O analiză a Comisiei Europene, citată de Mongabay News via EurActiv, arată că emisiile de gaze de seră ale biocombustibilului ulei de palmier sunt cele mai ridicate între emisiile de tip biodiesel. Deşi cifrele privind situaţia emisiilor nu au fost făcute publice oficial, ele ar putea avea implicaţii majore în politica europeană privind industria biocombustibililor.
Potrivit EurActiv, datele Comisiei arată că emisiile, în cazul uleiului de palmier, sunt de 105 grame de dioxid de carbon per megajoule de combustibil; la soia, de 103 grame de CO2 la aceeaşi cantitate, iar la rapiţă – 95 grame de CO2. Toate aceste emisii depăşesc nivelul emisiilor de la benzina obişnuită, care este de 87,5 grame de CO2. Sub acest nivel se situează floarea soarelui (86 de grame CO2 emişi per megajoule) şi uleiul de palmier cu captură de metan (83 de grame). În schimb, grâul, porumbul, trestia de zahăr şi sfecla de zahăr au niveluri mult mai scăzute de emisii (de la 64 de grame la 34). Cel mai mult mare nivel, chiar peste cel al uleiului de palmier, aparţine nisipurilor bituminoase – 107 grame de CO2 per megajoule.
Totuşi, cifrele rămân controversate, spun autorii articolului, dat fiind că estimările acestea de emisii de gaze de seră depind foarte mult de modul în care sunt produşi biocombustibilii analizaţi. Spre exemplu, producţiile de ulei de palmier realizate fără distrugerea pădurii tropicale sau fără secarea de carbon a turbăriilor se presupune că vor avea un impact mai mic, în termeni de emisii, decât cele care s-au făcut prin distrugerea pădurii şi a altor tipuri de forme de vegetaţie (prin schimbarea destinaţiei unui teren, chiar şi indirect). Industria biocombustibililor a acuzat în repetate rânduri organizaţiile de mediu că „forţează” introducerea, în calculele de estimare a emisiilor de gaze, a acţiunii de schimbare a destinaţiei unui teren fie şi în mod indirect. Însă oamenii de ştiinţă şi organizaţiile pentru mediu susţin cu tărie că şi convertirea pădurilor şi turbăriilor, spre exemplu, în terenuri cu destinaţie producătoare de biocombustibili sau chiar teren agricol este o sursă majoră de emisii de gaze de seră.
Sursa şi foto: Mongabay News
Foto 1: Understory Ran.Org
Un comentariu
Putem noi discuta pâna la Sfântu-Asteapta, omenirea nu are înca nici un “specialist” capabil de a concepe ca orice actiune are repercursiuni în viata de toate zilele. …Adica încearca el sa faca “bine”, dar rezultatele sunt practic întotdeauna între “rau”, “foarte rau” si “catastrofal”!
Noi înca n-am înteles care sunt corelatiile între viata noastra de pamânteni, viata celorlalte specii animale, viata plantelor si “modificarile” climatice… Dar suntem foarte tari în gura si avem teorii care explica de ce si cum!
Ar putea ora vreun mare specialist sa explice, de exemplu, cum se face ca, înainte de existenta omenirii (cea rea si poluanta), au avut loc cel putin 5 mari extinctii ale vietii de pe Tera?…
Cred ca, în materie de ecologie, ar trebui sa fim mult mai putin afirmativi si cu buzunarele pline de teorii definitive! Modestia conditiei noastre umane ar trebui sa ne oblige sa încercam întâi a întelege care-i raportul nostru cu Natura, deci care ar putea fi impactul real al eforturilor noastre de a o prezerva. …Pâna acum ne-am cam tot înselat! (Sa nu uitam zicala cu Iadul, care-i în întregime pavat cu intentii bune!)