Economia solidară: Locuri de muncă pentru persoane vulnerabile, în ciuda birocrației

0

Ciprian are 28 de ani și lucrează la întreprinderea de cartoane a Assoc, cea mai mare organizație nonguvernamentală din Baia Mare care oferă servicii sociale. De cinci ani, el face cutii de carton, alături de alte persoane cu dizabilități. Assoc și Hopes and Homes for Children (HHC), ambele din același oraș, dețin cam 10% din toate întreprinderile sociale din România. Am mers la Baia Mare, să văd de ce orașul ăsta e un teren fertil pentru așa-numita economie socială sau solidară – al cărei interes nu e să obțină profit, ci să ofere o viață mai bună angajaților, oameni din categorii sociale vulnerabile.

Prima oprire a fost, bineînțeles, la „faimosul” zid de la Cuprom, care desparte blocurile unde locuiesc romi de restul cartierului. De acolo, am chemat un taxi spre centru, șoferul mărturisind că, atunci când vine în zonă, se uită de la distanță la client, iar dacă clientul e rom, face stânga-mprejur. Chiar și „fetele de la dispecerat” sunt instruite să identifice vocile care cer taxi în perimetrul Cuprom și să refuze din start comenzile de la romi.

Reședința județului Maramureș și-a anunțat candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021, mizând pe ospitalitatea locuitorilor săi. Nu știu cum arată graficul ospitalității, dar economia socială pare înfloritoare în Baia Mare. Oamenii de pe stradă au auzit de Assoc mai ceva ca de mall. Ciprian are numai cuvinte de laudă la adresa organizației unde lucrează. Inițial, a fost beneficiar al centrului de zi pentru persoane cu dizabilități al asociației, apoi voluntar, iar acum e angajat la întreprinderea de cartoane. L-am prins în prima lui zi de concediu:

„Planul meu de concediu e să-mi fac permisul de pescuit, dar nu mă lasă mama. Pe 12 luni vreau să mi-l fac. Pentru că nu mai vreau să stau prea mult la calculator. Dacă stau prea mult la calculator, apar amenințări cu dezmoșteniri. Nu vreau să stau la calculator. Nu-mi place, dar nu mă pot lăsa. Mă uit la una, alta și la jocuri de strategie, de luptă. Stau și pe Facebook, peste tot locu’, citesc rețete… Vreau să mă lăs de calculator cu sportul ăsta! Cu ciclismul, ajung prea repede acasă și nu sunt obosit deloc”.

Întreprinderea de cartoane unde lucrează Criprian are 15 angajați, dintre care șapte au dizabilități fizice sau mintale. A fost înființată în 2011 printr-un proiect, cu 5 angajați, iar din 2014, când s-a terminat proiectul, a devenit SRL și se autosusține.

„Întreprinderea oferă o șansă persoanelor cu dizabilități. Am reușit să ne menținem, ba chiar să avem un mic profit”, spune Lucian Magdău, managerul întreprinderii de cartoane. „La ora actuală, avem o problemă că statul nu ne sprijină cu nimic. Suntem același SRL ca SRL-ul de peste drum, fără nicio facilitate fiscală. În Olanda, se plătește doar 40% impozit, eu plătesc 100%”.

Întreprinderea socială are clienți atât din Baia Mare, cât și din Cluj, Satu Mare, Sălaj, Constanța, București. Concurența din oraș e destul de mare – alte șapte firme din Baia Mare produc cutii –, dar Lucian Magdău spune că ei se bazează pe responsabilitatea socială a clienților care vor prefera să susțină o întreprindere care oferă locuri de muncă persoanelor cu dizabilități.

ec soc 1În aceeași clădire cu întreprinderea de cartoane funcționează o unitate protejată care aparține, de asemenea, de Assoc și unde lucrează alte 12 persoane cu dizabilități. Unitatea primește de la companii comenzi de produse de birotică, de curățenie, echipamente IT etc. și intermediază achiziția de asemenea produse. Unitatea funcționează din 2011, iar unul dintre scopuri este pregătirea persoanelor cu dizabilități pentru piața muncii.

Anabela are o boală care afectează sistemul nervos periferic. Dizabilitatea de la nivelul membrelor îi restrânge activitatea fizică: „Aici lucrez de la începutul lunii, sunt nouă. Am terminat Litere. Eu am lucrat înainte la o firmă IT și chiar nu am avut probleme la angajare. Mi-am dorit să intru în învățământ, dar gândindu-mă la problema mea fizică, m-am gândit că mai bine nu. Nu mi-am făcut probleme cu colegii, ci mai mult cu copiii, ei sunt mai exigenți și mai critici. Am fost toți elevi și știm ce înseamnă un profesor cu handicap. La noi e problema de mentalitate”.

Mihai are semipareză spasmică pe partea dreaptă, din naștere. „Am făcut și recuperare, dar numai prin operație s-ar corecta cât de cât. Oriunde am mers, nu mi-am ascuns problema, dar oricum aspectul fizic e neplăcut. Odată, ieșeam de la recuperare și o doamnă în vârstă a ieșit din cabinet și și-a făcut cruce. La interviuri, mi se zice o să te căutăm, o să vedem. Aici, la Assoc a fost OK. Îmi și place ce fac – agent de vânzări. Sunt și student la Comunicare și Relații Publice la Cluj, la distanță”.

Unitatea protejată are aproximativ 130-140 de clienți și beneficiază de legislația care obligă firmele fie să angajeze persoane cu dizabilități, fie să plătească o taxă la stat ori să apeleze la unități protejate care angajează persoane cu dizabilități.

Economia socială în Baia Mare se lovește de un zid

Assoc și Hopes and Homes for Children (HHC) sunt cele mai mari organizații neguvernamentale din Baia Mare. În ultimii ani, ambele s-au orientat către economie socială. HHC este organizația cunoscută cel mai mult pentru contribuția la dezinstituționalizare: desființarea instituțiilor de tip vechi pentru beneficiari ai sistemului de protecție socială și mutarea acestora – copii, tineri, adulți cu sau fără dizabilități – în centre comunitare. Demersul a început acum 17 ani în România și a ajuns în mai mult de jumătate de țară. Ștefan Dărăbuș este băimărean, unul dintre motivele pentru care a început închiderea vechilor instituții în Baia Mare, Maramureș fiind județul în care sunt cele mai multe case de tip familial, care înlocuiesc vechile centre de plasament.

HHC se ocupă de 11 structuri de economie socială. „Dacă intrăm în discuția pe economie socială, ne luăm cu mâinile de cap. Mi se pare cel mai greu implementabil proiect pe care l-am făcut pe fonduri structurale, iar toate mențiunile pe care le-au făcut în modul de implementare a proiectului sunt făcute de oameni care stau într-un birou și n-au niciun contact cu realitatea”, spune Ștefan Dărăbuș.

Cei mai câștigați de pe urma POSDRU sunt hotelierii, spune Ștefan Dărăbuș. „Faci conferințe, studii și cercetări, formări profesionale, arunci cu banii în experți, consultanți, hoteluri. Am ajuns într-o luptă pentru beneficiari. Organizațiile au înțeles – dacă mă duc la ăștia, primesc o subvenție, dacă mă duc la ceilalți îmi dau mai mult. Or, nu asta e ideea. E importantă formarea, dar nici în halul ăsta, să nu mai poți să vezi ce se întâmplă în comunitățile cele mai vulnerabile și cele mai sărace, pentru că, dacă ne uităm la ele, cele care erau în 2005 sunt și acum în 2015. Noi am zis ca arhitectura de bani europeni să fie făcută ca banii să ajungă la beneficiarul final, adică omul amărât. Lucrul ăsta nu știu în ce măsură s-a întâmplat, clar într-o măsură mai mare decât în 2007-2013, dar puțini bani s-au alocat”.

Întreprinderile sociale ale HHC vor desfășura activități de contabilitate și marketing, de îngrijire a vârstnicilor, vor produce prefabricate din beton, paleți, brichete de lemn, textile, produse de brutărie. Șase dintre ele se vor afla în Maramureș. Două întreprinderi din Sibiu, pe textile și brutărie, au fost gândite împreună cu Consiliul Județean, care și-a luat angajamentul de a cumpăra produsele necesare de la aceste unități. Ulterior, o notificare de la București a interzis ca CJ Sibiu să contracteze servicii sociale de la întreprinderea cu care este partener. „Nu se gândesc un pic la nuanțe, la scop. Tu, ca structură de economie socială, ai toate dezavantajele posibile pe care le poți avea când ești pe piața liberă. Care e factorul motivator? Sună frumos, dar e făcută de birocrați care își freacă mintea cum să facă lucrurile cât mai dificile”, spune Ștefan Dărăbuș.

Persoanele cu dizabilități angajate pierd indemnizația

Bogdan Gavra, directorul Serviciului Public de Asistență Socială din Baia Mare, spune că în municipiu există 4.420 de persoane cu dizabilități de gradul 1 și 2. Pentru gradul 3 nu există statistici. Cei de gradul 1 și 2 primesc anual pachete de alimente de la UE, iar indemnizația variază în funcție de gradul de handicap. Persoanele încadrate în gradul 1 cu însoțitor primesc suma cea mai mare, de 777 de lei, iar cea mai mică sumă pe care o poate încasa o persoană cu dizabilități este de 33 de lei. Dacă se angajează, persoanele cu dizabilități pierd indemnizația.

Assoc a angajat 45 de persoane cu dizabilități în structurile sociale, iar alte câteva zeci beneficiază de centre de zi pentru persoane cu dizabilități și de centre de reabilitare și dezvoltare. Începând cu 2015, Assoc a dezvoltat prin POSDRU alte 72 de structuri de economie socială în toată țara. Florian Sălăjeanu este fondatorul și președintele asociației care aniversează în acest an 20 de ani de funcționare. Abia de patru ani, asociația s-a orientat către economie socială. La momentul interviului, Florian Sălăjeanu tocmai deschisese o nouă structură de economie socială la Vinga, în Arad. În cadrul întreprinderii, profesorii oferă meditații elevilor din sat, iar aceștia plătesc cu fasole, gogoșari, roșii, ce au pe lângă casă. Activitatea structurilor de economie socială de acest fel este completată de alte structuri, care preiau fructele și legumele și le transformă în dulcețuri și zacuscă, pe care le vând. Alte sunt concentrate pe îngrijirea vârstnicilor.

„Comuna Turț din Țara Oașului este una dintre cele mai mari comune din România, are 8.000 de locuitori. S-a închis spitalul prin 2010, clădirea s-a degradat. Am vorbit cu primarul, dacă  vrea să facem ceva pe servicii sociale, îngrijiri, iar el a zis da, hai să încercăm”, spune Florian Sălăjeanu. „E aproape gata, îi dăm drumul acuș. Am investit. Am început lucrările de vreo două luni, nu am primit niciun ban, am făcut cerere de subvenției de la POSDRU, n-am primit bani, deși deja acolo am făcut contracte cu firme, am cumpărat materiale. În fiecare zi, constructorul îmi cere bani. Așa avem în jur de 15 șantiere. Toate pe încredere, pe barba mea. Apoi angajații se plâng că nu sunt plătiți. Nu trimite Bucureștiul banii, nu se mișcă nimic”.

POSDRU este principala finanțare a asociației Assoc, care a derulat proiecte în valoare de aproximativ 9 milioane de euro în 2015. La mare distanță se află autofinanțarea din structurile sociale, care e a doua sursă de venit, și care înseamnă 500.000 de lei pe lună, cifră de afaceri.

Printre primele activități ale asociației se numără o cantină socială care, prin POSDRU, a devenit restaurant social. Aranjat cochet și cu un meniu comparabil cu alt meniu din centru, restaurantul e deschis tuturor celor care lurează în zonă și vor să ia prânzul în oraș. Veniturile restaurantului susțin salariile angajaților – dintre care opt sunt persoane cu dizabilități – și mesele gratuite oferite altor persoane vulnerabile, dar și alte proiecte ale asociației. Printr-un parteneriat cu Primăria Baia Mare, tot aici se pregătesc mesele gratuite pentru vârstnicii care au alocație de hrană de la primărie.

Și prețurile sunt comparabile cu alte restaurant din centru, dar sunt câțiva angajați din zonă care mănâncă aici. Claudia are o dizabilitate a membrelor inferioare, așa că jobul ei e să curețe morcovi, cartofi, tot ce e nevoie. Sora ei este bucătarul șef al restaurantului și lucrează de patru ani la Assoc. „La început, aveam mai puțin de lucru, acum mai mult. Avem și colegi cu dizabilități. Trebuie să avem multă răbdare cu ei, unii s-au integrat, alții se integrează mai greu, fiecare cu problema lui, dar se descurcă.  Fiecare își știe locul lui. Dizabilii au probleme la angajare, dar aici au aflat un loc de muncă unde nu sunt marginalizați”, spune Adela.

Ovidiu e și el de patru ani în bucătărie. Are transplant renal de 11 ani, iar asta îi pune câteva obstacole la locul de muncă. „Nu trebuie să stau în mediu umed, rece, nu trebuie să ridic greutăți, jobul  ăsta chiar mi-a prins bine. Cu colegii mă înțeleg bine, foarte bine, unele conflicte sunt, în rest e OK. Mie nu mi-e greu să lucrez cu alte persoane cu probleme de sănătate, eu mă adaptez după fiecare persoană, lucrez cu o colegă care are deficiențe de auz și ne înțelegem foarte bine, comunicăm prin semne, am învățat de la dânsa semnele”, spune Ovidiu.

ec soc2

Online și pe la colțuri există și voci care pun sub semnul întrebării onestitatea asociației, care a devenit o “fabrică” de proiecte. Florian îi consideră pe aceștia invidioși: „Avem rezultate, dar într-o oarecare măsură avem și invidioși pe activitatea noastră. Te verifică, n-ai greșit. A doua oară te verifică pentru că ți-a făcut cineva o plângere anonimă, n-ai greșit, a treia oară n-ai greșit, a patra oară n-ai greșit, a opta oară n-ai greșit. N-a zis nimeni ‘bă, sunteți ok, vă faceți treaba bine’, n-am primit un cuvânt de laudă ca organizație din instituțiile publice. Noi suntem considerați că învârtim. Nu învârtim, muncim corect, scriem proiecte, implementăm proiecte. Ce-i drept, avem mai multe proiecte decât alte organizații. De ce? Pentru că putem și ne duce capul, asta-i tot”.

După ani de numeroase dezbateri, legea economiei sociale a fost adoptată în vara acestui an, dar efectele ei sunt greu de estimat, întrucât legea nu are nici acum norme metodologice de aplicare. Momentan, partea bună e că se legitimează acest domeniu al economiei sociale și se clarifică, din punct de vedere al statului, ce înseamnă afaceri sociale, explică Oana Țoiu, expert în economie socială și fondator al Social Innovations Solutions. În plus, legea face diferența între întreprindere socială și întreprindere socială de inserție. Linii de finanțare europeană pun accent pe întreprinderile sociale care angajează persoane vulnerabile, dar legea lasă loc și pentru afacerile care au impact asupra comunității.

De asemenea, legea permite ca autoritățile publice să treacă în caietele de sarcini că vor să achiziționeze preferențial produse și servicii de la întreprinderile sociale de inserție. Acest lucru exista și până acum și era valabil doar pentru ateliere și unități protejate, dar legea extinde acest amendament la toate întreprinderile sociale. Oana Țoiu spune că amendamentul este un ajutor destul de puternic pentru economia socială, dar amendamentul nu se aplică automat, fiecare autoritate trebuie să știe și să vrea.

Afacerile sociale se construiesc cu migală și în timp, spune expertul care a contribuit la  care spune că din cele lansate anul acesta vor rezista cel mult o treime până la sfârșitul anului viitor. Finanțatorul plătește mai mult pentru fiecare loc de muncă  creat, ceea ce creează o persiune asupra întreprinderii sociale.

Întreprinderile sociale pe POSDRU tind sa fie cele mai vizibile, dar nu sunt cele mai numeroase. Întreprinderi sociale au și cooperativele, casele de ajutor reciproc, ONG-urilecu activități generatoare de profit etc.

Se poate spune că există o corelare între economia socială și geografie. Există date referitoare la gradul de asociativitate în fiecare regiune, iar N-V are cel mai mare grad de inițiativă civică și asociere. Cum liniile de finanțare au fost lansate pentru ONG-uri, cumva de aceea sunt mai multe întreprinderi sociale în regiune, mai spune Oana Țoiu.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger