Educaţia în natură: un concept care începe “să răsară” şi în România

1

Şcolile libere, în natură, sunt un fenomen în creştere în ţările vestice, unde au câştigat tot mai mult teren în ultimii ani. Metoda de învăţare practicată de aceste grădiniţe este bazată pe experienţa directă a copiilor cu natura, cu mediul înconjurător, chiar dacă asta înseamnă mâini şi haine murdare sau poate şi trânte în noroi. Scopul acestor instituţii educaţionale este creşterea şi educarea copiilor într-un mediu sănătos, natural, astfel încât cei mici să poată învăţa direct de la sursă ce înseamnă natura, petrecând fie toată ziua, fie o mare parte a zilei în aer liber.

de Camelia Jula

Numite “forest schools” sau “nature schools”, programele de acest fel au ajuns la peste o mie în întreaga lume şi se adresează, în general, copiilor din mediul urban, care au prea puţin (sau deloc) contact cu natura şi realităţile acesteia. În România există, în prezent, instituţii de educaţie private (grădiniţe sau asociaţii de profesori, spre exemplu) care au o astfel de componentă, de experimentare în natură sau chiar promovează acest concept. Cele mai multe grădiniţe însă, mai cu seamă din mediul urban, se rezumă la activităţi cu copiii între ziduri şi, poate, o vizită la vreo grădină botanică ori într-un parc.

În grădiniţele libere, ale căror “cursuri” se desfăşoară în natură, copiii sunt încurajaţi să sape pământul, să se urce în copaci, să alerge liberi oriunde doresc, să se bucure de ce le oferă natura. Alte programe au chiar cursuri de grădinărit, la care copiii învaţă cum se plantează legumele, florile, pomii, cum se obţine hrana sănătoasă, cum se îngrijeşte o plantă, cum se păstrează mediul înconjurător curat sau cum pot recunoaşte diferite plante ori animale din sălbăticie. Experienţa dobândită pe viu este hotărâtoare pentru viitorul lor: lucrurile astfel învăţate, la vârstă fragedă, se întipăresc definitiv, iar “lecţiile” deprinse în şi de la natură au un rol în modelarea dezvoltării copilului. În plus, “astfel de programe oferă copilului mai mult decât o simplă înţelegere a naturii, îi oferă o sănătate mai bună şi o mai bună coordonare”, susţine Martin Clarcke, profesor în cadrul unei grădiniţe germane de pădure.

Acesta mărturisea, citat de publicaţia Inhabitot, că la grădiniţa unde activează “vin copii în vârstă de patru ani care abia dacă au fost scoşi pe-afară şi, când ajung aici, abia pot traversa un câmp (pentru că nu e drept), darămite să se caţere într-un copac”. Însă, odată ce devin parte dintr-un astfel de program în aer liber, din fericire aceşti copii învaţă destul de repede şi să se caţere în copaci, şi să alerge şi multe altele. Astfel de şcoli şi grădiniţe libere au tot apărut în ultimii ani, în Germania, Marea Britanie sau Cehia, dar şi în alte locuri din lume; recent, o grădiniţă din SUA a anunţat că va înfiinţa un asemenea program (în SUA astfel de şcoli în aer liber sunt foarte puţine), în condiţiile în care copiii americani sunt consideraţi cei mai “privaţi de natură” din lume, iar sistemul şcolar american şi părinţii americani continuă să se bazeze pe orele de clasă petrecute în interior, cât mai mult posibil.

Nici România nu stă mai bine la acest capitol: majoritatea programelor de grădiniţă înseamnă ore petrecute între pereţi, cu activităţi de interior şi eventuale vizite în parc, la vreo grădină botanică ori zoologică ori poate la o fermă sau o ieşire la iarbă verde. Excepţiile vin din mediul privat, unde există grădiniţe care au adoptat acest concept de “educaţie în natură” sau unde se formează asociaţii de profesori, specialişti în diverse domenii, care oferă cursuri particulare prin care încearcă să suplinească absenţa naturii din programele şcolare ale instituţiilor de stat. Grădiniţa Internaţională Ioanid este un astfel de exemplu, din mediul privat: aflată în Bucureşti, instituţia propune părinţilor şi copiilor exact acest concept, de “forest school”, explicându-le şi în ce constă.

“Este o abordare educaţională inovatoare bazată pe joacă în aer liber şi învăţare în pădure. Filosofia care stă la bază este de a încuraja şi inspira copiii prin experienţe pozitive în natură, pe o perioadă lungă de timp. Conceptul a fost dezvoltat iniţial în Suedia şi s-a extins în Marea Britanie, în anii 1950, iar de atunci se răspândeşte în lume. Tot mai multă lume începe să devină conştientă de faptul că abordarea jocului şi a educaţiei din perspectiva “exteriorului” are un efect semnificativ asupra dezvoltării copilului. Afară, în natură, copiii au o paletă mai largă de opţiuni pentru a se juca şi se joacă mai mult. Se concentrează mai bine şi nu mai sunt stresaţi. În plus, învaţă să se respecte mai mult unii pe ceilalţi. Aerul de afară este aproape întotdeauna mai sănătos decât cel din interior, aşadar copiii sunt mai puţin expuşi bolilor. Mediul în care experimentează le oferă o experienţă plăcută, amuzantă, relaxantă. Ajung, apoi, să devină elevi cu abilităţi sociale mai pronunţate, cu o capacitate mai mare de muncă în echipă şi, mai mult decât atât, dezvoltă o mai mare încredere în sine şi în ceea ce pot face. În timp, aceste calităţi ajută copilul să aibă un parcur academic mai bun. Totodată, copiii care fac şcoală în natură sunt mai independenţi, mai conştienţi de ei şi lumea din jur, mai altruişti, mai sociabili, mai comunicativi, mai încrezători în ei înşişi şi abilităţile lor” (sursa).

Tot în Bucureşti există o asociaţie numită Growth, alcătuită din cinci membri şi 12 colaboratori, care şi-au unit eforturile în 2014 şi au pornit la drum. “Asociaţia este forma concretă a visurilor membrilor săi fondatori”, spune Ani Săceanu, membru fondator al asociaţiei. “Growth a apărut din dorinţa membrilor săi de a se implica activ în comunitate, oferind părinţilor, şi nu numai, alternative viabile pentru cei care vor să înveţe şi altfel. Echipa Growth are membri cu pregătiri diverse şi experienţe de lucru multiple, iar asta înseamnă că proiectele noaste sunt abordate multidisciplinar. Îmbinăm educaţia formală cu cea non-formală. Obiectivele noastre sunt multiple, spre exemplu: promovarea bunelor practici în educaţie şi dezvoltrea educaţiei civice şi ecologice, susţinerea programelor de învăţământ alternativ („outdoor education” fiind unul dintre acestea) şi educaţie aplicată, promovarea învăţării prin experimentare”, explică Ani Săceanu şi George Popescu, şi el membru fondator al asociaţiei. “Numele Growth a fost ales datorită dublei sale semnificaţii în limba engleză – creşterea în natură, atât a plantelor, cât şi a oamenilor, dar şi dezvoltarea emoţională şi spirituală a persoanei. A fost o alegere bazată pe sentiment, aşa că limba nu a constituit o barieră”.

Ora de ecologie: lanţul trofic de la producători la descompunători (observăm un copac în descompunere) – foto: Asociaţia Growth

Cursurile Growth au structuri diferite, de la ateliere creative cu o singură întâlnire, la module tematice ce se pot întinde pe mai multe săptămâni, precum şi excursii şi tabere tematice. “Momentan, avem 17 profesori şi formatori în cadrul asociaţiei, iar domeniile sunt destul de variate: de la artă la limbi străine, de la fotografie la drept, de la teatru la ştiinţe, de la educaţie civică la educaţie sexuală. Oricare din aceste activităţi se poate desfăşura şi în aer liber, în natură; şi să nu uităm că multe dintre domenii se unesc în cadrul activităţilor şi excursiilor de „outdoor education”, spun cei doi membri fondatori. Asociaţia are site propriu, este prezentă şi pe reţelele de socializare, a mai fost menţionată în presa online şi blogosferă, dar probabil mai mult decât acestea, pentru cei care doresc să îşi înscrie copiii la cursurile sale, contează recomandările părinţilor care deja au experimentat modelul de educaţie alternativă propus de Growth.

Activităţile derulate de Growth diferă fundamental de clasicele ore de la şcoală: “Nu avem structura orelor de la şcoală. Profesorul nu este pe un piedestal, el este un îndrumător. Activităţile urmăresc repere generale, dar ţin cont de individualitatea şi ritmul participanţilor. Apoi, modulele noastre sunt interactive, participanţii au libertatea de a-şi aduce contribuţia. Practic, ei nu stau şi iau notiţe. Atelierele sunt interdisciplinare – îmbinăm engleza cu dezvoltarea personală, ştiinţa cu arta. Există comunicare, colaborare şi feedback constant de la părinţi, dar şi de la copii, iar metodele folosite sunt diverse – lucrul în echipă, experimente, lucrări practice, jocuri de rol, jocuri senzoriale, proiecte, observaţii şi discuţii în timpul excursiilor şi, cel mai important, poate, debriefing după fiecare activitate (reflecţii care conştientizează procesul de învăţare) şi feedback”, explică Ani Săceanu (foto stânga sus) şi George Popescu (foto dreapta mai jos).

La un curs Growth, participanţii se cunosc, întâi de toate, uneori prin joc. Îndrumătorii încearcă să afle nivelul de cunoştinţe al cursanţilor, spre exemplu, nivelul cunoaşterii unei limbi străine, dar nu prin teste, ci prin discuţii despre preferinţele personale. “Metodele diferă în funcţie de vârstă: copiii învaţă prin joc, adulţii preferă exerciţiile. E foarte greu să vorbeşti de un curs, pentru ca la noi fiecare curs este unic”, accentuează Ani Săceanu.

Vulcanii noroioşi – ora de ecologie, folosirea quadratului (distribuţia plantelor) – foto: Asociaţia Growth

Activitatea propriu-zisă a asociaţiei a pornit anul acesta, în luna ianuarie, iar de atunci au avut în jur de 20 de participanţi ocazionali, pentru ateliere şi 18 copii înscrişi la diferite cursuri şi activităţi. De curând, asociaţia a lansat un program de tabere de vară. Costurile cursurilor diferă, în funcţie de mai mulţi factori, dar “sunt accesibile, fără a pune la îndoială calitatea lor”, punctează Ani Săceanu. Growth deţine două spaţii de lucru, numite “Art Room” şi “Science Room”, dar şi o curte, în aer liber, extrem de utilă în sezonul cald. “Activităţile de tip „outdoor education” vor fi desfăşurate cu precădere în parcuri sau grădini din Bucureşti, precum şi în zone montane, unde avem deja relaţii foarte bune cu proprietari de pensiuni. Momentan, lucrăm la un nou proiect ce are în vedere realizarea de cursuri gratuite în parcuri din Bucureşti, desfăşurate în weekend”.

O altă grădiniţă care oferă educaţie în natură copiilor este Grădiniţa Gifted (tot o instituţie privată din Bucureşti): “Ce poate fi mai minunat decât o zi petrecută în mijlocul naturii, înconjuraţi de linişte şi aer proaspăt, departe de zgomotul şi agitaţia oraşului? Nimic, natura este un lucru fascinant, plină de mistere. Primul stop, grădina de legume, o mică introducere în tainele grădinăritului, apoi toată lumea la treabă. Am plantat roşii, vinete şi ardei. Când totul a fost gata, ne-am luat la revedere de la gazdele noastre şi ne-am îndreptat spre pădurea din apropiere, unde am alergat nestingherit, dar am aflat şi lucruri interesante despre plantele şi animalele din această zonă”, scrie una dintre cele mai recente postări ale grădiniţei pe contul său de Facebook, alături de zeci de fotografii de la Curs grădinărit I. Filosofia acestei instituţii educaţionale este simplă: “Fiecare copil este înzestrat de natură cu har şi potenţial. Grădiniţa Gifted International urmăreşte să descopere, să dezvolte şi să promoveze potenţialul tuturor categoriilor de copii, abilităţile, aptitudinile şi potenţialele lor naturale prin intermediul unei educaţii bazate pe proiecte, într-un mediu de formare armonioasă, echilibrată”, în care unul dintre pilonii structurii educaţionale este “protejarea şi restabilirea legăturii intime dintre individ şi natură”.

De ce apare atât de rar pus în practică, în România, conceptul de “şcoală în natură”? “Motivele sunt numeroase”, consideră Ani şi George. “Oamenii sunt fascinaţi de tehnologie şi, cu cât o folosesc mai intens, cu atât se pierde contactul cu natura şi se uită că tot ceea ce ne înconjoară este, de fapt, natură sau este inspirat din natură. Abordările pedagogice sunt uneori defectuoase, uităm cât de multe putem învăţa de la natură, indiferent de domeniu, iar progresul presupune îmbinarea ambelor părţi, nu excluderea uneia. De cele mai multe ori, chiar şi profesorii au pierdut contactul cu natura. Activităţile tip „outdoor education”, practic, nici nu au făcut vreodată parte din programa şcolară românească, accentul punându-se pe cantitate de informaţii, teste, examene şi competiţie, din cauza unei viziuni încă conservatoare asupra învăţământului. Această abordare este incompletă şi depăşită. Sigur, echipează un elev cu ceva aptitudini şi cunoştinţe pentru a promova un examen, dar asta nu însemnă educaţie, nu înseamnă că el va fi competitiv în orice domeniu ales, în contextul global actual. Multe programe occidentale încorporează „outdoor education”, deoarece reprezintă o metodă holistică (minte, trup şi suflet) de dezvoltare a unui om. Aceasta încercăm să facem noi la Asociaţia Growth. Încercăm să suplinim programa tradiţională cu aceste elemente holistice, care au ca efect o dezvoltare completă, echilibrată, competitivă, sănătoasă, a oricărui copil”.

Şcoală în pădure. Foto: McLeans.ca 

Dacă ar fi vorba să schimbăm ceva, în scopul preluării conceptului de educaţie în natură în mai multe grădiniţe şi şcoli româneşti (în condiţiile în care încă avem o natură bogată şi plină de diversitate la dispoziţie), ar trebui să începem de la structură, consideră cei doi reprezentanţi ai Growth. “Programa poate să fie adaptată, astfel încât să includă educaţia „outdoor”, profesorii şi educatorii să urmeze astfel de cursuri de pregătire profesională şi să ofere o educaţie interdisciplinară. Cei responsabili (directorii) pot promova desfăşurarea de proiecte în aer liber, organizarea de excursii tematice şi aplicaţii practice pentru orice materie şi se poate institui o Săptămână a Educaţiei Outdoor în fiecare şcoală, pe parcursul anului şcolar (dar nu în acelaşi timp pentru toate şcolile, cum este Şcoala Altfel). Important este ca dascălii să înţeleagă importanţa acestei noi metode de abordare şi aplicarea ei cu pasiune; altfel, totul se transformă într-o formalite, fiecare este bucuros că a bifat o activitate în aer liber, cu efecte nule”.

Şi la grădiniţa particulată Puiuţul Pufos (Bucureşti) copiii învaţă să cunoască mediul şi să înţeleagă mecanismele naturii. Stimularea curiozităţii se face prin experiment şi investigare: copiii sunt educaţi “să cunoască elemente componente ale lumii înconjurătoare (părţi ale corpului uman, ale plantei, forme de relief, reacţii ale plantelor, animalelor şi omului sub influenţa unor factori de mediu; să recunoască schimbări şi transformări în mediu (fenomene ale naturii, caracteristicile anotimpurilor etc.); să exploreze fenomene, procese din mediu (dizolvare, colorare, ardere, fierbere, cum creşte o plantă); (…) să utilizeze un limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător şi să îşi formeze şi exerseze deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului şi să fie dispuşi să participe la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului”.

Din experienţa de până acum a cursurilor Growth, membrii ei spun că au fost surprinşi de numărul mare de profesori, instructori, formatori “care vor să colaboreze cu noi şi care îşi doresc să ofere o educaţie altfel”. Au satsifacţia că sădesc ceva în sufletul şi mintea unor copii şi adulţi, ceva ce va rămâne acolo pentru totdeauna. Multele hăţişuri birocratice, însă, pe care le au de străbătut, fac atingerea scopului asociaţiei ceva mai dificilă. “Nu ne influenţează scopul, doar îl fac mai greu de atins. Dar asta nu face decât ca îndeplinirea lui să fie mai satisfăcătoare”, conchide Ani Săceanu. Echipa şi cursurile Growth stau la dispoziţia tuturor celor interesaţi de o educaţie altfel pentru cei mici, dar şi pentru cei mari care sunt conştienţi că formarea unei persoane nu se opreşte odată cu obţinerea unei diplome.

Surse: Asociaţia Growth, Grădiniţa Internaţională Ioanid, Grădiniţa Gifted International, Grădiniţa Puiuţul Pufos

Foto main: NYTimes

Vă invităm să ne scrieţi despre grădiniţe care au programe în natură sau dedică măcar o parte din programul copiilor experimentării în natură, fie că sunt instituţii private, fie că sunt grădiniţe “de stat”. Suntem curioşi să le aflăm poveştile!

Puteţi citi şi:

Grădiniţa verde care îi învaţă pe copii să îşi cultive singuri hrana

Grădini urbane cresc pe acoperişuri în Bucureşti

Verdeaţa isteaţă îşi face loc în urbanul clujean

Grădina din curtea școlii

Grădiniţe în natură: când profesorul este mediul înconjurător


Un comentariu

  1. Pingback: Generația copiilor gifted. Despre copiii de mediu | Gifted World Academy- Romania

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger