Cultul proprietății este înlocuit de o nouă tendință în cultura de consum, care pune accent nu pe posesia a cât mai multor bunuri, ci pe accesul la acele bunuri în condiții și la prețuri mult mai rezonabile. Sisteme ca cele de închiriat biciclete, site-uri precum Coach Surfing sau utilizarea colaborativă mută atenția de pe individ pe comunitate, dând naștere unor noi forme de micro-afaceri. Am aflat despre Copenhagen Institute for Future Studies (CIFS) de la proprietarul agenției partenere din Belgia, care mi-a povestit despre CIFS ca fiind una din cele mai importante surse de business intelligence. Ideile și previziunile din rapoartele lor, considerate adevărate barometre ale trendurilor socio-economice emergente, sunt incluse în campaniile de marketing și comunicare ale multor companii europene. Am devent astfel interesată de CIFS și sunt în prezent reprezentantul României în rețea, fiind primul (și singurul) membru român.
de Ana Iorga (Buyer Brain)
Ultima conferință CIFS a avut loc la Copenhaga, la mijlocul acestei luni, chiar în sediul Institutului, unde i-am cunoscut pe cei care se ocupa cu investigarea viitorului. Tema conferinței a fost “Freedom from Ownership” (”Eliberarea de proprietate”), un subiect care a stârnit destule controverse printre participanți. Această tendință începe să fie observată în special printre cei tineri, pentru care posesiunile materiale nu mai reprezintă un scop în sine, ei punând preț mai degrabă pe posibilitatea de a avea acces la diverse bunuri care le permit să “trăiască clipa” mai intens sau să aibă experiențe din cele mai diverse. Pe de altă parte, am observat că participanții mai în vârstă nu erau neapărat de acord cu acest trend, deoarece, obiectau ei, este plăcut să deții lucruri (o casă frumoasă, o mașină scumpă) și nu vedeau de ce ar trebui să renunțe la ele sau să le împartă cu altcineva.
Tendințele anti-consumeriste, acceptate mai ales în țările care s-au bucurat de cea mai îndelungată perioadă de capitalism economic, este alimentat azi nu doar de perspectivele eco, new age și teoriile anticorporatiste, ci și de avantajele economice și de ordin practic. Accesul este mai important decât posesia într-o perioadă în care mobilitatea, flexibilitatea și eficiența sunt noile coordonate ale vieților noastre sociale. “În cazul în care se ivește o oportunitate de business în altă zonă sau pur și simplu te separi de partener, este mult mai dificil când ești legat prin rate de un apartament mare și greu de vândut”, sugerează Klaus Morgensen în prezentarea CIFS.
Depozitarea obiectelor din ce în ce mai complexe și numeroase în spații de locuit prea mici devine o problemă din ce în ce mai presantă, iar în orașe precum Paris sau Berlin, unde mulți preferă să folosească spălătoria de rufe din cartier și să plătească un abonament de acces la o rețea de închiriere de biciclete în loc să își cumpere aceste obiecte. În România sunt deja site-uri de “autostop online” unde se pot găsi inclusiv curse internaționale, și foarte mulți membri activi ai comunității Couch Surfing, prin care pun la dispoziția turiștilor un loc liber în casa lor.
În multe orașe din lume au apărut aplicații care te ajută să intri în contact cu alți oameni din aeroport, la sosire, pentru a împărți un taxi, sau aplicații precum Sidecar, care ajută oamenii care au trasee asemănătoare prin oraș să se întâlnească și să împartă mașina. Ideea de a închiria hainele de ocazie este din ce în ce mai atractivă: nu poți fi văzută de prea multe ori cu o rochie, oricât de scumpă ar fi; dacă vrei să fii la modă, îți asumi că nu vei purta o mare parte din haine și în sezonul următor; bugetul garderobei scade drastic (și spațiul necesar depozitării ei), în timp ce aparițiile în public sunt de fiecare dată surprinzătoare.
Principalele avantajele imediate ale eliberării de povara proprietății, așa cum reiese din raportul CIFS, sunt reducerea creditelor și a stresului asociat, eliminarea cheltuielilor pe impozite și asigurări, accentul pe o economie și o cultură a colaborării, care consolidează relațiile în cadrul diferitelor comunități. Această formă de inovație socială va contribui la reducerea consumului pe termen scurt (de exemplu, prin închirierea computerelor decât prin achiziția unui nou computer cu fiecare update) și, în timp, companiile se vor obișnui să ofere produse durabile.
În România există încă un fel de manie de a colecționa diferite obiecte și de a te atașa de diferite tipuri de proprități (obiecte, mașini, case), ca o formă de compensare pentru precaritatea impusă în regimul comunist. Instabilitatea economică din ultima perioadă contribuie la apariția unor noi forme de colaborare și organizare a muncii, nu neapărat mai rele decât cele precedente, care implică o mai mare flexibilitate și libertate de mișcare. Iar oamenii vor simți nevoia să aibă siguranța accesului, în viitor, la toate bunurile de care au nevoie, și nu neapărat să dețină proprietăți pentru a se simți în siguranță.
Ana Iorga este doctorand în neuromarketing la Academia de Studii Economice București și a deschis recent propriul laborator de neuromarketing, Buyer Brain.
10 comentarii
Credeam ca ideea de lipsa a proprietatii a fost testata in comunism si, din cate stim astazi, a iesit lamentabil. “Proprietatea tuturor” a dus numai la furturi si coruptie. Ideea de sharing pleaca de la premisa utopica a unei lumi civilizate, fara oameni egoisti, lacomi sau diferiti. Noi inca ne certam nationalist pe teritorii, daramite pe lucruri mai personale si intime. Nu cred ca in prezent, a fi obligat sa imparti un lucru te aduce mai aproape de cel cu care imparti. Ba dimpotriva, mai aprig ne certam din cauza asta, pentru ca instinctul posesiunii e adanc inradacinat.
ideea e ca nu esti obligat, imparti pt. ca vrei. si eu unul vreau sa impart daca pot pentru ca beneficiez din chestia asta chiar daca nici nu primesc macar de la altii. daca nu ma crezi iti dau un exemplu concret: foodsharing.de, site-ul unde poti sa publici pe site daca ai mancare in plus acasa, si cine are nevoie vine si o ia, decat sa ajunga la gunoi. prin chestia asta omul respectiv ia mancarea gratis de la tine in loc sa cumpere mancare de la magazin, astfel scade usor cererea de alimente a magazinelor si sunt fortate sa ieftineasca. la fel si cu celelalte tipuri de sharing, toti au de beneficiat
Mada, tu scapi din vedere ca acesta e un model pentru o patura educata, civilizata si normala a societatii (5-10% din populatia globala). nu poata lumea face asta sau o sa faca asta, dar cei care o fac sint importanti. sint trend setteri, sint oamenii care nu traiesc la limita supravietuirii, sint cei nemanipulabili electoral.
cind ai un angajat sau un cetatean sclav datorita obiceiurilor sale cu radacini consumeriste (care cumpara pentru statut), il poti controla total prin pirghii economice si politice.
Astept cu interes conferinta pe tema ‘eliberarea de pretentii asupra proprietatii mele din partea socialistilor’
@Mada: Nu sunt deacord cu tine! Ceea ce se numeste azi sharing nu are legatura cu ideologia numita comunism. Sharing-ul se face pe baza de voluntariat. Vrei, bine, nu, nu te opreste nimeni sa posezi(daca ai finantele, bineinteles!)
Consumatorismul a aparut in Romania dupa 89, si inca ii spuntem fideli, si ii gasim cumva un scop. In societatile vestice, plictisite deja de sintagma buy,buy,buy(cumpara*3) o astfel de miscare, daca o pot numi asa, aduce un aer proaspat. Mai ales astazi, in conditiile in care criza economica afecteaza din ce in ce mai multe state.
In Germania, de exemplu, ideea de sharing se foloseste de cativa ani! Da, au nemtii un spirit mai econom si mai practic, dar cred ca ei vad in asta dezvoltare si idei noi de afaceri.
De exemplu, exista in Germania agentii imobiliare care ofera spre inchiriere apartamente pe o durata de maxim 6 luni. Sa spunem ca ai primit un job din cauza caruia trebuie sa te muti 6 luni intr-o alta tara. Atunci poti apela la agentia mai sus mentionata. Cei de la agentie iti vor gasi pe cineva care e dispus sa inchirieze apartamentul pe perioada determinata de timp. Din punctul asta de vedere, e o win-win situation pentru toate cele 3 parti implicate: tu ai gasit pe cineva care o sa aiba grija de apartament, si nu platesti degeaba impozit pe 6 luni cat nu esti acolo, cel care inchiriaza pe o perioada scurta de timp are motivele sale(sa le numim aici in corespondenta cu jobul)si agentia imobiliara care isi primeste comisionul.
Ca sa inchei, cred ca ideea de consumatorism apune in vest, pentru ca ei au avut acces la bunuri si servicii de cativa zeci de ani inaintea noastra. Daca masina de spalat vase in Romania inca mai e un moft, in vest e ceva ce face parte in mod normal din bucataria unei locuinte. La noi, consumatorismul se dezvolta, si e nevoie de el, pentru ca produsele de dumping din vest sa fie revandute si valorificate. Romanii inca sunt afectati de lipsuri si cred ca vad in posesie un status care le arata in mod superficial ca sunt egali cu restul lumii moderne.
* exemplul cu agentiile imobiliare din Germania: ofera spre inchiriere apartamente pentru o perioada de maxim 2 ani, nu 6 luni, dupa cum am scrs eu mai sus.
Pingback: Fără proprietate nu e stress. Fără stress nu e nici o criză - Blog de logica economica | Blog de logica economica
Mă bucur că a început să se vorbească și la noi despre curentul ăsta. Mă întreb doar de ce nu menționați sursa pozei? În fond, e coperta cărții scrisă de Rachel Botsman http://www.amazon.com/Whats-Mine-Yours-Collaborative-Consumption/dp/0061963542, cea care promovează internațional ideea de ”collaborative consumption” de câțiva ani (a vorbit și la TED în 2010 http://www.ted.com/talks/rachel_botsman_the_case_for_collaborative_consumption.html)
Eu sunt convins că “eliberarea de proprietate” se face simțită destul de puternic și în România. Anul trecut am pornit împreună cu câțiva prieteni UseTogether => http://www.usetogether.com/ , inspirații fiind de lucrările lui Rachel Botsman pe care le-a amintit și Andreea mai sus.
Într-adevăr, nu toată lumea a fost încântată de ce facem noi: “Cum adică să pui pe net lucruri pe care nu le folosești?… Păi și le dai pur și simplu stăinilor împrumut? Dacă le fură? Dacă le strică?”, dar din fericire sunt și oameni extrem de deschiși, peste 1000 momentan pe site care au rezonat cu noi și care sunt dispuși să împartă tot felul de lucruri: de la cărți la chitare la lecții.
În definitiv, nu luăm absolut nimic cu noi pe lumea cealaltă și dacă ți se pare că e ciudat să împarți cu alții lucrurile pe care le deți, mie mi se pare și mai ciudat să le ții acasă, să adune praful, când cineva s-ar putea bucura de ele 🙂
Unii au interpretat gresit acest sharing. Idea nu este sa renunti la casa si alte proprietati, ci sa renunti la a doua casa, sau sa mai platesti hotelul in strainatate si in locul acesta sa folosesti un serviciu precum coachsurf, si cele similare, demonstrand ca nu esti sluga capitalismului si preferi un sistem peer to peer. Atat comunismul cat si capitalismul sunt sisteme distrugatoare din cauza avaritiei oamenilor, dar un sistem descentralizat peer to peer nu are probleme. Nu prea cunoasteti politica, daca tot esti blogger mai fa reclama la acest documentar care explica politica:
The Investment Theory of Politics
Este de necrezut ca doar 20.000 de persoane de pe tot globul l-a vazut.