Eduard. Eroul cu un picior amputat, in drum spre aurul olimpic

56

“Dupa ce ne-am izbit si am aprins lumina, m-am uitat in jos si am vazut ca parapetul era in masina. Nu aveam jumate din laba piciorului. Ma uitam si nu-mi venea sa cred. Ma gandeam ca m-am lovit la cap si nu vad bine… Se intampla in 1996, cand Eduard Novak – de zece ori campion national la patinaj viteza – a suferit un accident auto care ar fi retezat oricarui om speranta de a mai trai macar normal. Ce s-a intamplat apoi? Novak a devenit vicecampion olimpic la ciclism si se antreneaza acum pentru aurul de la Jocurile paralimpice de la Londra. Citeste povestea unuia dintre romanii care au reusit sa iasa din infern”.

 


 

de Ionut Dulamita si Magor Csibi

 

Eduard Novak iese vioi din liftul unui hotel din Brasov, unde a poposit pret de un weekend pentru un seminar. E inalt, tuns scurt, isi tine spatele drept si zambeste. Paseste agil si sigur pe sine, cu o figura senina, si doar un scartait discret ce vine dinspre piciorul lui drept iti da impresia ca ar ascunde ceva.

Abia cand se aseaza pe un fotoliu din holul hotelului, pantalonii lui crem scot la iveala conturul unei proteze ce se intinde pana la nivelul genunchiului drept. Nu-si ascunde insa dizabilitatea, ba chiar o valorifica, de pe saua bicicletei, la campionate mondiale si olimpice. Isi urmeaza visul din copilarie, acela de a castiga aurul olimpic. Doar ca nu la patinaj viteza.

Ciclistul de 33 de ani se pregateste intens pentru Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. Poate parcurge zilnic 150 de kilometri cu bicicleta. Este multiplu campion national, european si mondial si a fost medaliat cu argint la Olimpiada de la Beijing de anul trecut. In Romania, unde detine si un record national, pedaleaza cot la cot cu ciclistii „valizi”, cum ii numeste el, adica cei fara dizabilitati. Peste hotare, se bate la categoria LC2, destinata sportivilor cu probleme la unul dintre picioare.

Desi si-a facut un nume international, Eduard nu s-a limitat la gloria personala. Anul acesta a infiintat o echipa la nivel european. Nu i-a fost teama de competitie, asa ca l-a cooptat pe unul dintre marii sai rivali de la categoria LC2, campionul mondial Jiři Ježek, din Cehia. Si asta pentru ca pune la cale ceva maret: nu vrea cea mai puternica echipa din Europa, ci primul team alcatuit exclusiv din ciclisti cu dizabilitati. Chiar zilele astea negociaza cu un alt campion mondial, australianul Michael Gallagher.

 

 

„A, salut Edi, ce faci? Ai fost la Europene? Da. Si ce-ai facut? Pai am castigat. Habar n-avea ce se intampla”

Pana sa ajunga aici, ciclistul s-a luptat ani intregi cu anonimatul si cu lipsa de sprijin venita din partea asociatiilor de ciclism. A fost inscris in doua cluburi, pe care le-a parasit repede dintr-un motiv foarte clar: nu l-a ajutat nimeni. Era multa invidie, crede Eduard, cand lumea vedea ca are bani. Bani care nu au venit din sport, ci din meseria de avocat si apoi din afacerea cu dispozitive medicale pe care a pus-o pe picioare.

Federatiile sportive i-au intors si ele spatele in prima faza. Un episod foarte viu in mintea lui Eduard este primul contact avut cu Federatia Romana a Sportului pentru Persoane cu Handicap, inainte de primul lui campionat european, din 2003:

M-am dus la o doamna de-acolo. ‘Pai ca n-avem bani, nu stim daca esti bun sau nu esti bun, n-ai prea concurat’. Bla-bla-uri din astea. M-am inscris in numele Federatiei, eu am platit tot, vreo 500 si ceva de euro. Ma intorc acasa si o sun pe doamna asta secretara:  ‘A, salut Edi, ce faci? Ai fost la Europene?’.  ‘Da’. ‘Si ce-ai facut?’. ‘Pai am castigat’. Habar n-avea ce se intampla.

Nici Federatia Romana de Ciclism nu a stiut de existenta lui sau cel putin nu i-a oferit nici un fel de ajutor pana nu a adus in tara prima medalie paralimpica din istoria sportului romanesc. „Pana in 2008, am fugit pentru federatia persoanelor cu handicap. Vin acasa (n.r. – de la Beijing) si Federatia de Ciclism isi da seama ca eu apartin de ei, ca cu licenta lor concurez, deci rezultatele sunt ale lor. Acum apartin de ei. Abia anul acesta mi s-au platit concursuri, mi s-a luat bicicleta, deci a inceput sa intre totul in normal”.

Pana atunci, Eduard nu a avut nici macar echipament profesionist, ce sa sa mai vorbim de bicicleta. Asta nu l-a tras insa in spate cand a fost vorba de performante. Un bun exemplu este campionatul national de la Izvorul Muresului, din iunie 2003, cand a iesit invingator la proba de contratimp individual, desi nu avea bicicleta potrivita:

Aveam un trek cumparat de mine, desi pentru contratimp se foloseste o bicicleta speciala, cu roti lenticulare, din astea disc, sa tai aerul cat mai bine. Este o alta pozitie, mai aerodinamica. Multi de-acolo aveau.

„Parca atrageam toate prostiile spre mine”

De fapt, circumstantele au jucat mai tot timpul impotriva lui Ede, cum ii zic cei apropiati, care spune amuzat ca are talentul de a atrage „toate prostiile spre el”. Inainte de marea competitie din Beijing, de exemplu, a fost lovit de o masina in timp ce mergea pe bicicleta, iar o toxinfectie l-a tintuit in spital timp de patru zile. „Dupa prima zi de cursa pe pista, ma durea stomacul. Fuck off! Parca atrageam toate prostiile spre mine (rade)”.

Iar in iarna lui 2003-2004, cand se antrena pentru Jocurile paralimpice din Atena, si-a suprasolicitat muschii si a fost nevoit sa stea patru luni pe tusa. Abia in iulie si-a recapatat fortele si a reinceput pregatirile, cu doar doua luni la dispozitie pana la marea intrecere din Grecia. Cu toate astea, s-a clasat pe locul IV in clasamentul general.

Nimic nu se compara insa cu tragedia care i-a spulberat visul din adolescenta in urma cu 13 ani…

In ianuarie ’96 mergeam la un concurs in Italia. Aveam 19 ani. Vremea era foarte rea. Ningea, drumul era in constructie. Eram in masina cu parintii mei. Masina a derapat si ne-am lovit de parapet. Parapetul era lovit dinainte si era iesit in afara. Imi aduc aminte ca ma spijineam de masina si le spuneam parintilor sa se tina, ca ne boing. Nu aveam viteza, abia vedeam drumul, asa tare ningea. Dupa ce ne-am izbit si am aprins lumina, m-am uitat in jos si am vazut ca parapetul era in masina. Nu aveam jumate din laba piciorului. Ma uitam si nu-mi venea sa cred. Ma gandeam ca m-am lovit la cap si nu vad bine (rade).

(Eduard se amuza cand rememoreaza accidentul. Vorbeste de el ca si cum ar descrie o cazatura ridicola intr-un meci de fotbal din fata blocului. Nici urma de grimasa pe chipul lui senin. Soarbe relaxat din cafea si vorbeste molcom. Piciorul drept i-a fost amputat de sub glezna, in spitalul din Ludus, de catre un „medic beat”, care nici macar nu era specialist in domeniu).

Eram in stare de soc, aveam dureri mari, abia asteptam sa ma opereze. Anestezistul a venit dupa o jumatate de ora, patruzeci de minute. Abia asteptam sa ma adoarma, nu ma interesa nimic altceva. Dupa operatie, piciorul imi arata ca un sac de cartofi, s-a infectat. Nu eram asa constient. Abia dupa cateva zile incepi sa realizezi ce s-a intamplat, sa fii frustrat, sa nu accepti situatia, dupa 15 ani de munca, sa te intrebi de ce s-a intamplat, cine a fost de vina. Nu puteam sa invinuiesc pe nimeni, pentru ca a fost o situatie stupida.

(Tanarul de 19 ani cu piciorul drept amputat si infectat, care studia la acea vreme Dreptul la Bucuresti, a fost transferat de la spitalul din Ludus la cel din Miercurea Ciuc).

Nimeni n-avea curaj sa se atinga de mine, parca nu stiu ce caz rar ar fi fost. Un medic zicea sa mai asteptam. Ce sa asteptam? Atunci, un alt medic a intrebat-o pe maica-mea: „Aveti cunostinte afara?”. „Da”. „No, atunci carati-va de-aici”. Ne-am dus in Ungaria, la un spital de traumotologie, unde opereaza din nou cazurile nereusite. Mi-au intors osul de la calcai si l-au insurubat impreuna cu tibia, ceea ce iti da un sprijin foarte bun.

 

 

Reporter: Cat a durat travaliul psihic dupa accident?

Eduard Novak: Peste o luna ma gandeam deja cam ce sport as putea sa fac, iar peste doua luni faceam genuflexiuni cu 110 kilograme in spate, cu proteza pe picior (se amuza). Dupa doi ani m-am si apucat de ciclism, dar ca amator. Ma pregateam ca si cum peste o luna ar fi fost vreun campionat national. Nu credeam ca mai pot sa incep o cariera sportiva de la zero. Nu stiam nimic despre ciclism. La primul concurs national, in ’98, unde erau si amatori, si profesionisti, pana si fetele m-au batut. Mama, cum m-am simtit atunci… Sa stii ca acum doi ani erai printre cei mai buni la un sport si acum te bat fetele. Ma duceam la antrenamente, dar n-aveam in mine un tel. O data faceam, doua-trei luni ma lasam, iarasi ma suiam pe bicicleta. Iarna eram mai gras (rade).

R: Cand te-ai gandit sa faci performanta in ciclism?

E.N.: Am avut o relatie nereusita timp de trei ani si nu prea puteam sa fac un pas in fata. In 2000 am zis gata, punem capat aici. Eu de-acum sunt ciclist profesionist, mananc cand trebuie, ma culc cand trebuie, ma antrenez cat trebuie. In 2001 am inceput sa particip iar la concursuri, din astea mai mici, de amatori, dar deja era antrenament-antrenament, concurs-concurs. Oficial, m-am legitimat in 2002, la categoria Elite, si atunci a fost prima mea cursa de sosea. Bucuresti-Oltenita, 90 de kilometri. Imi luasem un trek. Am terminat undeva in pluton.

R: Nu te deranja piciorul?

E.N.: Nu. M-am antrenat toata iarna (n.r. – 200-2001), am alergat, am facut sala, cum stiam eu ca trebuie facut. Pot sa alerg doua ore fara nici o problema. Hannibal a zis: „Ori ne este facut drumul, ori ni-l facem noi singuri”. La mine tot asa a fost. N-am avut nici un specialist care sa-mi spuna ce sa fac. Eu, pana anul trecut, nu aveam buna pozitia pe bicicleta. Anul trecut, in primavara, m-a vazut un italian si m-a intrebat: „Cum stai tu pe bicicleta asta?”. A zis: „Hai in Italia”. Cand am ajuns acolo, un biomecanic, care masoara mainile, picioarele, saua, ghidonul, inaltimea si iti spune cum trebuie sa stai pe bicicleta, mi-a zis ca in viata lui asa ceva n-a mai vazut. A trebuit sa inalt saua cu 5 centimetri, nu-mi foloseam muschiii gambei…

„Tata mi-a zis ca intr-un sport ca hocheiul nu o sa fiu niciodata eu castigatorul, o sa mai fie inca vreo 20 pe langa mine.”

In ciuda tragicului accident, cele mai mari frustrari ale lui Eduard au prins viata pe vremea in care era speranta patinajului viteza din tara. Romania nu se putea lauda in acea perioada cu o pista pentru patinaj viteza de 400 de metri de pe care sa luceasca gheata artificiala. Nu exista sistem de racire niciunde in tara. In schimb, in alte tari, precum Olanda, se putea patina timp de zece luni pe an.

„Noi patinam trei luni si ne bateam cu ei”. Totusi, Eduard scotea rezultate mai bune decat cele cu care se luau laurii la mondiale, a castigat de 11 ori campionatul national si a ajuns sa detina toate recordurile din Romania, ceea ce i-a permis sa se antreneze in afara tarii. Chiar si astazi, patru recorduri nationale de-ale lui inca mai stau in picioare, desi tehnologia din spatele patinelor a avansat mult de-atunci.

La inceputul anilor ’90, insa, era acea problema cu vizele, iar tanara speranta rareori reusea sa obtina hartiile care sa-i permita un antrenament sustinut pe pistele artificiale de peste hotare. Asa ca era nevoit sa ramana in tara. Aici era alt antrenament, unul lipsit de continuitate. „Nici nu erau antrenori care sa faca ceva profesionist. Era destul de stresant, pentru ca stiai ca poti mai mult”.

Ede a ajuns pe pistele de patinaj viteza la varsta de sase ani. Inainte de asta cochetase cu hocheiul, sport cu traditie in orasul sau natal, Miercurea Ciuc. „Eram mai slabut, iar taica-meu a zis ca nu e pentru mine. Mi-a zis ca intr-un astfel de sport nu o sa fiu niciodata eu castigatorul, o sa mai fie inca vreo 20 pe langa mine. Mi-a placut logica (rade), asa ca am schimbat sportul si m-am indreptat spre unul cu rezultate individuale”.

Iar daca va intrebati cum de a reusit Eduard sa treaca peste toate dificultatile, o mostra din filosofia lui de viata o arata destul de clar: „Nu m-am simtit niciodata discriminat. Am auzit vorbe pe la spate. Dar e dizabilitatea lor in cap, pe mine nu ma afecteaza”.

Performantele lui Eduard Novak

  • 1985-1996 – 11 titluri nationale la patinaj viteza
  • concursuri internationale castigate in Ungaria, Rusia, Austria, Germania, Olanda
  • locul 11 la Campionatul Mondial din Germania (1994)
  • locul 3 la Cupa Mondiala de Seniori (1994)
  • 2003 – locul 2 la Campionatul National Contratimp
  • locul 4 la Campionatul International de Mountainbike
  • 2004 – locul 4 la Paralimpiada din Atena
  • 2005 – locul 1 la Campionatul European – Alkmaar, Olanda
  • locul 2 la Campionatul National de Mountainbike
  • 2006 – locul 2 la Campionatul Mondial – Aigle, Elvetia
  • locul 2 in Turul României – Etapa a 5-a, intre Tg. Mures si Sibiu

Am fost in evadare vreo 30 de kilometri.In fata mea erau doi evadati, la 4 minute distanta. Plutonul nu m-a luat in serios, n-au venit dupa mine. Abia in ultimii 5 kilometri auzeam in spatele meu cum veneau sa ma haleasca. Ce sezatie, sa mor eu. In ultimii 30 de metri, l-am depasit pe cel de pe locul 2″.

  • 3 la Campionatul Balcanic Novi-Pazar, Serbia – proba fond (sosea)
  • 2007 – campion national la mountainbike maraton
  • locul 2 la Campionatul Mondial de la Bordeaux – proba fond
  • locul 4 in clasamentul general al Turului Romaniei

“Dacă aveam o echipa mai buna care sa ma ajute, puteam sa termin pe podium. A trebuit sa fug dupa toata lumea. Eram 6 oameni in echipa. Scopul celorlalti era doar sa termine turul Romaniei, nu ca eu sa termin pe podium. De obicei este unul in echipa pentru care lucreaza toata lumea, unul care este tot timpul ferit, care are cea mai mare sansa”.

  • 2008 – medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Beijing, proba de contratimp individual, și două locuri IV: unul la proba de 4 kilometri urmărire și un altul la cea de 1 kilometru contratimp
  • 2009 – campion mondial la Campionatul Mondial de la Bogogno, Italia – proba fond
  • locul 1 cu echipa continentala in Turul Tinutului Secuiesc, probabil cea mai tare cursa din Sud-Estul Europei
  • locul 2 la Campionatul Mondial de pista de la Manchester – proba 4 kilometri urmarire (unde a si doborat recordul national al “valizilor”)
  • locul 2 la Campionatul Mondial de pista de la Manchester – proba 1 kilometru contratimp

 

In urma zecilor de comentarii de sprijin din partea cititorilor, Eduard Novak a tinut sa le multumeasca: “Catre toti cei care au citit articolul. Si mai ales cei care au avut o parere despre mine si articol. Va multumesc ca ma incurajati pentru ceea ce am facut. Pentru asta fac, ca sa pot sa fiu un exemplu in primul rand familiei mele, persoanelor care doresc sa se inspire din viata mea si sa traiesc la maximum viata asta care este asa de valoroasa. Doar o sansa avem sa o traim si asta este decizia noastra cum o facem, indiferent de unde venim. Va multumesc. Novak Ede”.

Tags:



56 de comentarii

  1. L-am vazut pe Eduard si la campionatele mondiale de sosea, la proba de contraconometru..concura cu cei mai buni din lume!
    Jos palaria si mult succes!!!!!!

  2. Este un exemplu extraordinar pt faptul ca avem posibilitatea de a ne depasi aparentele limitari si sa atingem performante deosebite.
    Felicitari atat pentru performanta atinsa cat si pentru exemplul oferit!

  3. Eduard, felicitari
    Te invit la mine in Elvetia, cand se face vremea mai frumoasa un pic, sa facem cateva ture impreuna

    Imi poti scrie pe [email protected] si tinem legatura
    Dumnezeu sa te tina in putere si sa-ti dea tot ce ai nevoie

    Theo

  4. Popovici Flavius on

    pentru RML : sa te uiti mai bine pe echipamentul lui Edi, scrie R O M A N I A !!!!
    tu esti un nimeni Edi este un Campion! Rusine sa iti fie!

  5. Pingback: Articole culese din mass-media romaneasca - Page 19 - Forum Ciclism.ro

  6. acest om este minunat. il apreciez si sper sa aiba la dispozitie ceea ce e nevoie pentru a deveni campion olimpic si mondial.

    si eu fac ciclism, dar m-am apucat tarziu si o fac din pasiune si in timpul liber.
    incerc sa scot performante bune pentru mine

  7. Felicitari Eduard.
    O poveste minunata, probabil s-ar putea face si un film despre un adevarat erou roman (aviz amatorilor).
    Sunt convins ca nu ti-a fost usor, dincolo de zambet se intrevad un enorm sacrificiu si un efort continuu; dincolo de satisfactii … nelipsitele deziluzii. Numai cei ce au trecut prin asemenea momente, stiu sa rada frumos.
    Cineva acolo sus te iubeste.

  8. loredana minescu on

    super, n-am cuvinte; dau si mai departe ( mai ales tinerilor care vor sa se sinucida din dragoste sau mai stiu eu ce alta prosite)
    super !

    multi tineri nu stiu ce sa aleaga; ar fi bine sa meregeti prin liceee sa vorbiti cu tinerii, ce ziceti? 🙂
    ma bucur ca v-am cunoscut

  9. Extraordinar exemplu de tenacitate, altruism si statura morala.
    Iti multumim din suflet ca nu te-ai lasat ingenuncheat si ne-ai aratat ca practic nu exista imposibil.
    Sper ca nu te vei lasa de avocatura si intr-un viitor nu prea indepartat sa dai clasa si celor din barou.
    Iti doresc succes din adancul inimii, si iti doresc sanatate si la mai mare !!!

  10. Extraordinar exemplu de tenacitate, altruism si statura morala.
    Iti multumim din suflet ca nu te-ai lasat ingenuncheat si ne-ai aratat ca practic nu exista imposibil.
    Sper ca nu te vei lasa de avocatura si intr-un viitor nu prea indepartat sa dai clasa si celor din barou.
    Iti doresc succes din adancul inimii, sanatate si la mai mare !!!

  11. Pingback: Carol Eduard Novak ! - Forum Ciclism.ro

  12. oameni ca tine Edi, ma fac sa ma simt mandru ca sunt roman (desi putine mai sunt persoanele care ma fac sa simt asta. printre ei: Iolanda Balas, Neagu Giuvara, Dinu Giurascu, etc).
    oameni ca tine dau vietii un alt sens. felicitari, incurajari si simte-te mandru ca reusesti sa deschizi noi drumuri si sa faci pe altii sa spere ca tara asta nu inseamna numai nesimtire, manele, oameni de nimic (politicieni).
    capu’ sus si RESPECT!!!

  13. Extraordinar articol si mai ales extraordinar personaj! Este o inspiratie pentru mine pentru zilele cand ma tem sa ma apuc de ceva, de teama sa nu ratez…

    Felicitari lui Eduard – sunt onorata ca astfel de oameni traiesc pe acest pamant!

    (scuze daca apare mesajul de doua ori, am primit eroare)

  14. un baiat deosebit… mi-e rusine sa vad romani ca rml, care vad in acest om numai ca e ungur. in momentele astea mi se face rusine ca sunt roman, dar sunt mandru ca sunt banatean. Succes Ede…

  15. Pingback: nenea.ro » Blog Archive » Dar sa vorbim un pic si despre oameni

  16. novak carol eduard on

    Catre toti cei care au citit articolul.Si mai ales cei care au avut o parere despre mine si articol.

    Va multumesc ca ma incurajati pentru ceea ce am facut.Pentru asta fac ca sa pot sa fiu un exemplu in primul rand familiei mele persoanelor care doresc sa se inspire din viata mea si sa traiesc la maximum viata asta care este asa de valoroasa doar o sansa avem sa o traim si asta este decizia noastra cum o facem indiferent de unde venim.

    Va multumesc

    Novak Ede

  17. Felicitari. Ar trebui ca povestea ta sa ajunga si la televiziune, unde audienta este mult mai mare. Nu ca sa iti faci reclama, nu ai nevoie, ci pentru ca multi altii sa inteleaga, sa vada ce inseamna un OM adevarat si sa isi reconsidere actiunile si valorile. Vei fi un exemplu mereu pentru mine. Horia

  18. Sunt de-a dreptul impresionat. O poveste cu adevarat impresionanta si sunt de parere ca ar trebui mediatizata mai consistent. Multumesc Hot-News, cu rugamintea de incerca mediatizarea prin orice mijloc de mass-media a acestui articol.
    Multumesc domnule Eduard Novak pentru promovarea adevaratului spirit al oamenilor ce traiasc in Romania.Sunteti, spiritul dumneavoastra de invingator,, un model demn de urmat pentru noi toti ceilalti din lumea intreaga, nu numai din Romania. Bravo!

  19. Pingback: Gîndește în afara cutiuței … pătrate « Marius Cruceru

  20. Intr-adevar, e o poveste impresionanta si numai o persoana cu adevarata forta interioara ar reusi sa treaca peste toate, e un exemplu si pt multi ar trebui sa fie o lectie si care te umple de respect. Dar e pacat ca multi la cea mai mica problema renunta la speranta. De ce nu auzim mai des povesti de viata cu oameni care au trezui prin “iad” si ajung sa treaca peste toate si sa o inceapa din nou? Auzim in ziua de azi multi oameni care se plang, dar cati incearca sa schimbe lucrurile? . . Oare cand astfel de persoane ajung sa fie mediatizate pt a fi un model pt restul, pe cati din oamenii din jur nu ii auzi zicand “vrea numai publicitate”.. si atunci te doare. acela care ar trebui sa devina un exemplu este umplut de noroi de cei invidiosi si de un scepticism ce te duce la scarba…

  21. l-am vazut pe edi cand a fost la Surprize surprize si si-a spus povestea…intradevar o persoana care a ales sa mearga inainte cu orice pret si sa nu se lase prea tare marcat de trecut.
    Mult succes si de acum in colo edy!

  22. Draga Edi, te felicit din suflet si te admir enorm!
    Esti un exemplu viu pentru toti cei capabili sa inteleaga, ca viata este una singura si darul absolut al nostru si ca putem sa trecem peste orice obstacole si sa invingem orice greutati desigur daca avem credinta, speranta, taria si forta interioara de a merge pe drumul cel bun. Stiu ca ai suferit mult, ai muncit si te-ai luptat si mai mult iar satisfactiile sunt pe masura.
    O tara intreaga si nu numai te iubeste si te apreciaza!
    Abia astept sa am onoarea sa ne intalnim si de ce nu sa devenim si prieteni, caci te simt aproape sufletului meu.
    Pe viitor sper sa facem si o tura impreuna.
    Daca ai drum vreodata prin Ineu judetul Arad, am fi cei mai fericiti sa ne faci o vizita. nr meu de lelefon e 0729197365. Asi vrea neaparat sa ne cunoastem si sa tinem legatura.
    Dumnezeu sa-ti dea tot binele din lume!
    Sarbatori fericite!

    cu respect si prietenie,
    Claudiu

  23. Pingback: MU.PH! » foto » articolo su Hotnews Romania sul campione di ciclismo Novak

  24. Not in Hungarian, not in Romanian, rather in English so that everybody can understand.
    Not only that he is an outstanding figure of sport history, but as well a person with two feet on the ground, with principles and morals and humble attitude. We should all be proud of him, and not digest his nationality but rather look at him as an example for many of us.

  25. mircea Vranceanu on

    hallo Eduard ,
    Eu am stiut de povestea vietii tale inainte de a fi citit articolul de mai sus si ma fascinat inca odata ,puterea si vointa omeneasca care exista in oameni.Dar mai mult mi-a confirmat credinta ca cineva care iubeste sportul si a gustat emotiile competitiilor egal ce greutati intalneste in dezvoltarea lui ca sportiv de performanta le poate depasii ,eu il numesc( elixirul campionilor) sau jocul adrenalinei.Omul poti sa-l compari cu o salcie care cand vine furtuna se apleaca pana la pamant dar nu se rupe, dar a doua zi dupa ce a trecut totul falfaie din nou in vant.Pentru mine sportul este un al doilea dumnezeu.Iti doresc multa bafta in alcatuirea noului Tem.

  26. Pingback: Carol-Eduard Novak, primul aur pentru România din istoria Jocurilor Paralimpice | TOTB.ro - Think Outside the Box

  27. Pingback: Gata cu delapidarea: E timpul să schimbăm din rădăcini sistemul de protecţie socială | TOTB.ro - Think Outside the Box

Reply To Tractorist Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger