Efectul IKEA se referă la tendinţa oamenilor de a valoriza mai mult obiectele pe care le-au creat sau construit singuri decât la cele cumpărate de-a gata. Un studiu publicat recent în Journal of Consumer Psychology demonstrează care sunt resorturile care îi fac pe oameni să aprecieze mai mult implicarea în realizarea produselor pe care le folosesc.
“În anii ’50, când au fost introduse amestecurile pentru prăjituri, parte a unei tendinţe mai generale de a simplifica viaţa casnicelor americane, minimizând munca manuală, casnicele au opus rezistenţă în primă instanţă: amestecurile uşurau rea mult gătitul, făcând ca munca şi abilităţile lor să pară subevaluate. Prin urmare, producătorii au schimbat reţeta, astfel încât aceasta mai necesita adăugarea ouălor. Deşi există mai multe motive pentru care această schimbare a dus la rezultate mai bune, apelul la puţină muncă din partea consumatorului a fost un ingredient crucial,” arată cercetarea dedicată aşa-numitului “efect IKEA”.
Acest lucru sugerează că, dacă le ceri consumatorilor să facă nişte exerciţii ca de Lego, le sporeşti încrederea în valoarea produsului pe care l-au creat, chiar dacă acesta ar fi fost mai bine realizat de profesionişti. Cea mai bună aplicaţie a acestui principiu se poate regăsi în cazul companiei suedeze IKEA, unde mobila trebuie asamblată de cumpărător. Pentru a demonstra acest efect, echipa de cercetători a realizat câteva experimente:
1. Participanţilor li s-au dat două opţiuni: să analizeze o cutie preconstruită şi să asambleze una ei înşişi. După aceea, au fost rugaţi să liciteze pentru aceste cutii, urmând ca, dacă suma licitată să depăşească o valoare aleatorie, cutia să le revină lor; iar dacă suma ar fi fost mai mică decât valoarea, ar fi pierdut cutia. S-a observat că cei care asamblaseră singuri cutia au licitat mai mult, în speranţa de a obţine obiectul. De asemenea, participanţii au răspuns, în cea mai mare parte, că preferă cutia la realizarea căreia au participat faţă de cea prefabricată.
2. Participanţii au construit în perechi mici figuri din Lego şi au fost rugaţi să liciteze atât pentru propriile construcţii, cât şi pentru cele ale partenerilor. Li s-au dat fie seturi Lego preconstruite, fie seturi care necesitau asamblare, fie au fost rugaţi să construiască şi apoi să dezasambleze construcţia. Rezultatul: participanţii au licitat mai mult pentru propriile construcţii, mizele cele mai mari de licitaţie înregistrându-se în cazurile celor care au bricolat singuri. De asemenea, valoarea a crescut mai mult în cazurile în care obiectul, odată asamblat, nu trebuia descompus la loc.
Ideile desprinse din acest studiu pot, desigur, servi serviciilor de marketing ale companiilor, însă în acelaşi timp sunt esenţiale filosofiilor open source, care propun utilizatorilor să se implice în elaborarea produselor şi serviciilor pe care le consumă. Să luăm aminte de la Wikipedia.
Sursa: Neoacademic.com
Foto: Thegreenists.com
Un comentariu
foarte tare