Este inegalitatea o trăsătură naturală a speciei umane?

4

Pornind de la cifrele care au animat și mișcarea Occupy – 1% din cetățenii americani controlează 35% din avuția țării în timp ce 22% din copii trăiesc în sărăcie -, Agustín Fuentes, setat să spulbere mituri legate de firea umană pentru Psychology Today, s-a întrebat luna trecută dacă istoria evoluționistă a omenirii o condamnă la inegalitate socială. Apoi a încercat să răspundă din perspectivă biologică, evoluționistă, culturală și socială.

 

Așadar, din punct de vedere biologic, deși oamenii sunt foarte diverși de la natură, între ei există o egalitate evoluționistă. Nici un om nu e identic cu altul în termeni biologi, fiecare are trăsături și abilități diferite, de la forma feței și densitatea musculară, la capacitatea de cânta sau de a sta în cap, însă nici un individ și nici un grup de indivizi nu sunt mai “bun” ca oameni decât alții din perspectivă evoluționistă, indiferent de remarcele rasiste și sexiste. Fuentes vorbește de egalitate psihosocială, care se traduce prin faptul că orice om care nu se naște cu un creier puternic avariat poate învăța limba, obiceiurile, moravurile și comportamentele culturii în care crește. În alte cuvinte, toți suntem egali din punct de vedere psihologic în ceea ce privește calitatea noastră de ființe umane.

Inegalitatea socială, adică situația în care membrii unui grup pun mâna pe mai multă putere socială decât alții, este altă mâncare de pește și poate fi înțeleasă mai bine printr-o comparație cu primatele. La acestea, dominanța se traduce printr-un acces proritar la resurse, însă nu este vorba de o trăsătură împrimată în genele unui individ, și asta pentru că relațiile dominant-dominat se pot răsturna permanent de-a lungul vieții. Pe scurt, deși comunitățile de primate au ierarhii sociale, fie că acestea sunt mai stricte sau mai degajate, deși fiecare are un anumit grad de inegalitate socială, aceasta nu este determinată de biologia unui individ, ci de comportamentul indivizilor, de contextul social, de experiența fiecăruia și modul în care membrii își negociază relațiile în interiorul societății.

Trecând la inegalitatea materială, aceasta este o parte importantă a societăților umane de cel puțin 10.000 de ani (puteți citi Inegalitatea între oameni există încă din epoca de piatră, de exemplu). Cu toate acestea, în mare parte din istoria speciei umane (în jur de 200.000 de ani), reprezentanții ei nu au avut parte de prea multe bunuri materiale iar inegalitatea a fost limitată și controlată social grație nevoii lor acute de a coopera și de a trăi în grupări sociale egalitariste pentru a-și asigura un minim de resurse pentru supraviețuire. Așadar, mare parte din ce am făcut și încă facem s-a bazat și pe bazează pe cooperare și pe asistarea celorlalți. Totul a început însă să se schimbe în ultimii 10.000 de ani, perioadă în care agricultura, orașele, țările, apariția de noi și noi bunuri materiale, intensificarea competiției din jurul lor și dezvoltarea unor sisteme politice și economice tot mai complexe au schimbat modul în care vedem lumea și relaționăm unii cu alții.

Societățile umane de azi au ajuns într-un punct din care inegalitatea va fi tot timpul inerentă, stratificarea materială, competiția economică și controlul tot mai strict al accesului la resurse devenind norme. Norme care produc conflicte și suferință. În mare parte din istoria lor, oameni au moderat distanța dintre ce au și ce nu au; chiar și în timpul revoluției industriale, scrie Fuentes, după ea și în istoria recentă a Statelor Unite, diferența dintre primii 20% și ultimii 20% din cetățeni, deși era mare, nu era de neînvins. Și, ca în cazul primatelor îndeaproape înrudite cu omul, accesul la sănătate și fericire se baza pe context, relații și experiență. Astăzi, însă, accesul la bunăstare economică și la șanse egale cu ceilalți a ajuns extrem de limitat, în ciuda afirmațiilor contrare, iar cei care dețin puterea și accesul la bunuri se străduiesc din răsputeri să sporească inegalitatea pentru a-și menține pozițiile.

Inegalitatea face parte din faza modernă a omenirii, încheie Fuentes, însă modurile în care e conservată și exploatată nu sunt fixate în cultura și genele noastre. Sfatul lui e următorul: poate ar trebui să învățăm de la înaintașii noștri și să redescoperim cooperarea, să mediem și să moderăm modul în care se manifestă inegalitatea în societatea și viețile noastre.


4 comentarii

  1. Creatorul De Vise via Facebook on

    numai comunistii prostesc lumea cu egalitatea , daca ne amintim si invatam din istorie… e o iluzie, normal ca nui suntem toti egali, e clar ca unii sunt mai buni in ceva si altii mai buni in altceva.. 🙂

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger