat marturia si strigatul Matrioskai cu o simplitate exagerata. Fie i-au sugerat cautarea unui job, pe principiul banii rezolva problema, fie au criticat-o in termeni extrem de duri. Dupa aceste reactii, ne-am pus o intrebare fireasca: chiar putem reduce viata la cateva necesitati elementare pentru supravietuire, cum ar fi un loc de munca, o locuinta, mancare si o masina, sau viata inseamna mai mult decat atat?

de Magor Csibi

Aceasta dezbatere chiar nu necesita mult prea multe comentarii din partea noastra. Intrebarea e simpla, iar raspunsurile ar trebui sa fie la fel de simple. Articolul Matrioskai nu era unul doar despre probleme financiare sau despre greutatile vietii la 30 de ani, ci mai mult decat atat. Matrioska ne vorbeste despre o problema mult mai serioasa si mai ampla decat cea legata de supravietuire, ne vorbeste despre o criza de motivatie, o criza de viziune si o criza de directie. Din ce in ce mai multi tineri se confrunta cu probleme cand trebuie sa isi aleaga o directie si un scop in viata, din ce in ce mai multi tineri nu stiu cum si de ce sa se integreze in societate, iar la aceste probleme nu e usor sa gasim raspunsuri simple.

Pe de alta parte, alti oameni isi gasesc un loc in societate, se aseaza usor si nu au probleme in a se autodefini dupa anumite criterii. Acesti oameni isi gasesc satisfactia zilnica in cariera, bani sau familie. Pentru acesti oameni viata nu pare atat de complicata si nu se confrunta in fiecare zi cu o criza asemanatoare celei descrise de cititoarea noastra.

Asa ca noi, cei de la TOTB, suntem foarte curiosi ce fel de cititori avem. Aceasta dezbatere isi propune sa identifice daca majoritatea cititorilor cred ca viata e un proces simplu si ca satisfactiile vin odata cu un loc de munca stabil, cu bani destui, cu familie, cu vacante si cumparaturi, sau considera mai degraba ca aceste lucruri sunt doar cateva elemente dintr-un proces complex si complicat si ca viata, de fapt, nu poate fi definita deloc intr-un mod atat de simplist.

Si, pentru a fi fideli ideii noastre initiale, ne-am gandit ca parerea PRO sa fie reprezentata de cititorii nostri, cei care au criticat-o si au sfatuit-o pe Matrioska sau cei care pur si simplu au vrut sa se laude cat de bine s-au realizat ei in viata. Parerea CONTRA vine de data asta de la un activist verde, fost redactor-sef la Green Report, Raul Cazan.

Dezbatere placuta!

[coloana]

PRO: Viata este simpla si poate fi rationalizata

de cititori ai TOTB

Paul: Eu locuiesc in Beverly Hills(pe bune) am companie numai cu angazati americani, si ce credeti…am plecat de la zero, muncind pe o nava de croaziera ca ajutor de ospatar. Cand am ajuns pe uscat munceam si trei job-uri pe zi. Asa am ajuns unde sunt acum. Mai mult ca sigur o sa ma intorc si acasa sa incep si acolo o afacere. Vad ca vedeta noastra are numai filme in cap! Sa muncesti nu e o rusine! Munceste si o sa ai si timp de poze mai incolo!

Spirake: Asta nu e o filozofie de viata, asta e o realitate, fie ca-mi place fie ca nu. Viata *este* ca o mare piata de schimb, inclusiv un sistem democratic tocmai asta e: o piata de schimb de valori, de idei, de oameni, de tot. Iubita noastra Matrioshka are in glas lacrimi cu care cerseste compatimire ca nu-i pica din cer bani ca sa traiasca. Romania astazi se vrea o tara vestica, europeana nu? Deci o tara in care exista o PIATA de arta, nu? Exact asta exista acolo, daca te uiti mai bine, prietene. Nu exista si n-au existat niciodata artisti in afara unei PIETE, prietene. Inclusiv fotografia, in care vrea ea sa se lanseze. Uita-te in ROmania: exista si fotografi extraordinari, care chiar au o cariera, sunt talentati, exista si mediocri care fac poze doar la nunti si botezuri, si exista si neica-nimeni care n-au valoare. E o piata. Ce nu e clar in asta? Asta e realitatea.

Deci despre ce vrei sa-mi spui tu aici ca ma compatimesti? Pe tine compatimeste-te, prietene.

Didi: Dragilor, Matroshca noastra si alti artisti fac exact ce le binevoiti a le sugera: sunt chelneri, sunt angajati la xerox, sau pusi sa vanda la ceva birtutz. Se plang oamenii nu pentru ca nu au ce manca, ci pentru ca doar asta au. Pentru ca viata se reduce la supravietuire. Altfel desigur, se poate supravietui in Romania — muncim ca sa traim si maine ca sa muncim si maine, si asa mai departe. Rotita intr-un ceas. Mecanism. Aia suntem. Nici o clipa de culoare, nici o expozitie de arta, la care sa te simti un pic “iesit din rutina”, nici un weekend de festival, in care sa cunosti oameni noi, sa ai idei noi, sa traiesti cu senzatia ca totusi ai cate o vacanta, cate o recreere, ca nu-ncepe sa puta locul sub tine si in tine pe acelasi scaun sau in fata aceleiasi linii de productie. Nu ne plangem ca nu putem mai mult, ne plangem ca ne nastem sa nu avem viata ci sa fim resursele unor organizatii care produc bunuri de consum.

Cristi C.: Furnica s-a gandit la timp sa isi faca provizii, a lucrat din greu vara iar iarna nu a avut probleme. pe cand greierasul care vara canta la “zongola” acum in iarna vietii traieste de pe o zi pe alta. trebuia sa va ganditi la timp sa alegeti o meserie in care se lucreaza si se produce ceva, nu una in care va faceti ca lucrati. si eu am fost in aceeasi situatie in urma cu multi ani si am ales calea mai grea dar mai sigura, iar talentele artistice din mine le-am pastrat ca hobby. cum iti asterni asa dormi.

Gigel de Luxembourg: cred ca diferenta dintre noi este ca eu am inteles ca viata boema trebuie sa fie boema in suflet si mai practica, mai telurica in viata de zi cu zi. am muncit, am avut diferite joburi, din ce in ce mai bine platite pt ca am muncit cu placere, nu m-am dus la servici ci m-am dus la munca. am inteles ca nu poti cauta fericirea la infinit in il dolce far niente, nu de alta da chiar te distruge o astfel de viata daca o faci necontrolat (adica nu poti iesi din ea cand vrei). artistul nu este cel care nu mananca pt ca n-are ce manca ci cel care nu mananca pt ca nu vrea sa-si intrerupa trairea artistica. cand fumezi chistoace 2 zile e cool dar cand n-ai bani de mancare 10 ani e deja trist, iremediabil de trist, asta ca inseamna ca singura ta distractie este sa-ti plangi de mila.

Micutza: invata sa traiesti in romania. fa altceva, reprofileaza-te. nu mai asculta ce spun rudele. au oricum o alta educatie. nu gindesc ca noi. partenerul meu e in aceeasi situatie si totusi nu renunt la el din cauza rudelor “binevoitoare” care-mi spun sa-mi gasesc unul cu bani, cu situatie………..povesti……….eu sunt economist si totusi nu lucrez asa ceva asa ca ………..ajung la aceeasi vorba, reprofileaza-te.

Alex: Spunea cineva mai sus ca nu toti au ca vis realizarea materiala “sa faca bani multi”. Pai o avea domnisoara alte vise, dar visele astea, se finanteaza cu bani. Bani pe care ii faci gandind pragmatic si muncind, nu visand. Sa fim seriosi, putini fac bani in viata facand ce le place, in general oamenii fac bani cu ce au invatat. Acum daca ce stii nu poate sa faca bani, trebuie sa te reprofilezi sau sa mori. Asta e selectia naturala in forma moderna. Daca in comuna primitiva nu stiai sa vinezi, mureai de foame, acum ne-am reprofilat putin nevoile si skill-urile.

Teeo: Martioska, cred ca indiferent de profesia pe care o alegi…..trebuie sa ne devoltam un minim simt pragmatic. Atat cat sa ne faca sa ne mentinem, fara aceasta baza minima de securitate nu avem cum evolua. Sunt profesii, zone de activitate profesionala mai bine platite ca altele, dar asta nu insemna ca un artist sa fie la limita supravietuirii. La fel cum invatam sa scriem, sa citim, sa fotografiem…..la fel invatam sa supravietuim…pare ciudat dar din experieta mea profesionala foarte multi cersetori, cazuri sociale dispun de multe resurse, surprinzator de multe……si totusi depind de ceilalti. Nu e o chestiune de resurse ci de gestionare a lor.

Gigi Albanezu: Draga Matrioska, ca si tine, am avut vise in tinerete, cu ce o sa fac in viitorul apropiat. trebuie sa recunosc, unele dintre ele acum mi se par fanteziste. dar, totusi, am incercat sa fiu realist, intotdeauna m-am gind ca va trebui sa am resurse (si aici ma gindesc nu numai la cele financiare) ca sa-mi realizez aceste vise. unul dintre vise a fost sa ajung pe mai multe virfuri pe diferite continente. din cauza unor accidentari pe parcursul vietii am ajuns sa renunt la acest vis si vreau sa ajung in cit mai multe locuri din lume (nu pe role, nu pe skiuri, patine, etc,). doar vreau sa le vad. ca sa reusesc acest lucru nu am apelat la nimeni, m-am bazat pe mine. LUCREZ, sint PLATIT, iar acesti bani ii investesc pentru realizarea micilor mele placeri.

Tito: pune mana si munceste!
lasa rusinea de oparte si pune mana pe lopata daca e nevoie…
Un proverb romanesc spune astfel: Nevoile te invata! …daca tu o sa stai tot timpu si o sa te gandesti cum sa prinzi vrabiile din fata blocului atunci acolo la nivelu ala o sa ramai.
Nu sta si plange pe propriul tau umar si fati bagajele si pleaca, acuma lumea iti e deschisa!
Daca nu…….probabil ca carnea de vrabie e totusi comestibila

Je: Educa-te financiar, incepe ceva in timpul liber, fa-ti un plan si respecta-l…e greu la inceput, pe masura ce acumulezi capital devine o rutina plictisitoare. E pacat ca nu se preda putina educatie financiara in scoli, de aia avem tineri care abuzeaza de card-urile de credit, care traiesc de azi pe maine..pana sa ne ridicam ca popor trebuie sa ne ridicam ca indivizi..ori daca job-ul tau nu-ti asigura un trai decent depinde de tine sa-ti gasesti alte job-uri mai bine platite sau sa generam venituri suplimentare..

Barghieru: O realitate trista..,dar e spus-”in sudoarea fetei sa-ti castigi painea..”.Visurile,aspiratii..,tot prin munca se face.Bine,la inceput se poate de efectuati munci si mai putin interesante(placute),pana faci o propulsie.Cineva zicea,ca “un individ toata viata a visat sa devina professor”.Problema a fost,ca a visat si atat.Cine cauta gaseste,”bate si ti se v-a deschide”.Omul toata viata sa este in cautarea fericirii,ce-i drept,fiecare cu masura sa..Eu iti doresc sanatate si daca este pace si ve-i fi in cautare,o sa ajungi la note mai optimiste.Bucurate de viata care ne este data,dar frumoasa o facem noi.

[coloana]

CONTRA: Alternative la simplitate

de Raul Cazan, presedintele asociatiei 2Celsius (www.2celsius.org) si editorul 2Celsius Network

Masina vs. Bicicleta

In timp ce traversam Olanda pe biciclete in vara lui 2010, ne bucurau si ne mirau pistele ciclabile care impanzesc Tarile de Jos ca o tesatura deasa. Desi eram cu totii ecologisti radicali, eram usor intrigati de abordarea olandeza. De ce pistele pentru biciclete sunt de multe ori mai largi decat drumurile carosabile? De ce folosirea bicicletei si mersul pe jos sunt mai respectate decat ultimul racnet de automobil?

Ne opriseram la un han undeva langa Nijmegen si am intrat in vorba cu proprietarul, un blond spalacit, dar foarte hatru si inteligent. „Hehe, dragii mei, aici in Olanda suntem demult in postcapitalism. E foarte simplu, am scapat de paradigma automobilului, pentru noi visul american a murit. Iar orasele noastre se modernizeaza dupa planuri de urbanism concepute pentru ciclisti, pietoni si transport in comun. Pai nu asa ar trebui sa fie? Dezvoltarea e pentru oameni si pentru comunitati, iar nu pentru masini.”

Am ramas muti, iar pentru o zi intreaga am crezut ca olandezii sunt un popor salvat de forte cosmice, ca se bucura zilnic de iluminare si revelatii divine. In fapt nu e vorba decat de oameni destepti si sanatosi. Imi amintisem de cartea lui Robert Hurst, „The Cyclist’s Manifesto”, despre care am mai scris, si totul devenea foarte simplu, automobilul e ineficient.  Nici corpul uman si nici motorul Otto sau Diesel nu transforma decat vreun sfert din inputul lor de combustibil-energie in miscare. Cu toate acestea, in ciuda motorului cu randament scazut binomul om-bicicleta este, de departe, campionul eficienței intre toate mijloacele de transport din ziua de azi.

Combustibilul folosit la condus provine din materii animale si vegetale, dar intr-o forma diferita fata de cele pe care le ingurgitam noi pentru a ne hrani. Energia petroliera este superconcentrata in comparație cu energia obținuta din rafinarea alimentelor in stomac. Ambele, insa, se masoara in aceleasi unitați. Dintr-un litru de benzina ies vreo 8.000 de kilocalorii. Ce distanța poate parcurge un om be bicicleta daca arde 8.000 de kilocalorii? Mult mai lunga decat un automobil, asta e sigur. Pana si marele salvator, Prius, ar consuma de 20 de ori mai multa energie decat un ciclist pentru a parcurge aceeasi distanța cu aceeasi viteza.

Marele esec energetic al automobilului este propria sa greutate. In fiecare dimineața cand soferul sare in masina ca sa mearga la lucru, automobilul lui drag nu trebuie sa il care doar pe el, pe sofer, ci toata masa sa de tabla, motor ori mobilier. Daca motorul masinii ar trebui sa il care doar pe sofer ar avea nevoie de energie infima, dar motorul trebuie sa care inca o tona in plus. Un procent infim din arderea benzinei e folosit sa il miste pe conducatorul auto, absoluta majoritate a kilocaloriilor e irosita pentru a misca o tona de automobil. Iar drumul petrolului, din deserturile bombardate preventiv ale Orientului si pana la arderea sa in ambuteiajele marilor orase, cu eliminarea de CO2, CO, Pb, SO2, NO2 ori zgomot, e lung si plin de peripetii.

E tot mai evident ca dependenta noastra nu este o dependenta de petrol ci de a conduce maşini. Acelasi Hurst ne sugereaza sa conducem mai putin, dar totuşi sa ne deplasam mai mult. „Calatoreşte mai mult, calatoreşte cat iti doreşte inima. Dar fa aceste calatorii intr-un mod in care sa aduge viata existentei tale şi nu sa te saraceasca de spiritul vital. Orice mod de transport ai alege, asigura-te ca te duce la destinatie in siguranta şi in timp util, dar alege un mod de transport care te face mai puternic şi mai fericit, care iti face sufletul sa rada şi spiritul sa zboare. Daca poti gasi o cale prin care sa adaugi un strop de aventura navetei mundane de zi cu zi, iti sugerez sa o faci. Viata e prea scurta, dragi prieteni. (…) Daca credeti ca exist pentru a va spune sa incepeti sa mergeti pe biciclete din motive obiective şi ecologice precum incertitudinea privind viitorul energetic al planetei ori perfectiunea sportului numit ciclism ori altceva, va inşelati. Acest trend pozitiv, mersul pe bicicleta, nu va ucide monstrul energetic, dar va scutura lumea interioara a tuturor celor care se vor sui pe bicicleta pentru a se deplasa regulat pentru ca ei vor şofa mai putin, dar vor trai mai mult.”

Cu siguranta, insa, automobilul e o declaratie a statutului social si cred ca acesta e si unul din sensurile dezbaterii pro si contra de pe TOTB. O masina puternica si cu un design frumos ii da proprietarului un status la care nu ar fi ajuns prin propriile talente, virtuti sau cunoastere. Exemplul unui amic de-al meu care a mancat doi ani de zile “numai pufuleti” ca sa isi cumpere o masina “nopua si meseriasa” e simptomatic. Intrebandu-l de ce a facut asta mi-a raspuns, “trebuie sa fiu si eu cineva”. M-a amuzat foarte tare asemanarea masinii cu “mantaua” gogoliana. Inutil sa amintesc ca in trei patru ani automobilul devenise uzat moral, iar proprietarul era inca in viata.

Insa masina incepe sa nu mai fie prea ‘cool’ in multe cercuri sociale. Thomas Friedman anunta in “Hot, Flat and Crowded” ca epoca ‘Energie-Clima’ se apropie. Arderea combustibilului fosil in era care abia incepe va fi demna de dispretul semenilor precum azi, in societatile occidentale, imbracarea hainelor din blana de nurca. “Masina ta nu se mai numeste ‘automobil’ ci unitate mobila de stocare a energiei sau UMSE. Adica ‘Eu conduc un UMSE Ford Mustang.’ Termenul de ‘masina’ este considerat acum ‘so, gosh, 20th century’.”

Bani si Job vs. Cunoastere si Antreprenoriat

Fordismul si variantele sale corporatiste de azi sunt efectele revolutiei industriale. Lucratorul sau “omul de la birou” este incatusat intr-un sistem ierarhic din care nu poate iesi. Are de inapoiat credite la banci si trebuie sa consume o multime de produse si servicii catre care il atrage mana invizibila a industriei publicitare, iar nu mana invizibila a lui Adam Smith. Cei mai buni studenti in stiinte economice din America se orienteaza catre antreprenoriat si nu mai sunt interesati de o cariera corporatista. “Cine naiba ar vrea sa arate ca tipul ala roscat cu o frizura ridicola si care repeta acea fraza cinica la televizor: ‘Esti concediat!’ – Donald Trump? Cine vrea sa fie ca asta?”, se intreaba Anthony Perkins, the “Economic Hit Man”. Daca urci pe scara corporatista ultima treapta e sa ajungi ca Donald Trump? Nu, multumesc.

Radacinile individualismului se afla in abordarea adolescentina a competitiei, imprumutata de la americani si care o au adanc infipta in educatie: “trebuie sa fii cel mai tare”, “trebuie sa ii bati pe ceilalti”. Cred ca oamenii au alte virtuti si calitati, au imaginatie. Acum sunt tratati ca “resursa umana”, de fapt niste vagabonzi sociali care pot fi inlocuiti oricand. Dependenta ierarhica de marea organizatie care da salarii taie din autonomia persoanei si o mecanizeaza. Viata ii este fragmentata si scoasa din comunitatea libera. Relatiile de interdependenta si nu cele de dependenta  tin de gestionarea cunoasterii in comunitate si de adaptare naturala. Districtele de productie sunt variante social-ecologice si alternative la organizatia fordista. Oamenii liberi au initiativa antreprenoriala si pot aduce bunastarea in comunitatile lor locale, la fel cum intreprinzatorii din nordul Italiei si-au adus tara in G8. Iar schimburile de cunoastere sau economice nu au loc la bursa sau la camera de comert ci la carciuma. L’osteria e locus-ul unde convivialitatea determina dezvoltarea economica, unde munca  inseamna inovatie si unde meseria inseamna placere.

Doreati o alternativa la o viata seaca si fragmentata, dedicata job-ului si banilor? Mergeti la carciuma!

[coloana]

Foto main: Flickr – Assuroca

[poll id=”29″]

Tags:



96 de comentarii

  1. O fi viata mai complexa de casa/masina/bani, dar necesitatile de la baza piramidei lui Maslow ti le satisfaci cu bani, asa ca e mai bine sa construiesti piramida de la baza, nu de la varf 🙂 My two cents, desigur….

      • A fost candva un mecanism bun in influentarea partenerilor de discutie. A te plange. Eram foarte inclinati spre asta , atat de mult ca ajunsesera partanerii sa se aleaga in societate din mila…
        Acum romanii devin pragmatici pentru ca au comparat ce li s-a aratat in zeci de ani. La televizor.

        Criza de directie e momentana , dar raspunsurile vor fi mai simple si mai seci.

    • Subscriu si eu cu adaugirea ca de multe ori pretul pentru necesitatile cotidiene e chiar mai mic decit spagile necesare. Un bolnav cronic (nu dupa bani, ci de vhb).

    • Gresesti. Nevoile de la baza piramidei nu ti le satisfaci neaparat cu bani.
      Ti le satisfaci din resurse proprii (daca ai acces la pamant arabil samd) sau prin munca.

      Nu stiu daca iti aduci aminte perioada 1997-1999 criza din Bulgaria cand citeam cum muncitorii erau platiti in pantaloni, oua, mezeluri samd pe care le foloseau ca moneda de schimb pt alte alimente, bilete de autobuz samd.

      Nu totul se invarte in jurul banilor, ci in jurul muncii..

    • Nu este adevarat! Daca te referi la nevoile de baza, adica hrana, adapost, caldura, igiena, etc, ele sunt cu mult mai vechi decat banii. Banii nu existau cand stramosii nostrii au descoperit focul sau cand au invatat sa isi construiasca adaposturi. Banii nu existau atunci cand au invatat sa vaneze, sa pescuiasca, iar mai tarziu sa cultive plante si sa creasca animale.
      Banii sunt o inventie recenta si cu toate acestea au reusit sa corupa repede 95% din populatie, incat sa creada ca banii sunt indispensabili.
      In prezent, oamenii cred ca e suficient sa ai bani si sa te duci la hypermarket si ai tot ce iti trebuie. Nu te intereseaza cum au fost produse, cum au ajuns acolo, important este ca ai bani si poti sa cumperi.
      Oameni buni, treziti-va. Produsele din supermarket sunt facute de alti oameni. Banii nu sunt importanti ci oamenii.
      Traim intr-o lume in care valorile sunt inversate. Oamenii care iti sunt utili sunt dispretuiti, pe cand cei care te jecmanesc si traiesc de pe spinarea ta sunt admirati. Taranul care produce materia prima pentru painea, branza si carnea de pe masa ta este dispretuit, pentru pute si e incult, iar cel care iti vinde aceste prosude de 4-5 ori mai scump decat plateste pe ele la taranul respectiv, este admirat, pentru ca are masina scumpa si vila cu piscina.
      Muncitorul din fabrica este dispretuit, pentru ca e soios si se imbata seara ca sa uite de necazuri, dar fotbalistii care nu stiu sa lege doua vorbe sunt admirati. Gunoierii care te scapa de lucrurile care nu iti sunt necesare sunt dispretuiti, in timp ce oamenii din BMW-uri care arunca nepasatori gunoaiele pe strazi sunt apreciati.
      Nu, nu ai nevoie de bani pentru nevoile de baza, ai nevoie de prieteni la fel de muncitori si de saritori ca tine. Cand oamenii vor invata ca ai mai multe de castigat daca iti ajuti semenii atunci cand au nevoie decat daca stai nepasator si lasi pe altii sa o faca, atunci banii nu vor mai fi necesari deloc.

      • Da mai Dorule, dar lumea a inceput sa evolueze doar dupa ce au aparut banii.

        Valorile nu sunt inversate deloc; exemplele tale sunt prost alese insa. Nu o anumita munca este apreciata sau nu ci SUCCESUL (bine unii, precum aia cu BMW din exemplul tau, reusesc sa-l mimeze si pe asta foarte bine). La fel era si in comuna primitiva cand inca nu existau bani: vanatorul cel mai bun isi avea partea leului, si nu numai in ce priveste prada :). Cand brutarul din exemplul tau va ajunge unul iesit din comun, o poveste de succes in domeniul lui mai mult ca sigur ca va starni interesul celorlalti.

        Fraze precum “ai nevoie de prieteni saritori, etc” sunt spuse in general de aia care spera sa traiasca mai mult pe spatele altora. Iar banii sunt o inventie geniala prin utilitatea lor, sunt un mecanism simplu ce te ajuta sa te descurci decent intr-o lume mult prea complexa pentru ca trocul sa mai functioneze eficient (la scara mare cel putin, ori fara asta progresul nu e posibil)

  2. Dom’le , mai lasati-ma cu ridicatul bicicletei in slavi ..o fi buna, nu zic pentru vacante si plimbari de placere. Dar nu te poti duce la serviciu transpirat si prafuit pedaland la bicicleta decat daca esti postas si nu stai in preajma altora toata ziua intr-un birou de 20 metri patrati. cum ar fi sa vina jumate din colegii de birou transpirati si prafuiti?

    Si daca pentru un barbat mai e totusi ok, pentru o femeie nu e ok, ca inseamna ca trebuie sa poarte doar adidasi si pantaloni,si chiar si asa o fluiera toti soferii si aude cate in luna si in stele pana la job de se lasa de ciclism a doua zi.

    Ca sa nu mai vorbim de situatiile cand e ploaie, zapada si altele. ca nu pe toti i-a fericit natura cu posibilitati sa stea tocmai in intervalul de 3 km de la job.

    Deci e clar ca trebuie masina sau mijloc de transport in comun ( deci cu benzina !) pentru activitatile curente;
    Iar cine are timp liber , bani in exces , spatiu de depozitare si placere sa mearga pe bicicleta in timpul personal, e liber sa -si cumpere pentru folosul propriu.

    • Treaba cu transpiratul e problema numai pt cei care cauta nod in papura. Vin zilnic pe jos sau cu bicicleta la servici. Primul popas e la baie unde ma spal.
      Intr-adevar nu in toate cazurile e practic sa mergi pejos sau cu bicicleta. Dar am atatia colegi care stau la 2-3km de servici si vin cu masina zilnic! Si nici macar nu au copii sau sunt insurati… Nu cred ca au nicio scuza.

      • cetatean european on

        In Olanda exista barbati la costum pe biciclete, femei in fuste si tocuri, copii si catei in cosul bicicletei… creativitatea poate transforma bicicleta in tot ceea ce-ti trebuie pt a-ti transporta familia, catelul si cumparaturile 🙂

    • Pot sa te contrazic din proprie experienta:
      ” Dar nu te poti duce la serviciu transpirat si prafuit pedaland la bicicleta decat daca esti postas si nu stai in preajma altora toata ziua intr-un birou de 20 metri patrati. cum ar fi sa vina jumate din colegii de birou transpirati si prafuiti? ”
      Colegii mei folosesc toti bicicleta, sau sa spunem 90% zilnic spre serviciu (nu in Ro)si, in primul rand, daca ai o conditie fizica buna (si in cond. meteorologice normale) nu transpiri in cativa km, iar daca se intampla asta, daca ai o igiena personala decenta(incluzand uzul antiperspirantelor care neutralizeaza bacteriile) , transpiratia trebuie sa fie inodora, si in cel mai rau caz se poate folosi apa de la baie (unele locuri de munxca de aici au si dusuri pt. cei care fac jogging in pauza de pranz).

      “Si daca pentru un barbat mai e totusi ok, pentru o femeie nu e ok, ca inseamna ca trebuie sa poarte doar adidasi si pantaloni”
      Asta mi se pare discriminare, iar venind din partea unei femei e si mai grav.
      Tot din experienta, merg aproape zilnic la birou in fusta si pantofi cu toc (si de 10cm) pe bici, fara probleme, aleg fuste mai largi, sau daca bate vantul, cu o mana tin fusta si alta ghidonul si am rezolvat pr. Am mers si in rochii de seara pe bici si am vazut inclusiv baieti in frac pe bicicleta mergand la opera. Aici nimeni nu claxoneaza aiurea.

      ” Ca sa nu mai vorbim de situatiile cand e ploaie, zapada si altele. ca nu pe toti i-a fericit natura cu posibilitati sa stea tocmai in intervalul de 3 km de la job. ”
      Eu am stat si la dublul distantei citate de tine si am mers la birou zilnic cu bici, fie ploaie, fie vant, inclusiv pe ninsoare, e un pic ami delicat ca se aluneca si iti trebuie cauciucuri bune, dar ei curata imediat strazile si mai ales pistele asa ca poti sa circuli cu bici de a doua zi. Iar pt. ploaie, majoritatea olandezilor au haine speciale, dar eui prefer sa am un schimb de haine la birou si asa am rez. pr. .

      ” Deci e clar ca trebuie masina sau mijloc de transport in comun ( deci cu benzina !) pentru activitatile curente;”

      Pt. mine e chiar invers, pt. activitatile curente si locale imi e mai mult decat de ajuns bicicleta, insa nu pot spune ca nu am simtit nevoia sa am o masina in tp. liber, cand cele mai tari party-uri se organizeaza inafara localitatilor unde nu ajung mijloacele de transport, sau evenimente sportive sau pur si simplu pt. a vizita locuri mai putin accesibile…..

    • maria, deschide ochii si priveste in Europa civilizata. De ce pot olandezii, elvetienii, germanii, austriecii, ungurii, practic tot cei de la vest de noi sa mearga pe bicicleta ?? De ce, Maria ? Sunt elvetienii niste murdari transpirati ? Nu. Toata Europa civilizata poate merge pe bicicleta, romanii nu. De ce ? Pentru ca Romania este plina de “Marii” , iar guvernantii, parlamentarii si autoritatile sunt tot niste “Marii”.

  3. Sugerez o traducere mai buna pentru “Is life just about the house, the car and the money”.
    Gresit: Este viata doar despre casa, masina si bani…?
    Corect: Viata inseamna doar casa, masina si bani…?

    Felicitari pentru cunostintele de engleza, nu le uitam pe cele de romana

  4. întrebarea corectă ar trebui să fie „viața ta înseamnă doar casă, mașină și bani?”, altfel rămâne o interogație fără sens și adresă. întrebările particulare nu pot primi răspunsuri generale, colective.

  5. Cu stomacul gol, fara un acoperis deasupra capului, fara bani de haine sau de medicamente …

    Dreptul la libertate se castiga prin sclavie.

    • Care stomac gol? Vezi pe cineva murind de foame in Romania? Cati oameni nu au vila, masina, si totusi traiesc?
      Da mor de accidente pe strazi, mor de cancer la plamani din cauza fumatului, din ce in ce mai multi se drogheaza, mor de boli transmisibile etc.
      Dar nu mor de foame!!! Cum nu mor de foame zecile de mii de cani din cartierele noastre…..
      A avea nu inseamna a fi! Viata este mai mult decat asta, a dovedit-o tipul geniu rus care a rezolvat problema de matematica a secolului si care a refuzat premiul de mii de dolari!
      O demonstreaza omul care munceste cinstit in tara asta si care mai are timp sa citeasca o carte in autobuz si care a arucnat televizorul afara din casa.
      Comenta cineva mai sus: “Romanii nu au trecut de aceasta etapa din cauza saraciei”.
      Cum sa nu treci de saracie din cauza saraciei? O nuanta de adevar este si aici: Nu poti trece de saracia materiala din cauza saraciei morale!!!

      Stim toti citate moraliste, e plin netul de siteuri de intelepciune, de maxime si cugetari, de invataminte, de dezbateri, stim toti cum ar trebui sa fie, si cu toate acestea nimic nu se schimba…

      • @Dulcineea
        asta e o afirmatie cinica! ca nu moare nimeni de foame.
        Da, nu moare de foame dar mor de alte multe boli datorita hranei nepotrivite.
        Pe o astfel de afirmatie se construieste si guvernarea asta nesimtita.
        Luna trecuta nu am avut bani sa imi mai cumpar niste medicamente pe care le iau. Am mai facut pauze…, de mancat mamanc si eu sa nu exagerez. Poate ar trebui sa mananc mai bine dar manaanc atat cat sa nu mor de foame. Slava Domnului ca nu am avut probleme cu asta. Si cu acoperisul la fel. Nu am un acoperis al meu… dar ce conteaza, nu-i asa? Si am si servici si am si salariu. Deci… mai pot strange cureaua… 😕
        Asa ca draga Dulcineea… poate e ca din intamplare ai spus asa ceva cam la fel cum spun magarii astia de la putere. Se poate. Asa ca iti spun cu usurelul: Nu e frumos ceea ce spui. … de loc. Dar poate ai vrut sa scoti in evidenta altceva.
        Cainii vagabonzi… cam ce medie de varsta crezi ca au cainii vagabonzi ?
        Asa si cu tiganii. Zicea cineva ca sunt caliti de mici… Serios!? Cand ai vazut ultima oara un tigan batran ? Da… nici ei nu mor de foame… dar tot mor mult mai repede.
        Inteleg unde bati cu apropoul… dar nu dai dovada de prea multa bogatie morala, dar chiar de loc.

      • Mi-a placut treaba cu televizorul! Asta e o campanie pe care as propune-o pentru TOTB. Afara cu televizorul din viata noastra! Eu sunt asa de fericita de 3 saptamani fara el. Mi-e creierul activ si necetos si imi mestec singura informatiile.

  6. Gigi Maybachistu' Neortodox on

    Nici olandezii şi fraţii lor mai mici belgienii şi nici alte neamuri care merg mult cu bicicleta nu sunt “duşmani de bunăvoie ai automobilismului”, mai degrabă au de respectat nişte limitări de natură practică: oraşele istorice ca Bruges sau Ghent sunt inaccesibile pentru automobile în zona lor centrală (în afară de cazul în care ai avea o maşină amfibie capabilă să sară în canale şi să navigheze pe ele), Amsterdam e construit pe un sol moale şi nu poate suporta un trafic intens, mai ales cu vehicule grele (aşa cum nu poate suporta construcţii gigantice) fără pericole majore. Acolo unde au şosele sau autostrăzi, le folosesc, cu şi fără frica de radar, iar acolo unde construcţia oraşului e una modernă ca în Antwerp, la fel.

    De fapt cam toate campaniile pro-biciclete care au fost iniţiate aici nu prea au de-a face cu argumente raţionale, mai mult cu dispreţul şi duşmănia. E raţional să îi spui cuiva că ar mai trebui să-şi mai călărească 2-3 ore pe zi bicicleta ca să facă mişcare, dar e destul de iraţional să pretinzi că dacă are maşină e un soi de monstru şi că merită să îi fie confiscată, iar până atunci să îi fie zgâriată, cu oglinzile rupte şi cauciucurile tăiate. (Aici se discută civilizat. Pe site-ul mamă Hotnews au fost propuse ca pedepse pentru viteză, în ordine crescătoare: închisoarea, închisoarea plus confiscarea maşinii, lagărul de muncă forţată, pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare, pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare urmată de vânzarea organelor. E destul de curios că nu a propus încă nimeni tragerea pe roată şi arderea pe rug la foc scăzut 😀 )

    Cam la fel de iraţional e atunci când îi spui cuiva că e un semn de nobleţe să se îmbrace în zdrenţe deşi îşi permite mai mult, sau (fiindcă tot suntem la capitolul ciclism) când îi spui că trebuie să îşi ia o ruginitură chino-vietnamo-cambodgiană deşi îşi permite o Kona Fire Mountain sau o Electra. Sau, de ce nu, o Corratec Glacier. Eu nu-mi permit, mă mulţumesc cu un banal B’Twin Rockrider pe stradă, parcuri, rampe şi câmp. E ca un fel de Golf GTI faţă de un M5.

    Multă lume i-a duşmănit pe hippies la vremea lor, dar ei n-au încercat să se impună şi nici n-au ameninţat restul lumii cu moartea. E curios cum în zilele noastre duşmanii proprietăţii, ai carierei, ai drepturilor cetăţeneşti individuale, au mers mai departe. Şi se numesc totuşi, în ţările anglofone, “liberali”. Se întâmplă multe paradoxuri pe lumea asta.

    • Si nu numai asta. Ia sa incerce autorul sa faca naveta zilnic, sa schimbe 2-3 tramvaie si apoi sa calculeze la ce suma ajunge. Nu-i o suma mica chiar la salariile lor. Plus ca la ei iarna nu este cu minus 15-20 de grade, sa-ti cada dintii de frig. Am vazut biciclisti iarna in Amsterdam. Si inchipuiti-va ce comert ar face tiganii cu bicicletele furate.

      • @iancu jianu: nu mai vorbi in necunostinta de cauza: vremea in olanda/belgia este mizerabila mai tot timpul anului, nu este absolut nici o placere sa mergi cu bicicleta; din pacate este un rau necesar, din cauza transportului public scump si prost organizat si a pretului benzinei – printre cele mai mari din lume;
        faptul ca in Romania sunt -15 grade 3 zile pe an nu impiedica pe nimeni sa mearga cu bicicleta restul anului; prefer de o mie de ori cele -15 grade romanesti celor 0 grade olandeze; nu intelegi asta decat daca locuiesti putin in olanda: umiditatea, vantul si norii negri te vor face repede sa intelegi ….

  7. Buna ziua.
    Cate masini peste clasa medie ati condus, cei care le negati valoarea? Daca as putea mi-as schimba masina in fiecare zi, numai exemplare de lux, nu pentru cum sunt vazut de altii, pentru senzatiile pe care mi le ofera un lucru bine facut.
    Se gandeste cineva ca sunt creatii ale oamenilor pentru oameni? Stie cineva teoria care sta in spatele realizarii lor? Matematici superioare, fizica; chimie, estetica, design. Daca oamenii nu le cumpara cei ce muncesc sa le faca ce rost mai au?
    Nu am nimic cu cei care prefera bicicleta dar vreau sa am voie sa fumez, sa beau un vin sau un “rachiu” si sa conduc o masina de clasa, bineinteles nu toate in acelasi timp. Cred ca nu-i nicio problema daca imi fac din asta unul din scopurile muncii.

  8. Gigi Maybachistu' Neortodox on

    P.S. De ce în era comunistă costumele civile purtate de baronimea comunistă erau cenuşii şi arătau gata uzate din momentul în care erau croite, iar uniformele de şcoală erau concepute încă de pe hârtie cât mai urâte posibil, fabricate din pânză decolorată şi arătau jegoase oricât de curate ar fi fost?… 😀

  9. Intr-adevar viata trebuie sa fie mai mult decat masina, casa, bani, numai ca acestea sunt conditia necesara daca nu cumva vrei sa locuiesti cu parintii sau sa platesti chirii astronomice, sa-ti duci copiii la gradinita cu tramvaiul (autobuzul,troleibuzul) aglomerat in fiecare dimineata si sa tremuri pe la sfarsitul lunii ca nu ai bani de paine. Am experimentat ambele ipostaze si este mult mai bine sa ai bani, casa si masina decat sa nu le ai.
    In ceea ce priveste bicicleta este super ok pentru Belgia si Olanda unde daca mergi trei ore cu masina traversezi tara, dar ma indoiesc ca in US asa ceva e posibil cand ai de mers cel putin 20km pana la slujba.
    Si mie mi-ar place sa merg cu bicicleta, dar ar trebui sa car doi copii la gradinita pe ploaie,zapada etc. imbracat fiind in costum.

    • Gradinite exista in orica cartier civilizat. Eu am ales gradinita cea mai apropiata de casa. mergem pe jos zilnic, fie ploaie fie vant…

      • felicitari! In ceea ce ma priveste cea mai apropiat gradinita care intruneste toate conditiile (educatie,conditii si program) se afla la 1,5 Km. Imi pare rau dar nu-mi pot duce copiii in fiecare dimineata asa. Oricum discutia era despre bicicleta si nu desper mersul pe jos.

  10. ma aflu intr-o situatie asemanatoare cu cea din articolul care e deschis dezbaterea.ma aflu in postura ingrata in care incerc sa traiesc facand ce imi palce ( ironic, acelasi domeniu de care zicea Matrioska).mi se pare o prostie sa spui ca nu are rost sa incerci sa faci ce iti place in viata pt ca oricum ajungi sclav.astia sunt oamenii fara ambitie sau cei a caror scopuri in viata se limiteaza clar la o familie , o casa frumaosa si o masina misto.dupa care mor.e stupid si ipocrit sa treci prin lumea asta avand ca miza asa ceva.ar trebui sa fie de datoria si minima decenta a fiecaruia sa fie preocupat putin macar cu ce lasa in urma sa dupa ce pleaca de pe aici.( si nu ma refer la x copii).da , e misto sa ai o masina adevarata, dar nu stiu in ce masura merge ca si scop in viata.in cazul romanilor e si mai grav .in momentul in care popescu sau ionescu care isi duce zilele incercand sa castige suficient pt mancare si facturi da de un job decent care ii permite sa mai si mearga in concediu o data pe an, se plafoneaza.cade in letargia unui confort patetic , sau ,in cel mai bun caz isi continua alergatura spre posturi mai inalte.explicati-mi si mie logica din sptele unei vieti inc are ti-ai mancat tineretea si sanatatea ca sa faci bani si sa dobandesti statut social si pe urma imbatranesti, cazi la pat si mori.

  11. Domnule Raul Cazan,
    Ce are “oda bicicletei” in comun cu casa, masina si/sau banii?
    O alta observatie ar fi ca diesel nu este un motor este un combustibil. Adica multe motoare diesel sunt motoare otto (otto se refera numai la tipul ciclului dupa care functioneaza motorul). Se putea compara mtorul otto cu motorul wankel.

    revenind la bicicleta si olanda, casa, masina si banii…. in olanda, in afara de hipiotii olandezi sau de import, ce biciclete aveau majoritatea? intreb pentru ca eu am investit intr-o bicicleta pe placul meu peste 1500e si in magazin o bicileta bun, care nu sare in ochi prin nimic, incepe de la 6-700e.

    Ce salarii au olandezii sau belgienii? de faptul ca daca vii cu bicicleta la serviciu primesti niste bani lunar nu comentati?

    sunt in belgia, locuiesc la 10km de birou. Vin cu bicicleta la birou. ma misc mai repede decat masinile, primesc si 15 centi pe km. adica 3e pe zi, adica 60e pe luna. si uite ca intr un an se amortizeaza bicicleta. Personal prefer sa vin cu motocicleta la birou ca sa ajung zambind, dar am folosit mult si bicicleta.

    un lucru e clar ,cand nu ai bani, casa, masina, ele nu conteaza, viata nu se rezuma la ele.. asta e modelul hipiot, modelul oamenilor lasi.
    mai e celalalt model: am casa, am masina, am bani, ma gandesc daca ei sunt ceea ce coteaza sa nu in viata.

    cred ca putem raspunde la intrebarea din titlu (viata inseamna doar casa masina si bani?) doar dupa ce aveam casa, masina si banii, altfel sunt supozitii….

    asa ca imi spun si eu punctul de vedere: nu, nu se rezuma totul la casa masina si bani. dar daca un ai casa, masina si bani viata e mult mai urata.

    nu e frumos sa mergi cu bicicleta, e frumos sa mergi cu bicicleta cand iti permiti o bicicleta care costa cat o masina veche second hand, nu e frumos sa mergi cu cortul, e frumos sa mergi cu cortul cand ai bani de hotel.

    ma enerveaza la culme “hipiotii” care discuta despre lucrurile esentiale in viata si care nu au bani sa cumpere un pachet de tigari. si ma uimeste cum toti hipiotii care ajung in olanda se minuneaza si ridica in slavi bicicleta si spiritul liber al olandezilor… sprit liber cladit pe bani, bani, bani. (nu muncesc , nu vreau sa muncesc, nu mor de foame ca imi da statul ajutor social din care imi permit chiar si vacante).

    • Imi pare rau, dar aveti lacune tehnice uriase.
      Diesel este intr-adevar un motor, este motorul cu aprindere prin compresie si alimentat cu motorina (combustibil numit diesel la benzinariile din Vest), iar motorul Otto este motorul cu aprindere prin scanteie si alimentat cu benzina (combustibil numit petrol in benzinariile din Vest). In ceea ce priveste motorul Wankel, acesta are piston rotativ si din cate stiu eu a fost folosit numai la o masina Mazda prin anii 70, dar s-a renuntat pt. ca era f.gurmand.
      Aceste cunostiinte se predau in clasa Ix la fizica-termodinamica pe vremea cand am facut eu liceul.
      Cu cortul sau cu bicicleta este frumos sa mergi oricand. Eu am facut-o si pe vremea cand nu aveam si nu imi permiteam masina si hotel si as face-o acum cand mi le permit pe cele din urma dar nu imi permit sa merg cu cortul si bicicleta din motive de timp, sanatate si familie

      • Putin off-topic: Las-o te rog mai moale cu motoarele. Denumirea de diesel nu vine de la motorina, vine de la Rudolf Diesel. Si cu toate ca functioneaza tot pe principiu biela-manivela ca si cele Otto, sint totusi (constructiv) diferite. Iar Mazda a readus pe piata motorul Wankel. Mai intreaba-l pe unchiul Goagal.
        Restul e frumos intradevar, dar una e s-o faci de placere si alta cind iti ghioraie matele de foame. Dar sa faci naveta cu bicicleta si sa ai apoi intilnire de top, prafuit si nadusit, iti piere cheful.

    • Cam pe langa comentariul dvs. Eu am mers cu cortul cand eram student si n-aveam bani de hotel si merg si acum, cu aceeasi placere, cand pot si merg si la 5*.
      N-are legatura una cu alta.

  12. ajuns la o varsta la care oamenii se numesc maturi, maturi nu numai psihic ci si profesional, am aflat extrem de brusc ca viata nu e numai atat… bine, stiam… dar credeam ca o sa am timp dupa ce realizez ce am de realizat. Eh, am aflat nu mai am timp. Dupa ce am aflat ca am o boala urata de care nu pot scapa, dupa ce sotia s-a hotarat sa plece cu altul, dupa ce planurile mele profesionale au luat o cale mult mai modesta decat visasem… ei bine acum orice apus de soare are alta importanta pentru mine, orice floare, orice fluture, orice… tocmai pentru ca stiu ca nu am timp… si mai stiu ca toate prostiile astea cu banii nu aduc nimic, nici macar satisfactie. Sa inoti noaptea pe dara de lumina lasata pe mare de luna… eh, asta este altceva. Sa citesti o pozezie, sa umblii printr-o padure, sa asculti un concert de vioara al lui Bach, sa desenezi, sa… multe altele….
    E important sa ai bani mai ales cand de ei depinde viata celor la care tii. E important sa poti avea grija de ai tai si asta inseamna tot bani. Dar banii vin pe locul 2 intotdeauna pentru ca nu ei iti dau satisfactia folosirii lor asa cum se cade. Normal ca imi trebuie bani. Imi trebuie medicamente, imi trebue hrana, imi trebuie haine… si am un guvern care considera ca aceste trebuinte sunt exagerate, ca pot trai si fara ele. Duca-se in pustie! Uneori sunt trist ca nu am una si nu am alta. Dar nu o sa las pe niste neispraviti sa imi distruga viata, atata cat a mai ramas din ea. A fost vina mea. Trebuia sa plec din locul asta numit nejustificat patrie. 20 de ani de nebunie, de agitatie, de sperante… pentru ce ? Pentru razboiul altora in care nu sunt altceva decat o victima colaterala.
    Inteleg si agitatia asta dupa comoditati… dar ce s-ar face oamenii astia daca ar veni o zana si le-ar indeplini toate dorintele ? Ce s-ar face ? A doua zi dupa ce te trezesti cu vila, cu piscina, cu masina la scara, cu plasma, cu … cu tot. Ce faci a doua zi !? Eroarea pe care o fac cei fascinati de tot felul de bunuri si comoditati este ca utilizarea lor aduce ceva fericire (ceea ce e fals, confunda satisfactia cu fericirea) sau ca dupa indeplinirea tuturor viselor va mai fi timp pentru fericire. E fals!
    Dar nu mai conteaza. Cei care nu inteleg asta nu o vor intelege niciodata datorita temperamentului lor, ceilalti care inteleg … oricum e prea tarziu. Ori sunt deja fericiti ori nu vor fi niciodata.

    • multumesc ca ti-ai gasit timp sa scrii acest comentariu. argumente asemanatoare adusesem si eu la articolul original, dar in forma in care le-ai pus tu, fiind in perfecta cunostinta de cauza, au alta rezonanta. multumesc din nou.

  13. Intrebarea e pusa ca la Antena 3, fix pe gustul tiganilor expulzati din Franta :)). Viata nu inseamna doar bani, insa, totusi, inseamna sa muncesti, sa lupti pentru ce vrei sa ai, sa faci sacrificii.
    Uneori, pentru a-ti indeplini visul, trebuie sa muncesti 14 ore pe zi. Asta nu este o rusine.

  14. think outside…. citesc fiindca ma distreza cliseismul absolut al rubricii, mediocritatea ei totala. ma simt bine sa aflu ca is neispaviti pe lume care au audienta si, eventual, isi castiga existenta in ciuda faptului ca nu stiu sa faca nimic iar resursele intelectuale le sunt uluitor de limitate.
    e fascinanta pedalarea asta in gol, aflarea in treaba, caraghioslacul unor afirmatii stupide sau perfect banale, facute cu emfaza.
    ce sa mai, una peste alta avem un spectacol gratuit al unor puberi putini la minte dar neobositi.

  15. Pe scurt, sondajul e idiot de irelevant.
    Ego-ul nu va lasa pe majoritatea sa aleaga PRO, la fel cum tot el ii va indemna pe multi sa aleaga CONTRA, sa isi “inchipuie” ca viata e “complicata” chiar daca habar n-au cum vine asta.
    Oricum discuta e sterila.
    Un baiat destept a fost Maslow, care zice ca intai tre sa ai haleu si apoi sa faci inconjurul lumii pe bicicleta. Discutia e, daca vreti, pe ce treapta te opresti sau unde te extinzi pe orizontala.
    Idealul in viata e masina si casa, ok te extinzi pe prima treapta.
    Vrei mai mult, ok, dar macar trebuie bifata prima treapta cat sa poti supravietui, fara sa o dezvolti.

  16. Viata nu se rezuma la job, casa, masina, problema e ca uneori chiar ai nevoie de ele 🙂 si atunci viata devine brusc orientata asupra acestor scopuri mai mult sau mai putin meschine. Poate ca sunt un geniu neinteles, dar daca mor de foame sau astept mila altora, cu siguranta nu ma va intelege sau respecta nimeni. Postarea Matrioskai nu am citit-o, insa de aici cred ca am inteles suficient cat sa pot spune urmatoarele : eu, tot la 30 de ani, cu un copil de 3 ani, muncesc aprox 10h pe zi, pentru job, am si o mica afacere personala, fac intr-adevar ce imi place dar visul meu este acela de-a publica (si a avea succes) o carte la care lucrez atunci cand am suficienta liniste sau timp, doua conditii destul de greu de indeplinit. Sunt convinsa ca voi reusi si nu mi se pare ca imi pierd vremea in acest timp cu un serviciu care nu te poate satisface pe deplin, oricare ar fi acela. As putea spune vai, dar eu sunt artista, am talent, nu am timp sa muncesc, as vrea sa stau toata ziua asteptand inspiratia ca sa scriu. Pana una alta, daca n-am dovedit geniul lui Eliade sau talentul lui Will Smith muncesc pentru micile nevoi si marile placeri. Asa ca pana acum am obtinut ce mi-am propus prin munca, la loto n-am jucat niciodata. Dar, de vreme ce-am inceput sa lucrez din timpul facultatii nu mi-am pus vreodata problema ca nu voi reusi in viata si nu vorbesc numai de aspectul profesional sau al castigurilor financiare. In niciun caz nu astept sa ploua din senin cu averi sau faima si nici nu ma plang ca n-am una sau alta pentru ca am atat cat muncesc sa obtin. Sunt satisfacuta de ce-am realizat pana acum dar desigur ca imi stabilesc in continuare tinte inalte.

    Directia in celelalte domenii lipseste tocmai in cazul in care nu realizezi nimic din ce iti propui. Daca avem pretentiile de trai intr-un oras in care exista competitie in orice domeniu, realitatea este ca directia ne-o dam singuri. Cred ca, din pacate, multora le lipseste o doza de realism in analiza personala. Nu circumstantele sau altii sunt de vina pentru esecurile proprii ci in mare masura noi si alegerile noastre.

  17. o combinatie intre PRO si CONTRA este ideala.
    pentru o viata implinita, orice om are nevoie atat de bani pentru a-si asigura o viata decenta, cat si de vise.
    job-ul, un zilele de astazi este un necesar. un necesar care poate fi transformat in pasiune daca ceea ce faci, faci cu placere si crezi ca prin el, te poti ridica, poti invata lucruri noi care ulterior te vor ridica pe o treapta intelectuala.
    iar pe langa job, poti sa-ti creezi vise, sa faci lucruri simple, frumoase: mersul pe bicicleta, arta plastica sau fotografica, plimbarile… nu necesita sume mari de bani. iar plus, te ajuta sa iesi din rutina si din depresia asta tampita care incepe sa fie un trend in Romania, datorita mass-mediei.
    cei mai multi oameni cumpara ziare precum Click si Libertatea, se uita doar la emisiuni cu crime, scandaluri si zbierate.
    a devenit un obicei prost in a ne plange singuri de mila si nu obosim sa-i imbolnavim si pe altii de depresie…

  18. Deci vreau sa zic ca daca ai bani, job, etc nu inseamna neaparat ca ai o dorectie. Si eu sufar de o “criza de directie”. Am 30 de ani si ma intreb daca deciziile care le-am luat pana acum au fost sau nu bune si nici nu prea stiu ce sa fac in continuare.
    Cu toate astea, cineva de afara ar zice ca nu am nici o treaba: uite-l are apartament, masina, merge in excursii, e insurat la casa lui. Ce e drept e ca nu am inca copii dar simt ca asta ar fi doar apogeul stereotipurilor pentru barbatii la 30 de ani.
    Si atunci ce te face fericit ? Naiba mai stie, cand eram student si mancam paine cu untura eram cel mai fericit si acum pot sa imi iau orice din magazin si nu mai am nici pofta de mancare.
    Complicata viata …

    • Buna Gelu

      se spune ca nu cautam fericirea in viata (ca scop), ci bucuria. Iar bucuria este simplu de gasit 🙂
      Cand te trezesti dimineata, ramai cateva minute in pat, si intreaba-te ce vrei tu sa faci azi care sa te bucure? Ce anume ti-ar aduce tie bucurie in ziua care tocmai incepe. Si stai si asculta foarte atente, dand la o parte lucrurile de suprafata si apoi vezi ce apare … si fa cate un pic din acel lucru, chiar din prima zi. Si apoi lucrurile se schimba in timp …

  19. Daca la inceput dezbatarea parea interesanta din pacate esenta ambelor pareri s-a diluat pe drum. Raspunsul este simplu, viata este mult mai mult decat casa, masina si bani si asta o stiu si ambele coloane. Din pacate insa ambele pareri au incercat sa dea solutii extreme pt o problema atat de complicata.

    E drept ca fiecare dintre noi ar tb sa-si gaseasca echilbrul sau intre dorinta de acumulare, spiritul de competitie, afirmarea vizibila a statutului economic si social etc si ceea ce trebuie si este dispus sa faca si sa sacrifice pt asta. Pt unii oameni aceste lucruri sunt mai importante decat pt altii fara ca asta sa-i faca oameni mai putini buni cum nici abordarea mai frugala a partii materiale a vietii nu tb sa determine condamnarea acelora care o au. Personal cred ca nu exista doua tabere, oamenii trec in viata prin diverse etape, unele sunt generate de evolutia fiecarui individ iar altele generate de evolutia societatii.

    Sunt convins ca si in Romania vom merge mai mult cu bicicleta, vom invata sa traim mai sanatos si vor fi din ce in ce mai multi oameni care isi vor trai viata mult mai bine. Este normal insa sa trecem acum prin aceasta etapa, nu este cu nimic diferit de evolutia altor tari.

    Ceea ce putem insa sa facem este sa incercam sa ne descoperim mai bine pe noi insine si sa cautam acel echilibru. Asta inseamna pt Matriosca poate sa incerce si o abordare putin mai pragmatica, sa incerce sa-si asigure cat de cat o liniste materiale tocmai pt a-si recastiga increderea si de ce nu mijloacele de a-si realiza visele. Ca un exemplu concret, poate ca ar putea sa faca poze la botezuri si nunti, sa aiba diverse colaborari, avand insa in minte visul de a calatori si de a realiza materialul necesar unei expozitiei personale spre ex.
    Toate la timpul lor, la 30 de ani abia incepi sa te cunosti cu adevarat, sa-ti stii abilitatile etc. Aici sunt de acord cu “pragmaticii”, nu te poti resemna dand vina pe sistem. Daca nu poti sa-ti asiguri minimul necesar si decent nu vad cum ai putea avea energia, munca si tot ce sta in spatele realizarii unor lucruri mult mai marate. Sunt oameni putini in viata care reusesc sa faca ceea ce-si doresc tocmai pt ca sunt putini oameni inszestrati cu tot ce au nevoie pt asta.

  20. Problema majoritatii romanilor este ca s-au invatat sa aiba, sa pretinda, fara sa ofere nimic in schimb. Altfel, pe oricine ai intreba “Ai nevoie de bani?”, te asigur ca nu vei primi vreun “Nu”, ca raspuns. In cel mai rau caz, un zambet cu “Mai intrebi?”. “Dar ce esti dispus sa faci pentru acesti bani, pentru un trai decent?” “Orice”, iti vine raspunsul, dar acest orice, la o chestionare sumara, se traduce prin “Nimic”.
    Prin urmare, sa lasam viata sa conteze chiar si pentru o casa sau o masina, sa aiba omul pentru ce trage, numai sa traga, sa munceasca.
    Astept opinii chiar si pe mailul personal, sunt pregatit cu argumente 🙂 [email protected]

  21. Cand esti putin mai special decat restul lumii nu-ti e de mare folos nici sa fii criticat/judecat nici sa primesti sfaturi en-gros. E important sa simti ca esti inteles si ca ai si tu un loc sub soare indiferent cat de vazduhist esti. De cele mai multe ori si visatorii/boemii stiu ca au nevoie de un job, de o casa, de un plan de pensii. Numai ca in ordinea lor de prioritati alte lucruri sunt mai sus. Si asta nu e in nici un caz gresit. Poate ca la un momentdat vor avea dificultati. Dar mergand pe calea batuta, muncind din greu cine iti garanteaza ca nu o sa ti-o iei la un momentdat rau de tot? Nu exista garantii si nu exista un mod corect de a-ti trai viata. Putem accepta asta? Putem sa ne asumam nesiguranta solutiilor netestate? Cat de des suntem incurajati sa incercam, sa gresim, s-o luam de la capat? Cat de ingaduitori suntem cu cei care nu reusesc, care nu au succes? Cat de ingaduitori suntem cu propriul nostru insucces? Acest obicei al nostru de a taxa tot ce inseamna abatere de la norma are vreo legatura cu apatia noastra politica, cu lipsa noastra de initiativa si actiune fata de toate aberatiile pe care le vedem si le suportam? Meritam felicitari pentru adaptabilitate dar cam atat. La curaj suntem repetenti.

    • Si ce te faci cand e doar opinia ta ca esti mai special? Ce inseamna de fapt mai special decat restul lumii si cine crezi ca face vreun test sau vreun top al oamenilor speciali? Exista cartea recordurilor, exista Uniunea Artistilor Plastici, Uniunea Scriitorilor, premii nobel etc. In toate aceste topuri nu se ajunge, in mod firesc, decat prin MUNCA. Poti fi un zidar excelent, un leader de exceptie sau un fotograf foarte apreciat. Stii cumva alta cale de-a ajunge in top decat prin munca? Crezi ca oamenii care au succes si-au plans de mila sau au dat vina pe soarta? Crezi ca si-au spus “doamne, ce special sunt si nimeni nu ma intelege”? Nu oblig pe nimeni sa aiba aceleasi standarde, aceleasi metode de-a reusi, aceleasi valori insa in momentul in care boemii se trezesc zapaciti, fara directie si fara solutii, ceva nu merge. Poate ca exista diverse moduri de-a trai, dar in momentul in care cineva se vaita, se autocompatimeste fara a face nimic concret, de ce altii ar trebui sa aiba rolul de a-i incuraja, mangaia parinteste si intelege (de prea multe ori) lenea?

      Din ce vad eu in jur, draga C, n-as spune ca la un moment dat vor avea dificultati. As spune ca astfel de oameni care nu reusesc sa se adune si tot viseaza au mai mereu dificultati si astepta sa le rezolve problemele altii, care musai trebuie sa fie intelegatori.

      Sa fii mai special decat restul lumii inseamna sa poti oferi acea sau acele sclipiri care produc o schimbare vizibila, palpabila. In rest, zic ca nu e rau sa muncesti 🙂

  22. mai mai, ce sa vezi! s-au trezit filosofii. vai vai de capetele noastre cu astfel de problematizari aduse. de ce credeti ca nu as lua o carte a lui victor frankl mai degraba, decat sa citesc postarile tinerilor ce se arunca cu pianul in apa, protesteaza la rosia montana si traiesc acasa cu parintii, visant la o lume mai buna…weathjer underground s-a dus baietasilor si fetitelor

  23. Imparteala este falsa si fortata, sau pleaca de la o premiza falsa , ca multe alte “dezbateri” de pe net.
    Mie mi se pare ca pur si simplu oamenii astia, mai “simpli” care vorbesc despre casa si masina n-au deloc chef sa-i tina in spate pe cei care habar n-au despre lucrurile astea.
    Pentru ca de regula cei care au casa si masina si-au propus asta, au lucrat pentru asta si au obtinut ce si-au dorit si chiar mai mult decat atat: au obtinut pe langa acestea doua si o familie, libertatea de a calatori si a cunoaste lumea si sentimentul implinirii.
    Si de regula astia sunt oamenii care n-au chef sa tina in spate tot felul de visatori, indiferent de provenienta si motivatiile lor.
    Eu sunt unul dintre ei. Si am vreo 2 “visatori” pe langa mine. Si literalmente nu mai pot sa le acord nici un fel de circumstante atenuante pentru lipsa de dorinta de a munci si lipsa de consecventa. Schimbarea viselor si focurile de paie sunt cele ce-i caracterizeaza, nu vreo viziune spectaculoasa.
    Si mai cred ca insusi esenta acestui tip de dezbatere se afla in radacinile noastre ce oameni si educatia din familie.

  24. nu mi se pare nimic in neregula sa vrei sa-ti cumperi o casa sau o masina sau o bicicleta, normal, daca iti permiti

    totusi, cateva vorbe despre case

    durata de existenta a unei case o depaseste cu mult pe cea a unei fiinte umane. deci, practic, o persoana care ia decizia de a cumpara o casa plateste mult mai mult pentru ea decat ceea ce ar corespunde nevoilor acelei persoane. uite un rationament care m-a pus pe ganduri de curand. e destul de simplu sa-l faci, nu ma pot lauda cu asta.

    cand m-am gandit la asta, mi-am spus ca nu e doar o justificare economica, cel mai probabil, in spatele deciziei de a cumpara o casa. depinde de cat de mult esti de orientat spre durabilitate, spre continuitate, de masura nebuniei de a trai clipa – daca esti un mic kerouac, nu stiu cat te va interesa sa-ti cumperi casa.

    casa, masina si banii pot fi acelasi lucru cu bicicleta – expresia stabilitatii unui individ. daca individul nu are o inclinatie spre stabilitate/ durabilitate, nu va resimti nevoia de a “avea” o casa si nu o va cumpara. va sta cu chirie, va schimba la 2-3 ani apartamente etc.

    despre munca

    a munci/ a castiga bani nu reprezinta ceva rau in sine, cred ca nimeni nu se indoieste de asta. mi se pare ca e de esenta umana sa ai o ocupatie, sa faci ceva – fara menajamente, e vorba de munca aici.

    e nevoie, sigur, sa faci ceva care iti place, altfel risti blazarea – cea profesionala este teribila. nu sunt de acord cu cei care sfatuiesc sa faci orice, numai bani sa iasa. nu e adevarat. pasiunea in munca nu poate fi suplinita atat de usor. ea e principalul motor al motivatiei celui care munceste si care il determina sa se implice personal, alaturi de alte chestii foarte subiective, de ex., dorinta/ nevoia de a ajuta alti oameni.

    rasplata financiara vine abia apoi, poate la acelasi nivel cu satisfactia intelectuala (care mi se pare un fel de reminiscenta a emotiilor venite cu jocurile copilariei) sau recunoasterea din partea celorlalti/ a colegilor (se pare ca atmosfera de la birou poate fi un factor super-determinant pentru un job).

    in fine, despre viata ca goana dupa chestii materiale

    M are, de fapt, urmatoarea problema: facand ce ii place/ ce stie sa faca nu (va) castiga, in Romania cel putin, suficienti bani incat sa poata duce o viata corecta, in care sa aiba o casa, o masina etc. Si stie ca are nevoie de toate chestiile astea ca sa poata functiona. Asa ca nu stie ce sa faca si are probleme de directie, de orientare.

    “Am 33 de ani, o familie minunata, casa si un job sigur. Si in fiecare zi imi vine sa plec de langa toate astea in lume.”

    Un discurs ca asta, care are cu siguranta o premisa schizoida, e simptomatic pentru multi dintre cei care, precum M, ajung la 30 de ani in Romania. Si este exemplificator pentru o problema majora a romanilor de varsta asta de 30 de ani. anume ca multi dintre noi suntem ceea ce suntem (si eu sunt tot aici) mai degraba ca rod al proiectiilor rudelor/ cunostintelor decat ca urmare a actiunilor de dezvoltare personala.

    cu alte cuvinte, suntem obiecte in vietile noastre mai degraba decat sa fim subiecte. e simplu. cati dintre noi nu am ajuns ceea ce suntem acum pentru ca mama a simtit de cand eram mic ca trebuie sa ma fac, sa zicem, doctor. cati dintre noi nu pot pune niste decizii importante din vietile noastre pe seama temerii de vina fata de persoane apropiate mai degraba decat pe dorinte si nevoi proprii?

    in viata noastra alergam ca sa ne conformam unor standarde sociale, care constau acum, printre altele, in a avea o casa (in care sa te ascunzi, refugiul, cuibul ultim), a avea o masina – cu cat e mai scumpa cu atat cei din jur vor putea sti ca eu am muncit sau m-am descurcat mai bine decat altii. si orbim in urmarirea acestor obiective. practic, nu ne mai traim viata, asa cum e ea, ci muncim pentru casa/ masina/ televizor/ masina de spalat/ frigider/ cablu – pentru placeri inutile, pentru chestii fara sens, care nu aduc fericirea.

    n-o sa spun choose life – dar nici nu cred ca o casa, o masina si bani reprezinta norma, masura vietii mele.

    r

    • Gigi Maybachistu' Neortodox on

      Eu aş fi foarte prudent în locul tău cu expresia “dezvoltare personală”. Între 2001 şi 2006 fiecare om la început de carieră avea numai asta în cap, de parcă toţi erau nişte mici Tony Robbins.

      După “criza despre care nu se vorbeşte” din primăvara 2006, când au erupt pe scena publică Gigi Becali, Patriarhul Daniel & Co şi mogulimea media, iar primul ministru Tăriceanu a schimbat macazul din “liberal cu Citroen” în “socialist prieten cu mogulii şi mare fan al Loganului”, s-au întors lucrurile cu 180 de grade: ce dezvoltare personală? asta e un moft! ce pregătire fizică? asta e pentru pastilaţii ăia care bat sălile de sport şi pentru fiţoşii care joacă tenis la Herăstrău! ce studii? ai studii, bă? sunt “de la Spiru” şi tu n-ai boabă de carte! ce carieră? la căpşuni, băiatu’ ! căpşunarii “aduc bani în ţară”, nu ăia cu costumu’ şi laptopu’ ! ce maşini? acuşica vă pun nişte impozite de-o să le daţi la fiare vechi! ce credit? Dracu’ te-a pus să-l iei? etc etc etc

      Dacă în sărăcia “epocii Ciorbea” şi praful “epocii Năstase” fiecare visa la o carieră care să-l scoată din cercul salariului minim pe economie de 3 milioane ROL, la o casă sau apartament nu neapărat mai mare, dar mai confortabil/ă, eventual la o maşină modernă sau o excursie în străinătate, sau chiar şi la “succesul la sexul opus”, acum lucrurile sunt pe dos. Vorbeşti de carieră şi ţi se dă peste nas cu faptul că “mai buni decât tine sunt ţăranii, că ei au bun simţ şi fac agricultură bio”, vorbeşti de case sau proprietăţi şi ţi se răspunde “du-te la Dracu’, nu meriţi asta, stai cu chirie”, vorbeşti de maşină şi ţi se răspunde că “ar trebui să ţi-o confişte” sau de bicicletă MTB şi eşti tratat de golan care bate parcurile, de excursii în străinătate şi ţi se opune exemplul căpşunarilor, de relaţiile cu sexul opus şi imediat încep toţi maniacii religioşi să arunce cu citate prost înţelese din Biblie şi cu ameninţări cu moartea.

      De câte ori a apărut de-a lungul timpului o mişcare contra-culturală într-o ţară, a fost una progresistă şi în favoarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În mod extrem de curios, în România această mişcare “out of the box” e conservatoare, familistă, colectivistă, religioasă (ortodoxă şi simpatizantă a musulmanilor fanatici din Afganistan), asexuată, tărănistă, dispreţuitoare faţă de carte, nostalgică a comunismului şi mai precis a perioadei “negre” a acestuia, 1985-1989, duşmană a proprietăţii private şi a drepturilor garantate de lege.

      În această atmosferă infectă e cam greu să lupţi pentru “dezvoltarea ta personală”, fiindcă totul îţi impune să te conformezi unor standarde sociale care nu sunt raţionale, ci stupide, şi care nu sunt impuse de stat sau de o altă forţă, ci de părinţi, bunici, colegi de serviciu, vecina Marghioliţa etc. De asta ai toate cele pentru care ai muncit, şi datorită atmosferei nu te poţi bucura de ele şi îţi vine să-ţi iei lumea în cap 😀

  25. Daca pamantenii s-ar fi ocupat de cercetare medicala mai serios in ultimii 100 de ani, poate ca acum am fi trait 150 ani si pe la 120 am fi aratat cum sunt azi oamenii la 50 de ani. Asa am fi avut timp sa muncim timp de 20 de ani sa avem o casa decenta si apoi sa ne cultivam si sa calatorim. Desi aici pe forum, 99% dintre participanti si-ar dori timp sa citeasca mai mult, grosul poporului chiar daca ar avea timp nu doreste sincer asta.

    • Ai citit ceva despre poporul Hunza? Varsta la care ajung fara probleme este 90 de ani, nu au boli, nu exista cancer, barbatii sunt prolifici pana la varste foarte inaintate, mananca putin si neprocesat , muncesc suficient si mai mult decat orice, sunt fericiti, pozitivi si degaja sanatate, buna dispozitie prin toti porii.
      Problema oamenilor “civilizati” este ca nu vor renunte la nici o “placere” pentru o viata mai sanatoasa (hrana, exercitiu fizic, renuntare vicii, optimism etc) cu supremul argument ca tot mor la sfarsit. Pentru unii nu conteaza cum mori sau daca la 30 de ani te simti si arati ca la 45. Intr-adevar, stilul de viata nu reprezinta garantia unei sanatati de fier si nici a unei vieti fericite si indelungate dar constituie cel putin baza acestora.

  26. Problema este ca spiritul acela antreprenorial care este necesar (vis-a-vis de ce spunea Raul Cazan) nu exista! Poate si pt ca nu exista educatie antreprenoriala in scolile de aici. Oamenii de aici se impart, atentie – dpdv a mentalitatii, in 2 mari categorii: angajat si antreprenor. Pacat insa ca in prima categorie cad 90% din oamenii din tara asta.

  27. Intrebarea este formultata foarte corect, insa gandirea emitentului ei precum si interpretarea majoritatii celor care au comentat sunt in alt spirit.

    Intrebarea este “Viata inseamna doar masina casa si bani, sau mai mult decat atat?” insa spiritul si contextul in care e pusa si interpretata este “Viata inseamna casa masina si bani sau altceva?”

    Raspunsul meu la intrebarea articolului este: MAI MULT decat atat. Asta inseamna ca dupa ce ai masina, casa (a ta sau inchiriata) si bani, e nevoie de mai mult decat atat ca sa te simti om.

    Problema Matrioskai si a majoritatii romanilor este ca plata unei chirii si a ratei la masina ne SECATUIESTE.
    Intr-o lume normala nu e firesc sa nu poti face fata cheltuielilor primare, iar eu consider casa si masina niste nevoi primare.

    Viata in Romania cu acest tip de eforturi supraomenesti pentru un acoperis deasupra capului e dezumanizanta – nu inteleg cum o discutie care a pornit de aici s-a transformat intr-o pledoarie pentru mersul pe bicicleta…

    Mersul pe bicicleta e placut, laudabil, practic si cum mai vreti. Dar daca traiesti in Bucuresti si esti sunat de la Craiova ca bunica ta nu se simte prea bine, trebuie sa te urci urgent in masina sa ajungi acolo cat mai repede.

    Eu ma indoiesc ca un Olandez serios de 35 de ani nu are o masina sau nu isi poate permite una. Nu cred ca cheltuieste 110% din veniturile lui lunare pentru mancare haine chirie si rata la masina asa cum se intampla in Romania. Si nu cred ca Olandezul are nevoie de un credit de nevoi personale ca sa mearga intr-o vacanta.

    Sa fim realisti: suntem saraci. Iar saracia dezumanizeaza. Suntem saraci in raport cu contextul in care traim – sigur ca exista pe Amazon oameni care traiesc in colibe, dar e alt context.

    • Bravo domnule. Ai pus degetul pe rana. Dar de ce suntem saraci? Pentru ca altii s-au imbogatit si se imbogatesc pe spinarea noastra. Pentru ca modelul afaceristului roman este “da o teapa mare si fugi”, aplicand tactica slash and burn. Pentru ca niste indivizi versati profita de pe urma naivitatii celorlalti. Sa nu uitam ca Romania era acum cativa ani una din putinele tari in care puteai gasi profesori universitari lucrand ca taximetristi. Pentru ca nu oamenii valorosi sunt apreciati ci aia care au multi bani si eventual apar in scandaluri cat mai frecvent. Si culmea e ca se perpetueaza treaba asta. Era evident inca de acum cativa ani, cand Gigi B devenise modelul tinerilor de varsta scolara, ca aici se va ajunge? Romania e doar o piata ieftina de munca, marile corporatii care vin aici vin pentru ca ii costa mai putin decat la ei acasa, si pe urma pleaca in Rusia, Pakistan sau Vietnam daca salariatul isi creste pretentiile. Puteti sa mergeti pe bicicleta cat vreti, daca nu tratati cauza din spate e degeaba. Zeci de ani de lipsa educatie si inversarea valorilor ne-au adus aici. Romania e tara lui “fuge cine poate, cine ramane stinge lumina”. Asa a fost si inainte de 89, asa va ramane si in continuare, pentru ca cine vrea si are si cunostintele sa poata sa schimbe ceva este rapid tras pe linie moarta.
      My .22 hollow-point.

  28. daca o sa aveti vreodata curiozitatea sa ascultati discursul lui j.k rowling (autoarea lui harry potter) cu ocazia deschiderii anului la universitatea harward, veti asculta povestea unei femei extraordinare care a trait in saracie lucie si care si-a construit apoi, cu forte proprii, o avere fabuloasa.

    Ati putea sa spuneti ca asta e un argument pentru ideea a ca trebuie sa iti urmezi visul, chiar cu sacrificii considerabile. Atata tot ca doamna spune acolo niste cuvinte memorabile: Saracia nu innobileaza pe nimeni. Saracia nu te face mai bun, saracia nu iti aduce bogatie spirituala si un om sarac e doar atat: un om sarac. Ba chiar, cateodata, saracia te poate face un ratat dintr-un om spiritual, dintr-un om genial. E de ajuns sa mergeti prin cartierele mai sarace din orice oras mare al romaniei si veti vedea alcoolici si oameni pentru care viata nu mai are nici o directie.

    Iluzia ca o viata spirituala nu se poate impleti cu o viata materiala buna e doar atat, o iluzie. Intotdeauna e mai bine sa fii undeva la mijloc: nici o fashionista ahitiata dupa reduceri care munceste doar ca sa isi poata cumpara o groaza de haine, dar nici un amarat care nu are nici un viitor si care se bazeaza pe banii parintilor la 30 de ani. Un om normal, care munceste ca sa aiba un pic de stabilitate – chiar daca nu are cea mai mare casa si cea mai noua masina, e de departe un om mai fericit decat oricare dintre cei doi descrisi mai sus.

  29. imprimu rand asi spune ca nu cunoastem ce este viata, dar orisicat fac supozitia ca nu ar trebui echivalata la niciun nivel cu casa masa si masina si bani.
    viata este energie.
    multumesc.

  30. Ca sa poti fii cu adevarat fericit e nevoie de o singur conditie, sa fii cu adevarat LIBER !
    Ori in ziua de azi, cu exceptia catorva norocosi care sunt inzestrati cu cate un talent (actori,canatareti,artisti,sportivi) deosebit sau fac parte din cei randul celor care detin puterea, sub diferite forme, restul sunt/suntem SCLAVI.
    Nu tine de avere, nu am nevoie de milioane,doar sa nu depind de “sistem”.
    Precizez ca sunt casatorit, am un copil, nu am rate.

    Asa stau lucrurile,asa sunt decand Lumea!

  31. Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.
    Aici orice gând e mai încet,
    si inima-ti zvâcneste mai rar,
    ca si cum nu ti-ar bate în piept,
    ci adânc în pământ undeva.
    Aici se vindecă setea de mântuire
    si dacă ti-ai sângerat picioarele
    te asezi pe un podmol de lut.
    Nu e vorba de case sau de masini sau de bani. Nici de biciclete. E vorba despre deruta unor generatii care au pierdut legatura cu radacinile, cu lumea satului, vatra din care ne tragem. Si cum nu mai au radacini, plutesc in deriva, fara sa stie nici cine sunt, nici ce vor, nici incotro se indreapta.

    Lumea satului traditional este ceea ce ne defineste ca spiritualitate, traditii, amprenta neamului romanesc. O lume veche, arhaica, simpla si fara complicatii inutile. O lume in care te poti bucura de fiecare zi asa cum vine ea, si ai timp sa observi lucrurile marunte pentru care cei de la oras nu prea au timp, cum ar fi un musuroi de furnici in iarba dupa ploaie, un stup de albine… O bagatie de spiritualitate si de arta, de traditii si de mestesuguri.

    Le recomand celor care nu au avut bunici la tara si nu stiu ce inseamna viata aproape de natura si radacini, un ‘stagiu de pregatire’ , stabiliti-va la tara pentru 3-4 luni, cel mai bine ar fi pentru un an (puteti experimenta frumusetea fiecarui anotimp), intr-o zona cu adevarat rurala. Artisti precum Matrioska, sau oameni care pur si simplu nu isi gasesc locul sau rostul. Cautati o gospodarie la tara unde sa puteti lucra pentru a va castiga painea pe un termen oarecare, sunt si tarani instariti care au nevoie de ajutor la munca.Va asigur ca nimic nu e mai gustos decat o bucata de mamaliga cu branza si o cana cu lapte dupa o zi de munca. Incercati chestia asta ca pe o experienta noua, ceva care sa va poata apropia de traditii si radacini. E un mod de a experimenta un stil de viata simplu, legat de pamantul in care ar trebui sa ne gasim radacinile, departe de malluri si de agitatia urbana.

    Asta nu inseamna ca recomand o plafonare la 4 sau 8 clase pentru toata lumea, ci doar o regasire a lumii satului, a legaturii cu viata simpla, in care iei fiecare zi asa cum este, fara filozofie abrupta si seaca. In care te bucuri de nasterea unui vitelus, te bucuri de puisorii de gaina si bobocii de gasca, te bucuri de traditiile de Craciun si de focul in soba. Redescoperi traditiile legate de viata si de moarte si mai ales cu ce se poate umple spatiul dintre ele.

    Lumea satului este vibranta, mustind de spiritualitate, de arta populara. Orice artist care se respecta ar trebui ca in primul rand sa se familiarizeze cu acestea, iar ulterior sa isi dezvolte un stil propriu. E ca si cum ai incerca sa ai o discutie despre diferite retete de paine, dar tu nu ai mancat niciodata o paine framantata cu zer in copaie, si coapta in cuptor de lut, cu jar de lemne.
    In clipa in care te-ai regasit si te identifici pe tine insuti in cadrul unei spiritualitati colective, inseamna ca ti-ai regasit radacinile, stii cine esti si incotro te indrepti.
    Nu e vorba numai de bani, casa si masina pe lumea asta. Dar tin sa precizez ca in satul traditional romanesc, fiecare avea o casuta a lui, iar o caruta si un cal nu erau lucruri iesite din comun, la fel si mancarea pe masa. Si in plus aveau timp sa mearga si la biserica, se odihneau de sarbatorile religioase, se intalneau la joc in centrul satului, se intalneau la nunti, botezuri si se ajutau la inmormantari. Faceti voi paralela cu ziua de azi.

    • Gigi Maybachistu' Neortodox on

      Când am scris mesajul de mai sus, speram că vor trece măcar 24 de ore până când o să înceapă cineva cu apologia ţăranului român. (Cel puţin nu s-a pomenit încă de bunul său simţ pe care nu prea îl are şi de agricultura bio pe care nu prea o face 😀 )

  32. Ce nu inteleg eu, de ce trebuie neaparat daca nu esti in categoria Matrioskai, esti automat in cealalta categorie in care totul se reduce la bani/casa/masina. Sunt persoane care au bani/casa/masina si totusi au crize existentiale legate de viata/servici/lifestyle/casnicie. Spiritualul si materialul sunt doua aspecte total diferite, iar interdependenta dintre cele doua aspecte se manifesta diferit de la persoana la persoana. Daca problemele Matrioskai au radacini uneori in lipsurile pe plan material, pentru cei care au partea materiala, problemele existentiale (spirituale) au alte cauze, uneori chiar faptul ca ai partea materiala asigurata poate duce la crize existentiale acute.
    Rezolvarea acestor crize existentiale nu au o solutie clara, depinde de la persoana in cauza si de puterea de a lupta impotriva obstacolelor. Deasemenea, revizuirea asteptarilor personale de la viata si societate ajuta sa ajungi intr-o zona in care aceste crize spirituale pot fi depasite mai usor: daca schimbarea societatii actuale prin muzica clasica nu merge si suferi din cauza asta, probabil un voluntariat la o casa de batrani sau de orfani iti da o liniste sufleteasca mult mai mare decat sa iti plangi de mila ca viata nu e cum tu ti-ai cladit in lumea ta imaginara.

  33. Practic, aceasta dezbatere reitereaza ideea unei interogatii socratice adusa in discutie si de Feuerbach acum 150 si ceva de ani: “Mananc pentru a trai sau traiesc pentru a manca?” Adica, cu ce ne multumim fiecare din noi? Sigur ca societatea ne-a introdus intr-un labirint al consumului iremediabil, dar e de ajuns sa am doar un job, studii superioare si postsuperioare, o masina si eventual o casa proprie? Sunt un tanar de 24 de ani, ambitios, imi place sa cred ca si istet, am cateva satisfactii notabile pana acum, dar cu toate acestea cateodata nu vad iesirea din matricea societala romaneasca, si, sincer sa fiu, am momente in care intru inntr-un negativism si intr-un pesimism profund, pe care il tin in mine, si inclin sa cred ca oricarui om cu putin spirit analitic i se intampla uneori asa ceva..E ciudat cum unii se multumesc cu putin, cum altii nu spun nimic, cum ceilalti critica, dar cred ca temeri exista in fiecare din noi..Poate ca visurile mele nu se pot indeplini decat la vest de Dunare, fiindca “eu nu traiesc pentru a manca’ daca imi intelegeti subintelesul…

  34. D-le Raul Cazan, problema noastra, in Romania, este ca suntem inca jos de tot pe scara evolutiei. Suntem in faza capitalismului de inceput, suntem departe de postcapitalism. Pana atunci, vom parcurge si noi etapele necesare, in care ne indopam cu hamburgari de la fastfood, in care scopul suprem este sa ne facem o viloaie cat un bloc, desi nu ne trebuie, in care mergem pana la chioscul de la colt cu masina etc. Din pacate, autoritatile nu ne ajuta deloc (prin educatie, prin legislatie si aplicarea ei) sa ardem etapele si sa ajungem ca olandezii…

  35. Salut, multumesc, sunt foarte multe comentarii si toate pertinente. Vreau sa fac o precizare “tehnica”. Dihotomia masina/job/bani; sunt ele rele sau bune? nu imi spunea mare lucru inca din momentul in care cei de la Hotnews (TOTB) mi-au cerut sa scriu un articol “contra”. Nu e o probleba maniheista in care, cum ar crede unii, eu ador bicicleta si urasc automobilul, admir antreprenorii si detest angajatii. Doream sa arunc si o umila perspectiva alternativa. Nu ma intelegeti gresit, imi plac unele masini (de curand am incercat un Mercedes G Klasse de teren si am fost impresionat, desi are un consum si emisii mari), iar in ce priveste joburile, cred ca pentru fiecare slujba pe care am avut-o m-am “vandut” destul de bine. Nu cred ca Romania e la “treapta de jos”, departe de iesirea din capitalismul salbatic. S-au putut face multe “salturi de broasca” – e drept, numai cu ajutorul companiilor celor rele si al investitiilor straine directe. – pana acum. In articol il dadeam exemplu de prost gust pe Donald Trump; imi cer iertare, insa Videanu cu vilocul lui sau atitudinile profund antidemocratice ale oricarui ministru din actualul Guvern, ori atacurile acestuia impotriva celor mai importante servicii publice, ma face sa cred ca acumularea de capital (salbatica) prin spolierea resurselor publice e mult mai grava decat corporatiile transnationale.

  36. Eu nu inteleg de ce TOTB l-a ales pe domnul Cazan ca sa dezbata un punct de vedere care nu are nimic in comun cu intrebarea din titlu?
    Sau TOTB intelege gresit despre ce anume este intrebarea din titlu?
    Nu inteleg de ce domnul Cazan crede “mai mult decit atit” inseamna a fi ecologist?
    Nu cumva intrebarea se refera daca “tie” iti este de ajuns sa ai bani, masina, casa, ca sa fii FERICIT?
    Ce legatura este intre a merge pe bicicleta si nu cu masina si a fii fericit, sau ma rog a fii implinit?
    Majoritatea stim cu cit ai mai multi bani cu atit vrei mai mult, niciodata nu o sa fie de ajuns.
    Acum in privinta Matrioskai, la 30 de ani ar fi trebuit sa aiba pina acum , o directie, un plan, ceva, nu? Pai scuza-ma, dar nu e nici fericita, nici bani, nici job nu are, nici planuri, idei, dar asta ce sa mai crezi ca inseamna? Lene? Depresie?
    Cred ca foarte multi romani muncesc pe rupte ca sa aiba un ban sa-si plateasca intretinerea, sau sa stringa pentru un concediu, dar muncesc, si daca intr-adevar ai nevoie de bani, apoi trebuie sa muncesti unde gasesti nu unde vrei.
    Mai intii sa-si gaseasca o slujba, sa aiba cu ce-si plati intretinerea (apropos, nu era aceeasi persoana care nu avea bani de “mincare” dar avea pentru internet?)
    Dupa ce-si gaseste o slujba mai vin si alte, norocul ti-l faci si singur nu trebuie sa astepti pica para.

  37. Salut

    mie mi se pare relevanta intrebarea. Si in ultimii ani am vazut in jurul meu tot mai multi oameni care cauta raspunsul altundeva decat in material. Si in tara si in occident, sunt tot mai multi oameni care cauta bucuria in locul placerii sau al multumirii, si care o gasesc in altceva decat casa si masina.
    Personal, nu mai am casa si nici masina nu conduc (sic). Am o bicicleta, niste investitii (ca sa mai temperez nevoia de siguranta), o familie mica, si multe bucurii.

    Cred ca foarte recent am invatat ca realizarile materiale sunt ca un drog pentru diverse temeri si frici pe care le am, si daca am curaj sa le infrunt pot sa traiesc si altfel cu aceeasi bucurie. Cere curaj si ‘context’. Adica daca tot nu ai casa si masina, pana la urma este usor sa zici ca nici nu ti le doresti :))

    Vreau sa spun ca am invatat ca viata este despre a te bucura de ceea ce ti se intampla, despre a fi multumit cu ce ai, despre a avea sentimente si emotii si a sta aproape de corpul tau. Cam asta este o viata simpla, in care imi doresc sa am si o casa si un mijloc de transport, dar simt ca nu despre ele este totusi vorba … E vorba de a trai si a fi prezent, in loc de a visa si face planuri. Cred ca asta este ceea ce faceam cand eram copii si tineri si nu mai facem acum … parerea mea 🙂

    salutare,
    ioana

  38. “oneone” a spus deja ce trebuie: singura conditie este sa fii LIBER.
    nu am casa, nici masina, nici bani – traiesc intr-o casa de familie cu statut incert, si pe care o detest, masina nu am, bani nici atat… statutul meu financiar oscileaza inca sub nivelul 0 al dependentei fata de parinti, desi uneori sunt si perioade de emancipare victorioasa. lupta pentru supravietuire lasa urme serioase la nivelul tineretii mele, dar viata mea se poate desfasura dincolo de aceasta lupta. mi-am trait copilaria, adolescenta si prima tinerete intr-o libertate perfecta – si bogatia spirituala a acelei perioade este acum bine depozitata si uneori apelez la ea. la capitolul simt practic am avut lacune serioase, si si asta se reflecta dramatic in prezent. am ajuns (in sfarsit…) si in momentul din care se poate zari bine calea spre ratare – destin pentru care odinioara nu aveam nici un pic de intelegere :D.
    vorbea cineva mai inainte despre ratarea celor ce nu sunt in stare sa-si asigure starea materiala – poate ca asa este, in schimb tot ratare se numeste si situatia celor “cumpatati”. nu cred ca un bilant pozitiv presupune numai casa si siguranta materiala la sfarsitul vietii. de fapt, majoritatea oamenilor au pierdut, din varii motive, intr-un moment sau altul, ocazii imense sau au parasit drumul care le-ar fi placut. cred ca “echilibrul” de care este nevoie nu poate fi strict material. el ar trebui stabilit intre toate componentele vietii noastre, si fiecare trebuie sa detina o participatie onorabila in intreg.
    incet, incet, imi voi construi si eu un mic edificiu de “stabilitate”, dar in felul meu. munca, familia, aspiratiile, sentimentele le tratez echitabil. din fericire, libertatea absoluta mi-a permis sa nu ma atasez de aspecte materiale, singurul sentiment pe care acestea mi-l inspira este cel de comoditate. chiar daca as vrea, nu as putea lucra intr-un domeniu mult mai banos decat cel actual pentru ca lipsa utilitatii muncii mele m-ar enerva mult prea tare.
    stiu, nu am deloc o atitudine pragmatica, ba chiar atitudinea mea poate fi pe buna dreptate acuzata de iresponsabilitate. perspectiva mea nu e, cu siguranta, cea mai buna, doar ca are si ea un avantaj: pastrarea unui pasaj secret inspre un spatiu necuantificabil.

  39. Rostul omului in viata aceasta este ca sa dobandeasca viata vesnica. De aceea ne-am nascut pe acest Pamant, unii cu lipsuri altii cu boli si necazuri, fiecare cu crucea sa. Prin purtarea crucii si prin credinta omul castiga viata vesnica. Dar toata viata omului este defapt o fuga de crucea sa, de greutati, omul incearca sa-si faca viata cat mai comoda si mai usoara, uitand de scopul ei si astfel el fuge defapt de mantuirea lui. Omul vrea sa traiasca aici cat mai bine si pentru asta face multe compromisuri si nelegiuiri si uita ca defapt este calator si vine si vremea cand trebuie sa plece. Unde ? In vesnicie.

    “Iar viata vesnica aceasta este ca sa Te cunoasca pe Tine, singurul adevaratul Dumnezeu si pe Iisus Hristos, pe care L‐ai trimis ″ (Ioan XVII, 3)

  40. “kamasukhallikanuyoga”, sau altfel spus calea de mijloc, sau altfel spus, ambele variante sunt verosimile. Chiar exista si nuante, nu doar alb si negru, desi in mare parte e vorba doar de o ierarhizare a prioritatillor. dar totusi tind sa cred ca un corporatist cu credite in banca si 3 ipoteci pe casa e la fel de nefericit in esenta ca un green “eco-friendly freak” care pedaleaza o ora in plus zilnic, arzand malaiul din pufuleti, pentru ca altceva nu-si permite. ca sa ti alegi echipa definitiva cred ca cel mai intelept e sa pendulezi un timp intre ambele tabere, sa iti traiesti pe propria piele ” pro-urile si contra-urile” si sa te definesti ca individ . si apoi alegerea va veni natural…

  41. un filosof antic a propus ca de viata politica sa nu aiba dreptul sa se ocupe decat cei care nu muncesc pt. a trai, fiindca deciziile le vor fi influentate de nevoile muncii! so? cum poti fi un artist sensibil, care creaza ceva de buna calitate (artist, nu hartist!) fiind, in acelasi timp, un birocrat, corporatist sau un manager unsuros?

  42. Sincer toti cei care scrieti articolele acestea pline de “intelepciune” si substanta chiar credeti si aplicati toate principiile enunatate? Dnule Magor chiar nu ai nevoie de bani pentru a ti satifsface diversele nevoi? Societatea noastra nu permite supravietuirea si dezvoltarea noastra fara a avea bani. De acord ca bunicii mei de la tara traiesc din gradina lor, dar bani tot au au nevoie, cred ca parintii mei uitandu-se la mine si ar dori sa fi putut sa calatoareasca prin jumatate din tarile in care am fost, DAR nu au avut bani…trebuie sa ai bani sa poti da te dezvolti, trebuie sa ai o casa ca sa poti sta linistit acasa sa nu schimbi casa in fiecare an (stiu ce vorbesc pentru ca de la zece ani am stat singura si am stat in chirie an de an pana la un moment dat cand am avut noroc sa am o casa a mea, si echilibrul psihic pe care il ai este dat si de casa in care stai)…sunt multe multe lucruri pe care doar cu BANI le poti face nu-i asa dnule Magor? In diversele calatorii cu ce ati platit? Troc ati dat mere pentru pere? Greu de crezut? Cainele de acasa mananca rosii bio din gradina bunicii? Veterinarul este platit cu graunte de caine?Este stupid

  43. Este deci stupid sa tot scrieti lucruri care sunt evidente si constientizate in mare parte de toti oameni….deci gasiti-va oameni dragi un scop in viata altul decat scrisul pentru ca nu va sta bine sa reinventati roata…chiar nu vad rostul in mare parte al interogatiilor retorice (dupa parerea mea) pe care le postati…

  44. food for thought... on

    “There are two things to aim at in life; first to get what you want, and after that to enjoy it. Only the wisest of mankind has achieved the second.”
    Logan Pearsall Smith

  45. Comentariul lui Beciul Domnesc este cel mai echilibrat. Aceste Pro si Contra trebuie sa se intample in interiorul fiecaruia dintre noi.

    • In mod normal NU (se reduce la atat…)
      In mod (ne)firesc, pentru cine s-a nascut intre Carpati sau blocuri – DA.
      Problema apare atunci cand intervine o problema in legatura cu aceasta problema, ceea ce agraveaza si mai mult problemele.
      Sa traiti si mai bine.

  46. viatza nu inseamna doar casa, masina,… dar la 30 de ani sa te plangi ca nu ai ce manca cu o facultate terminata mi se pare jenibil. Sau ca la 30 de ani inca traiesti pe spinarea parintzilor.

    In lumea asta nimic nu e gratis, nimeni nu vine sa-ti ofere nimic doar pe ochi frumosi.

    Asa ca la munca fratzilor, ca vremea intinsului mainii a trecut.

  47. Dezbaterea asta seamana cu cea despre ou si gaina. Ce mai conteaza cine a fost prima data si cine nu, sau se justifica intrebarea cine are dreptate? Amindoi coexista, sunt diferite etape ale evolutiei, nu e unul mai bun decit altul. La fel, cei care cred ca viata se rezuma la partea materiala si cei care cred ca viata e mult mai mult decit atit sunt in diferite etape de evolutie. As putea spune ca a doua categorie e mai evoluata decit prima, dar nu sunt unii mai buni decit altii. Fiecare are un rol, si furnica si greierele. Poate ca in urmatoarea lor incarnare furnica a devenit greiere si invers.
    De-a lungul istoriei, cei care credeau ca viata se rezuma la partea materiala s-au adaptat si au asigurat continuitatea omenirii. Ceilalti, inadaptabilii, nerezonabilii, au facut schimbari, au adaptat natura inconjuratoare si astfel au asigurat evolutia omenirii – asta daca n-au fost arsi pe rug.
    Dezbaterea asta e despre toleranta. Cineva care nu e sigur de pozitia lui, care are nevoie de validare exterioara se simte amenintat de toti cei care nu sunt la fel ca el. Vezi Ku Klux Klan, pentru un exemplu extrem.
    Pe de alta parte, sa te plingi ca nu ai ce minca… Nu am citit articolul lui Matrioska si nu stiu din ce motive considera ea ca nu are ce minca : fiindca ceilalti nu-i recunosc valoarea? Fiindca se considera mai buna decit altii si nu doreste sa se coboare la nivelul lor? Ce e dispusa sa dea de la ea si ce asteptari are de la altii? In ce masura e dispusa sa-si asume raspunderea pentru alegerile ei in viata, in loc sa arunce vina pe altii? Imi amintesc de unii asa-zisi “oameni sfinti” din India care umbla in pielea goala si cu un fel de maturica cu care indeparteaza insectele din drumul lor ca sa nu le omoare. Acesti oameni n-au nici un fel de posesii din cite stiu si sunt hraniti de altii.
    Mi se pare important sa ne asumam raspunderea pentru viata noastra, pentru parerile noastre si pentru alegerile noastre dar sa respectam si dreptul celorlalti de a avea alta parere, altfel de viata, alt adevar decit al nostru.

  48. din pacate este vorba de sistemul “capitalist” sau cum s’o numi, esential este modul de lucru: esti nevoit sa muncesti de doua ori, poate trei ori mai mult pentru un anumit salariu (ocupatie care iti aproape jumate de zi, poate chiar mai mult) pentru a tine in spinare o gramada de paraziti (stat, administratie, multinationale cu monopol etc), asta in cazul in care ai un job platit decent.
    In loc sa te dezvolti personal esti nevoit sa muncesti, uneori doar ca sa’ti asiguri painea de zi cu zi.
    Este un sistem injust, intr’adevar, dar sa spui ca “nu poti” nu este o solutie -> insa uneori trebuie sa cobori foarte mult ca sa fii motivat sa te ridici.

  49. Am vazut si mai sus opinii asemanatoare cu a mea;
    raspunsul este ca teoretic viata sigur inseamna mai mult decat casa masina si bani, dar practic poate insemna chiar mai putin.
    in functie de calitatea partii nemateriale din fiecare din noi ne decoram partea materiala a vietii. miracolul este ca trebuie sa cream o societate functionala.
    ca suntem intr-o criza, schimbare de directie, de perspective si mentalitate este vizibil, se simte pe toate frecventele.
    tragic ar fi faptul ca exista si schimbari in “mai rau”, chiar la scara mare…avem exemple destule;
    nimeni nu spune nimic nou, incercam doar sa descoperim cine suntem; ar fi interesant de notat ca aspiratiile materiale de obicei au o mare doza de individualism, satisfactia este proiectata catre un numat restrans de persoane (exceptii exista si aici), pe cand aspiratiile artistice, prin insasi natura lor isi aduc contributia la “patrimoniul universal”.
    nimeni nu e de criticat pentru asta, nimeni de laudat, nu se poate nici fara una nici fara alta; cine va simti impulsul suficient de puternic, va da curs luptei sale personale; principiile eticii sunt valabile pentru toti.
    raspunsul lui “Nu conteaza” este evocator, despre cum pot arata lucrurile dupa ce le-ai trait, si este de invatat din spusele lui.

    mi-a venit in minte argumentul celor care cred ca atunci cand vrei sa faci ceva fara utilitate practica imediata, vrei de fapt sa traiesti pe spinarea altora.
    in acest capitalism e greu de perceput ca intreaga planeta este un organism urias.

  50. Echilibrul vine cand stii de ce traiesti… cand iti faci curajul sa privesti totul cu iubire si sinceritate. e greu…e usor de spus, bine cel putin ca o spun.

Reply To dt Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger