Energia solară la alții: Germania, țara de unde a pornit totul

Robotul de bucătărie a bârâit un pic, apoi a început să se miște încet încet. Wolf von Fabeck și-a admirat îndelung realizarea și s-a felicitat pentru cele 400 de mărci cheltuite pe un mic panou solar care a pus aparatul în mișcare. Suntem în 1986, la câteva luni după catastrofa nucleară de la Cernobâl și în plină dezbatere despre efectul arderii cărbunelui asupra pădurilor din Germania. Fostul ofițer de armată von Fabeck e în căutare de soluții sustenabile pentru mediu. Așa a ajuns să testeze energia solară chiar la el acasă în bucătărie. Soția, însă, nu a fost entuziasmată de lentoarea aparatului și nici de investiția din contul comun. Așa că testul s-a oprit. Dar a luat naștere, acolo în Aachen,  Solarenergie-Förderverein Deutschland sau Asociația pentru Promovarea Energiei Solare.

Modelul Aachen

Aachen este cel mai vestic oraș din Germania, aflat în apropiere de Belgia și Olanda. Micul oraș nemțesc este traversat de râul Wurm și este cunoscut pentru Catedrala din Aachen, cea mai mare catedrală de la nord de Alpi, construită de regele Charlamagne ale cărui rămășițe sunt încă acolo. Orașul e însorit, dichisit, viu și un mare muzeu arheologic în aer liber. Orice șantier pornit în Aachen se blochează din cauza unei noi descoperiri istorice. Când am ajuns noi în Aachen tocmai se descoperise o “nouă” ruină în pământ care era deja atracția turiștilor. Am mâncat un apfelstrudel și ne-am rătăcit pe străzile pietonale din centrul orașului. În toată armonia din Aachen, afișele anti energie nucleară pe care le vedeai peste tot aminteau de pericolul care se afla la doar 2 ore de mers cu mașina: centrala nucleară de la Tihange, Belgia. Chiar și pe cea mai veche librărie din Aachen, Die Mayersche, puteai citi pe un poster de 10 metri: “Tihange Abschalten!”. Mii de micro-fisuri descoperite la reactorul de la Tihange au provocat un val de anxietate în rândul locuitorilor din Aachen care sunt victime sigure în cazul unui accident nuclear.

Von Fabeck nu era sigur că poți produce electricitate dintr-o … farfurie atunci când a testat primul panou solar. Când robotul de bucătărie a început să se miște foarte încet și-a dat seama că dacă ar avea destule panouri ar putea funcționa normal. Soția a zis, însă, no way, dar el nu a renunțat să găsească o soluție pentru impasul energetic personal, al națiunii și, de ce nu, al lumii. Ăsta a devenit obiectivul Asociației pentru Promovarea Energiei Solare pe care a fondat-o împreună cu alte opt persoane și al cărei director este de peste 30 de ani. Deși n-a câștigat niciodată bani din asta, trăind doar din pensia de la Ministerul Apărării, e în continuare cea mai bună decizie pe care a luat-o.

Într-una din întâlnirile săptămânale ale asociației, Wolf von Fabeck a venit cu ideea unui tarif fix plătit oamenilor care își produc singuri energia din panouri solare pentru a-i atrage în barca lor. Ceilalți au zis că e o idee minunată, dar nu ar putea fi pusă în practică niciodată. Cu toate astea, s-au decis să testeze ideea cu partidele politice din Aachen. “Am decis să trimitem delegați din partea asociației către partidele de aici din Aachen și am repartizat oamenii în funcție de cum arătau. Cel care avea barbă era trimis la Partidul Verde, cel care știa să facă nod la cravată era trimis la Partidul Conservator și tot așa”, își amintește von Fabeck. Toate partidele au fost în favoare așa că autoritățile locale au decis să încerce sistemul. Așa s-a născut “modelul Aachen” care a pus bazele tarifului feed-in, un model care a dus la dezvoltarea energiei solare în toată Europa. Era 1990.

Deși decizia politică era luată, furnizorul de electricitate a zis nu. Sprijinul, însă, era mare și din partea autorităților și din partea altor organizații de mediu. Iar modelul a supraviețuit. Wolf von Fabeck a început să călătorească în toată Germania și să explice “modelul Aachen”. Peste 40 de orașe din Germania l-au adoptat, iar energia solară a cunoscut o dezvoltare rapidă peste tot unde sistemul pe baza tarifului feed-in a fost implementat. Două orașe, Hammelburg și Freisberg,  au adoptat modelul Aachen înainte ca acesta să funcționeze în Aachen. Asta deoarece furnizorul de electricitate din cele două orașe a fost de acord de la început cu sistemul prin care cei care își produceau singuri energie solară erau plătiți pentru asta.

Î

n 2000 a fost votată la nivel național legea care includea ideea tarifelor feed-in și a fost îmbunătățită mai târziu. Asta a fost baza exploziei energiei solare în Germania unde energia solară a crescut exponențial până în 2010. Corporațiile energetice s-au trezit și au descoperit că legea are potențialul de a periclita puterea lor și de a înlocui energia produsă de ele pe bază de cărbune sau uraniu cu cea din alte surse pe care nu le controlează. De atunci, tot sistemul de încurajare a energiei solare este distrus bucată cu bucată, explică von Fabeck.  Legea originală avea 20 de articole, era scurtă, de câteva pagini, de atunci s-a înmulțit cu multe alte reguli pe care nimeni nu le mai înțelege azi, nici măcar cei care le-au scris. Asta e una dintre măsurile prin care lumea e descurajată să-și mai facă propriile instalații solare, prin birocratizare. Von Fabeck spune că e tot mai dificil azi să construiești un sistem fotovoltaic în Germania.

Acordul de la Paris a ajuns în mâinile birocraților și ei îl distrug. Birocrații gândesc în numere exacte și plănuiesc câtă energie trebuie produsă până în anul X, dar e calea greșită. Corect e să spunem: trebuie să schimbăm direcția cât de repede posibil. Suntem în situația unui vas care se scufundă și căpitanul întreabă câte mile mai putem sta deasupra în loc să ia orice măsură posibilă, cât de repede posibil, ca să pună pasagerii în bărci. Mulți oameni nu își dau seama ce înseamnă o creștere a temperaturii medii globale cu 1,5 grade Celsius. Oamenii văd temperaturile medii, nu văd că sunt multe fenomene extreme în aceste statistici. 75 de oameni au murit în 2013 în Europa de Vest din cauza verii extrem de călduroase. La nivel european sunt țări foarte diferite care trebuie să se pună de acord. Țări ca Polonia care se bazează pe cărbune sau Franța care se bazează pe energie nucleară. Deci nu putem aștepta un progres semnificativ la nivel de UE. Tactica mai bună e să ne bazăm pe dezvoltarea energiei solare în unele țări, cum a fost în Germania. Sistemul poate fi repornit în Germania sau în altă țară, poate în România, de ce nu?

Aachen – Hammelburg

Erneuerbare-Energien-Gesetz (EEG) adică Legea Energiilor Regenerabile din Germania a fost adoptată în 2000 și e prima care prevede tariful feed-in. E practic documentul de la care pleacă dezvoltarea energiei solare în Germania și mai departe. Cel care a inițiat-o este Hans-Josef Fell, un consilier municipal din Hammelburg, un mic orășel din Bavaria. L-am vizitat pe Hans-Josef Fell acasă la el în Hammelburg, unde s-a născut și unde locuiește. Drumul către micul orășel e “pavat” cu panouri solare care strălucesc în soarele bavarez. Casa lui ne amintește de cea din turtă dulce din povești, doar că în loc de acoperiș dulce are panouri solare care îi asigură 100% din nevoia de energie.

“Am studiat fizica și am învățat că soarele aduce de 10.000 de ori mai multă energie pe pământ decât ne trebuie. Întrebarea mea a fost ‘de ce nu o folosim?’. De atunci am știut că asta e soluția și trebuie să o adoptăm”, spune Hans-Josef Fell. Încă din anii ’70, odată cu criza petrolului, el și-a făcut o misiune din a promova energiile regenerabile ca fiind soluția pentru schimbări climatice, poluarea aerului, probleme de sănătate, epuizarea petrolului și cărbunelui, dar și probleme sociale, pentru că energia regenerabilă aduce câștiguri pentru milioane de oameni, spre deosebire de energia fosilă din care câștigă o mână de oameni.

“Pe acoperișul meu puteți vedea una dintre primele instalații solare din Germania din 1991. Suntem demonstrația vie că energia solară funcționează foarte bine și acum la 20 de ani de la investiție. Și nu era o tehnologie așa bună ca azi, dar funcționează. Cred că producția de energia solară are cele mai mici probleme la nivel de tehnologie cmparativ cu toate celelalte surse de energie, și alte regenerabile, dar mai ales comparativ cu sursele convenționale”.

H

ans-Josef Fell a fost profesor de educație fizică și sport, a jucat volei, s-a implicat în diverse organizații de mediu, iar din poziția de consilier municipal în Hammelburg a implementat pentru prima dată în lume tariful feed-in inventat în Aachen. “Am înființat prima cooperativă pentru producția de energie solară în 1994. Cooperativa producea energie solară, prima din lume. Mă confruntam cu multe păreri că nu o să funcționeze, că nu poți schimba legea de la nivel local etc. Dar era posibil și a devenit realitate. Și am creat o mișcare puternică la nivelul orașului până în 1998. Singurul meu scop era să creez o lege națională cum am făcut la nivel local”, își amintește Hans-Josef.

Când lucra la EEG își imagina o lume alimentată 100% cu energii regenrabile. Voia să creeze premisele unei industrii pentru energia solară pentru a scădea costurile. Toată lumea cere energie ieftină, iar el știa de atunci că energia regenerabilă este cea mai ieftină, dar a durat 15-20 de ani pentru a ajunge aici. El a inclus în legea națională trei principii ale tarifului feed-in:

• acces privilegiat energiei solare, adică furnizorul nu poate refuza energia solară să intre în rețea. Aceasta a fost baza legii energiilor regenerabile din 1991 și a fost păstrat în legea din 2000.
• tariful feed-in trebuie să fie destul de mare ca investitorii să aibă profit. Am inclus un tarif de 50 eurocenți/kwh, foarte scump, dar am decis asta în Parlament. Sunt două obiective de urmărit: tariful trebuie să fie destul de mare să vină investiții, dar nu prea mare pentru ca profitul să nu fie prea mare, trebuie să protejăm consumatorii pentru că ei trebuie să plătească costul subvenției la început.
• trebuie să dai timp pentru a scoate profit, adică o perioadă garantată pentru tariful feed-in, noi am decis 20 de ani.

“Legea a avut foarte mare succes, am avut o creștere uimitoare a energiei solare. Noi am stabilit un obiectiv pentru 2010 să dublăm energia solară de la 6% la 12%. Ni s-a spus că e irealistic, imposibil etc. Și am ajuns la 17%, mult mai mult decât a crezut cineva că se poate. Deci e clar că dacă cadrul legislativ e corect și industria și cetățenii se vor adapta”, spune Hans-Josef.

Energia solară în Germania este, însă, pe o pantă descendentă, ne spune și Hans-Josef Fell. Instalațiile pe care le văzuserăm pe drumul spre Hammelburg sunt făcute în ultimii 15 ani de când e legea regenerabilelor. În zilele noastre, aproape că nu se mai fac instalații noi, pentru că obstacolele administrative sunt mari. S-au pierdut 70.000 de locuri de muncă în industria solară în doi ani, și multe companii care se ocupă de instalații au dat faliment. În 2012 Germania a avut o investiție de 7 gigawați în energia solară, iar în 2015 aceasta a fost de doar 1,4 gigawați. Pe lângă scăderea tarifului feed-in, politicienii își propun și înlocuirea sistemului feed-in cu cel bazat pe licitații. Asta înseamnă că autorităție decid cât trebuie să se construiască în energie regenerabilă, se face o licitație și doar o parte din oamenii care aplică vor obține dreptul de a produce energie. În țările în care există acest sistem se înregistrează  o creștere foarte mică, e mai scump și nu oferă posibilitatea ca milioane de oameni să devină producători de energie, doar marile companii pot face asta, explică Hans-Josef Fell.

Este Germania un exemplu de utilizare a energiei solare?

Este, pardon, a fost. A fost un exemplu foarte bun. Se pot învăța multe din povestea noastră de succes, dar la fel se poate învăța și cum să o distrugi. Le poți învăța pe amândouă în Germania. Ce s-a întâmplat a fost că aveam prea mult succes, ne-am dezvoltat prea repede. Energia solară nu se poate dezvolta în același timp cu energia fosilă, trebuie făcută o alegere. În 2001 a fost prima lege de eliminare a energiei nucleare, în 2010 Merkel a scos legea. Acum industria fosilă și a nuclearului pot merge la tribunal să ceară despăgubiri pentru perioada în care au fost dezavantajați. Deci vedeți cât de influentă e industria. Apoi s-a întâmplat Fukushima, iar Angela Merkel și-a dat seama că va pierde orice alegere dacă merge mai departe cu energia nucleară, prin urmarea renunțat la nuclear. Cred că cancelarul a negociat eliminarea nuclearului, promițând protecție pentru industria cărbunelui. De aceea, legea energiilor regenerabile este aproape distrusă.

Hammelburg – Freiburg

Am făcut o cursă contracronometru până în Freiburg să îl prindem la birou pe Tobias Bube, arhitectul proiectului Solar Settlement, fondat de celebrul Rolf Disch. Ce-am apucat să mâncăm pe drum a fost o ciocolată Ritter. Ambalajul gol care s-a strecurat printre carnețele ne-a dat de gol. “Hei, faceți foarte bine că mâncați ciocolata Ritter. Domnul Ritter este unul dintre cei care au susținut proiectul solar al domnului Disch la începuturi”, spune Tobias. După accidentul de la Cernobîl, domnul Ritter nu mai găsea alune pentru ciocolata sa. Toate erau contaminate, iar el a început să se gândească la problemele energetice ale planetei și s-a orientat către soluții sustenabile. Așa a ajuns să-l finanțeze pe Rolf Disch care își propusese să construiască locuințe solare, dar care era refuzat și de bancă și de companiile de construcții din cauza planurilor prea ambițioase.

Arhitectul Rolf Disch a construit în 1994 Heliotropul, prima casă plus energie de pe planetă. Clădirea circulară are panouri solare atât pe acoperiș, cât și pe pereții exterior, panouri care se întorc în funcție de soare. Construcția futuristică se află în cartierul Vauban din Freiburg, printre case dichisite, cu flori în grădinile minuscule. Heliotropul este locuința domnului Disch care a replicat principiile casei plus energie și a construit Solar Settlement, un mini-cartier în Vauban cu 50 de case normale cu terase, toate alimentate 100% cu energie solară.

V

auban este un cartier cu 5.000 de oameni, unde în timpul ocupației franceze se aflau barăcile armatei. Acum, Vauban este sub ocupația ecologiștilor. În ultimii 15 ani casele din Solar Settlement au demonstrat că energia solară funcționează și că e profitabilă pentru locuitorii cartierului solar. Odată cu cartierul solar au apărut și investițiile verzi. Tobias Bube și Rolf Disch nu au găsit cu ușurință cumpărători pentru casele solare. O treime din case au fost vândute unor oameni care s-au și instalat în ele, o treime au fost vândute unor investitori, iar o treime au devenit investiții comune, adică mai mulți oameni puteau investi în aceeași casă. Toate casele au fost ocupate și au rămas ocupate tot timpul până azi.

Plus energie înseamnă că locuințele generează mai multă energie decât consumă. Casele sunt conectate la rețea, iar la sfârșitul anului, surplusul este 36 kwh/m2/an. Filososia Solar Settlement începe cu reducerea consumului.  Înainte să te gândești la energie fotovoltaică sau alte chestii drăguțe, trebuie să reduci consumul, spune Tobias. Cifrele în Germania arată că 40% din consumul total de energie merge la clădiri. Ce trebuie făcut prima dată este să construiești  ferestre bune, o izolație bună, să scazi costurile de încălzire. Iar asta se poate face. Costurile de încălzire ale unei case ca cele din cartierul solar ar fi de vreo 2.000 de euro pe an, dar în cartierul solar, costurile au fost reduse la 200, adică o reducere cu 90%. Casa de cumpărat e mai scumpă decât una convențională cu vreo 10%. “Adică costurile de construcție. Eu nu le spun costuri, le zic extra investiții pentru că economisești o grămadă de bani după”, spune arhitectul.

Tariful feed-in introdus în 2000 a creat piața energiei solare în Germania și a declanșat producția de masa. Tariful în ultimii 15 ani a tot scăzut. “Acum totul merge înapoi. Am pierdut multe joburi în domeniu, 80.000. Ministrul nostru de economie e complet de partea marilor companii petroliere. Când o auzi pe Angela Merkel la conferințele internaționale spunând că suntem pe drumul cel bun… Nu e adevărat, mergem înapoi. Ce vezi acum în Germania, ca proiectul ăsta de exemplu, nu sunt lucruri recente, pentru că ne-au îngreunat foarte mult treaba”, spune Tobias.

Î

n ultimii 15 ani, prețul panourilor a scăzut cu 70%. În 2001 aveai garanția că timp de 20 de ani fiecare kwh pe care îl vinzi în rețea va fi plătit cu 50 cenți. În 2002, deja tariful era de 48. “Guvernul îngreunează treburile. Au pus tariful feed-in atât de mic încât nu mai e convenabil să vinzi energia. Prin urmare, lucrul firesc e să-ți produci energia și să o folosești. Dacă ai o casă, un acoperiș și îți pui panouri fotovoltaice, ce se întâmplă. Vârful producției e când ești la muncă, nu când ești acasă, așa că nu folosești nimic. Când ajungi acasă, soarele a apus și ce ne trebuie sunt baterii. Înainte, nu foloseam baterii din două motive, dacă primești 50 de cenți pe kwh, vinzi. Apoi, vârful producției nu coincide cu vârful consumului acasă, dar coincide în clădirile de birouri, în fabrici etc. Așa că de ce să nu o distribui. Conform principiilor termodinamice, cel mai firesc e să consumi energia pe loc, nu să o stochezi. Oriunde, dacă o transporți tot pierzi un pic de energie, dar mai puțin decât dacă o stochezi. Ecologic și economic, e logic să o folosești în același timp. Dar ministerul economiei ne-a îngreunat asta așa că noi ne îndreptăm către baterii”, explică arhitectul.

Promovarea tehnologiilor de stocare face parte și din misiunea organizației conduse de Wolf von Fabeck Pentru ca energia solară să înlocuiască energia fosilă este foarte important să folosim baterii de stocare a energiei, dar și tehnologii de stocare pe termen lung, spune von Fabeck. Misiunea lui este de a demonstra că acesta este cel mai important pas către tranziția energetică. Nu e suficient ca oamenii să producă doar câtă energie solară pot consuma ei, ci trebuie să profităm de soare 100%. Bateriile ar ajuta la alimentarea rețelei cu și mai multă energie solară astfel încât să poată beneficia de ea și fabricile mari din industria chimică sau orașele care nu au potențialul de a produce energie solară. Deși sunt încă o tehnologie scumpă, bateriile pot deveni accesibile la fel cum panourile solare au devenit la îndemână. Asta se face prin legislație și depindem de voința politică, spune von Fabeck. “Politicienii știu că nu putem duce la capăt tranziția energetică dacă nu avem tehnologia de stocare. De asta nu fac nimic pentru asta pentru că nu vor ca tranziția energetică să fie un succes. Dar tehnologia există și este avansată. Tarifele feed-in pot fi de asemenea soluția pentru promovarea bateriilor, se poate oferi un tarif mai mare pentru energia stocată. Politicienii nici nu se prea pricep la tehnologie, e și asta o problemă”.

În ciuda lobby-ului companiilor petroliere și a măsurilor guvernamentale descurajante, Tobias crede în continuare că energia solară este viitorul. Deși nu o simte pe propria piele. “Eu nu locuiesc aici, prefer centrul orașului, iar al doilea motiv este că domnul Disch tinde să îți dea mai multă muncă decât poți face, iar dacă aș locui aici aș munci nonstop. Deci e bine să avem câțiva kilometri între mine și el”.

După Fukushima, cancelarul Angela Merkel a spus că eliminam centralele atomice și facem tranziția energetică. E ceva opac în legătură cu această declarație. Pentru că oamenii au înțeles lucruri diferite. Cei din protecția mediului au înțeles că tranziția e către energii regenerabile, dar cancelarul s-a gândit la altceva, pentru ea și pentru alții din guvern e vorba de o tranziție către energie fosilă. Una spun, dar realitatea arată diferit. Autoritățile nu sunt foarte friendly cu energia solară. În cuvinte, da, toată lumea e friendly, chiar și cancelarul și ministrul economiei, dar când te uiti la fapte… Nu știm care e viitorul energiei solare. Dacă este Germania un model de bune practici din punct de vedere al folosirii energiei solare? A fost, dar nu mai e acum. Acum e California.

Wolf van Fabeck

Fotografii de Mihai Stoica

 

Acest articol face parte din seria “Think Green”, realizată de Think Outside the Box în colaborare cu Asociația SNK. Timp de un an, vom merge în fiecare lună pe urmele tranziției pe care România o face către energie verde și vom încerca să aflăm ce avem de câștigat de pe urma energiilor regenerabile. Vom vedea cum sprijină statul român aceste pregătiri pentru un viitor ce se anunță instabil, dar mai ales vom căuta să aflăm cum pune bețe-n roate celor care vor să schimbe foaia energetică. 

Proiect susținut de Radio France Internationale România