Elevul român care transpune istoriile de familie în cărţi

0

Toate familiile au o istorie, dar, de multe ori, aceasta se pierde. Tudor Vişan, elev în clasa a zecea, încearcă să-i ajute pe cei care doresc să-şi reconstruiască şi recupereze istoriile de familie, printr-o iniţiativă inedită, menită să transpună poveştile în volume în serie limitată care ajung la membrii familiei. Pasionat de genealogie și istorie, Tudor a pornit chiar în familia lui, cu transcrierea amintirilor bunicului din partea mamei. Ideea lui Tudor Vișan s-a transformat în una de afaceri, după ce a participat la “Compania”, concursul organizației Junior Achivement.

 

insemnari

 

“Bunicul ne povestea adesea experienţe din viaţa lui; se apropiase de trecut odată cu vârsta (un fel de ‘refugiu al memoriei’, poate). Atunci când, cu un anume prilej, bunicul şi-a exprimat regretul că nu poate trece în scris tot ce a trăit, iar aceste amintiri or să se piardă, mi-a venit ideea să scriu o carte despre viaţa lui”, spune Tudor, care i-a dăruit bunicului, la aniversarea a 94 de ani, cartea realizată de el. “A fost foarte încântat, ne-am întâlnit săptămânal o oră, mi-a dictat ca la notar elementele cele mai importante din viaţa lui, am venit şi eu cu întrebări – după care am trecut în scris, într-un mod literar, completând cu o documentaţie istorică, ‘povestea vieţii’ lui.”

În 2012, la doi ani de la cartea de memorii scrisă pentru bunicul lui, elevul de clasa a X-a şi-a propus ideea în cadrul programului “Compania”, al Junior Achivemenet România. Ca un adevărat om de afaceri, a dovedit echipei sale, printr-un studiu de piață, că serviciul memorialistic e o idee bună. Din 50 de persoane interogate, jumătate ar fi achiziționat un astfel de serviciu, dar toți ar fi citit o carte despre viața părinților dacă aceasta ar fi fost scrisă. Ideea a fost premiată, iar tinerii s-au pus pe treabă.

Tudor a pornit proiectul împreună cu colegi de școală, care, pe parcurs, au mai renunțat, dar s-au alăturat alți oameni interesați de subiect – istorici, etnografi etc. Editarea și publicarea se face în familie – fratele lui face desenele, iar tatăl îi ajută cu tipărirea volumelor. După participarea la câteva târguri, tinerii și-au găsit imediat clienți. Primul serviciu prestat a fost pentru Radion Chiaburu (coleg de liceu al Majestăţii Sale Regele Mihai I al României în “clasa palatină” – o clasă special înfiinţată pentru Mihai I). Volumul a fost prezentat în ziua aniversării a 93 de ani a protagonistului, lansare unde Tudor și-a cunoscut al doilea client care a vrut o carte despre tatăl lui.

Serviciul lansat de Tudor înseamnă culegerea amintirilor, prin interviuri, scrierea volumelor (transpunerea literar-istorică), însoţită de documentare, tipărire și livrare. Procesul este mult mai complex şi se bazează pe o foarte strânsă colaborare cu protagonistul şi, foarte important, cu familia lui.

“Memoria unei familii dă identitate, apartenenţă şi sens membrilor acesteia. Cunoaşterea propriei genealogii corespunde nevoii de a avea un trecut, care conferă un plus de identitate – ‘ştiind de unde vii, ştii mai bine cine eşti.’ Înţelegând trecutul, o persoană poate învăţa din el şi poate conştientiza că aparţine unui prezent care creează viitorul”, spune Tudor. “În plus, se îmbunătăţeşte cunoaşterea istorică. Un trecut comun uneşte oamenii, fie că este vorba de un popor (istoria naţională) sau de o familie (istoria familială): primind viaţa părinţilor şi bunicilor (înaintaşii lor) drept o ‘oglindă’ prin care îi pot cunoaşte mai bine, tinerii se pot apropia de ei, consolidând relaţia cu aceştia. De cealaltă parte, vârstnicul se va simţi mai apropiat de ‘partea tânără’ a familiei, cărora, pe această cale, le transmite nu numai amintirile, dar şi gândurile şi reflecţiile sale. Astfel, obiectivul nostru este, în fapt, îmbunătăţirea relaţiilor umane – întemeiate pe cunoaştere reciprocă.”

Săptămâna trecută, Tudor a lansat cartea “Zece ani după bacalaureat”, care cuprinde însemnările profesorului Ion Fodoreanu (1912-1942) din perioada 1931-1942, de la absolvirea liceului până la plecarea pe frontul de răsărit. Însemnările au fost scrise într-un caiet de buzunar care, înainte de plecarea la război, se terminase, iar la scurt timp după el, şi viaţa autorului. Destinul său este unul tragic: tatăl lui, tot Ion Fodoreanu, murise în 1917 în Siberia. Fodoreanu-tatăl a luptat în armata austro-ungară, Fodoreanu-fiul în armata română, dar amândoi cu faţa spre răsărit. Însemnările, editate după 72 de ani de fiul acestuia, arh. Ion-Adrian Doja-Fodoreanu, sunt prilejuite de împlinirea, la 12 septembrie, a 100 de ani de la naşterea autorului (în 1914), dispărut pe front în Caucaz în 1942, la vârsta de 28 de ani.

“Jumătate din însemnări sunt în română, jumătate în franceză. Într-un anumit sens, povestea din spatele cărţii (a autorului şi fiului) mi se pare mai interesantă decât cartea în sine”, spune Tudor. “Faptul că fiul, Ion-Adrian, a găsit în aceste note de caiet singurul mod prin care se putea apropia în mod personal de tatăl său dispărut (de gândirea şi simţirea sa), editându-le după 72 de ani (pentru a le da lumii), arată cât de importantă este memoria familială: toate familiile au o istorie…”

 

Puteți citi și:

Antreprenor la 17 ani: Firmă de curierat pe bicicletă, în Constanța, înființată de doi liceeni

FOTO Când tinerii fac schimb de haine cu bunicii și părinții

Biblioterapia: Medicii prescriu cărți pacienților care suferă de depresie


Leave A Reply