EcoGroenlanda. Cu hainele inghetate, prin pustiul alb

1

Exploratorii Ticu Lacatusu si Cornel Coman avanseaza cu bine in cel mai complex proiect expeditionar organizat vreodata de romani. Dupa nenumarate obstacole, nori vulcanici, vreme rea si zapada ingheiata, cei doi romani temerari au atins cel mai inalt punct al expeditiei: 2500 m. De aici va incepe coborarea ce nu va fi cu nimic mai usoara decat ascensiunea. “EcoGroenlanda 2010” presupune parcurgerea pe schiuri a circa 600 de km pe calota glaciara a celei mai mari insule din lume, in conditii extreme. Va prezentam in continuare un jurnal al ultimelor zile, realizat pe baza informatiilor trimise de Ticu Lacatusu.

Drumul alpinistilor a fost unul anevoios. La temperaturi de -32 de grade Celsius, totul trebuia sincronizat perfect, caci orice incercare de a stabili tabara dupa lasarea inghetului se soldeaza cu un esec, respectiv o noapte polara in adevaratul sens al cuvantului. ”Asa dupa cum am estimat, ieri a durat cateva ore sa scoatem si sa strangem cortul ancorat cu ajutorul gentilor inghetate de gerul de peste noapte. Am pornit pe la 13.30 si am mers cat ne-a permis vremea. Daca nu te opresti la timp sa stabilesti noua tabara nu mai ai nici o sansa sa infingi ancorele de la cort in zapada care incremeneste la cele -32C cat au fost si noaptea trecuta.”, povestea Ticu Lacatusu in prima dimineata dupa atingerea punctului culminant al expeditiei.

Nici coborarea insa nu va fi usoara, din contra. Din cauza traseului, 100 m parcursi inseamna doar 1 m de coborare in altitudine. ”Ne-am fi dorit ca dupa atingerea punctului culminant de 2500m sa incepem o relativa coborare dar urcusurile au fost lungi, sustinute. Ieri din 9 ore de mers 6 au fost in urcare. Totusi, in final am ajuns sub cota 2400. Zona mediana a calotei glaciare are nu una, ci mai multe culmi de 2400m orientate longitudinal pe directia N-S.”, povestea Ticu Lacatusu despre noua etapa a expeditiei, de abia inceputa. Vremea insa pare sa se fi dat de partea lor: ”De cateva zile strabatem transversal aceste culmi, separate de platouri lungi, usor depresionare. Am parcurs 31 km munciii, ajutaii de conditiile aproape ideale. Zapada buna, senin, fara vant dar din cand in cand cate o adiere reconfortanta.”

Atingerea cotei de varf a calotei a insemnat o piatra de hotar, atat din punct de vedere geografic, cat si din punct de vedere emotional. Cu deja doua masuri in minus la haine si neavand nimic in jur in afara de albul inghetat, cei doi se alimenteaza cu mici bucurii si sperante ce pot face diferenta la -32 de grade: ”Sunt mici deziluzii dupa fiecare urcus plin de speranta, dupa care la orizont se intrezarea un altul. Temperatura a fost de minim -10 grade in cursul zilei dar cu ger naprasnic dupa apusul soarelui: -33grade. Apusul este la 23.18 iar rasaritul la 2.29. Si de astazi va fi luna plina, aducatoare de noroc. Vom vedea!”  spunea Ticu intr-un mesaj trimis pe 25.05 2010.

Se pare ca luna plina le-a adus noroc, caci pe 27 mai, temperatura a crescut cu 5C iar pentru cateva ore, cei doi au inaintat cu soarele in fata, care a inmuiat zapada si le-a mai dezmortit hainele si bagajele inghetate. Mai au in jur de 240 km pana acasa, in linie dreapta, probabil mai multi de parcurs, datorita traseului.

Traseul expeditiei in timp real, ca si multe stiri si noutati despre cei doi alpinisti romani pot fi  gasite pe www.lacatusu.ro

27 mai
Temperatura a crescut cam cu 5 grade Celsius iar pentru cateva ore am inaintat printr-un soare puternic care a inmuiat zapada si ne-a mai dezmortit din bagajele inghetate. In linie dreapta am mai avea 40 de km pana la radarul pe care SUA l-au construit in timpul razboiului rece pentru interceptarea rachetelor cu raza lunga de actiune. Aici, in mijlocul Groenlandei, soldatii americani asteptau din cand in cand provizii trimise cu elicopterul de la Kangerlussuaq, acolo unde speram sa ajungem si noi ca sa luam avionul spre casa.
De la radar pana la Kangerlussuaq sunt 180 km in linie dreapta, dar noi vom avea probabil de mers mai mult pentru ca trebuie ocolit un labirint de seracuri de gheata. In unii ani se formeaza chiar lacuri care trebuie evitate cu atentie, in jurul lor gheata este friabila si deosebit de periculoasa. Vom vedea!

26 mai
Ne-am fi dorit ca dupa atingerea punctului culminant de 2500 m sa incepem o relativa coborare, dar urcusurile au fost lungi, sustinute. Ieri din 9 ore de mers 6 au fost in urcare.Totusi, in final am ajuns sub cota 2400. Zona mediana a calotei glaciare are nu una, ci mai multe culmi de 2400 m orientate longitudinal pe directia N-S. Am parcurs 31 km munciti, ajutati de conditiile aproape ideale. Zapada buna, senin, fara vant doar din cand in cand cate o adiere reconfortanta. Temperatura a fost de minim -10 grade Celsius in cursul zilei dar cu ger naprasnic dupa apusul soarelui: -33 grade.

25 mai
Asa dupa cum am estimat, ieri a durat cateva ore sa scoatem si sa strangem cortul ancorat cu ajutorul gentilor inghetate de gerul de peste noapte. Am pornit pe la 13:30 si am mers cat ne-a permis vremea. Dupa varf nici vorba de coborarea la care te poti gandi stiind ca te indrepti spre coasta: se coboara cam 1m la 100 parcursi! Am facut 22 km, mai mult in ascensiune dupa ce am avut parte de acelasi vant puternic de la Est

24 mai
Ieri am atins varful care s-a dovedit a fi un platou solitar si dupa ce am ajuns sus am continuat sa mergem o buna bucata de timp. Am pornit mai tarziu si pentru ca rafalele de vant ne impiedicau sa strangem tabara dar si pentru ca suntem destul de obositi. Pe la 12.30 am reusit sa pornim si am mers pana la 20.00.
Vantul te biciuieste cu 60-70 km/h si, desi nu am avut ceata, inaintarea este o dura si continua lupta. Ieri am facut 26 km dar stim ca inca mai avem un drum lung. Si astazi vom pleca mai tarziu pentru ca vantul puternic ne impiedica sa iesim din cortul ancorat de gentile care, la fel ca saniile, sunt acoperite total de zapada viscolita.

23 mai
Asa cum se anunta de dimineata, ieri a fost inca o zi grea. Zapada lipicioasa ne-a franat saniile ca si in ziua de dinainte iar dupa-amiaza a aparut si statornica noastra prietena din Groenlanda, ceata. Temperatura a “crescut” de la -20 la -15 grade Celsius si, pentru prima data de cand suntem aici, vantul a batut in directia catre care ne indreptam, de la E la V.
Cei 60-70 km/h ai vantului nu ne-au ajutat insa deloc. Abia am reusit sa ne orientam in ceata aproape solida prin care de multe ori nu reuseam nici sa ne vedem unul pe celalalt. Am facut 19 km si mai avem inca 10 pana in varf…

21 mai
Nu cred ca vom mai avea o zi ca cea de ieri. Temperaturile au crescut de la -20 la -10 grade Celsius, vantul a fost mai potolit, am strans tabara 17 cam greu dar am reusit sa facem inca 23 km. Daca vremea tine cu noi ar trebui ca in doua zile sa ajungem in varf.

20 mai
Prima parte a zilei de ieri a fost geroasa dar temperatura de -25 grade Celsius a crescut spre dupa amiaza pana la -15 grade Celsius.  Vantul a fost mai potolit dar tot a batut cu putere. Am mers 23 de km si am instalat cea de a 17-a tabara la 2322 m. Tot ieri ne-am intalnit, pentru prima data cu o alta “echipa”. Primele vietati pe care le-am vazut dupa 20 de zile inaintau in sens invers, de la V la E, si nici nu s-au sinchisit de prezenta noastra. Erau 5 pasari.

19 mai
Datorita vantului si cortului inghetat am pornit mai departe spre Vest catre Tabara 16 doar la ora 13:00. Pe o vreme mizerabila cu vant de 75 km/h, temperatura coborata la -25 grade Celsius si cu ceata in partea finala, am parcurs 14 km.
Ca prin minune vantul s-a oprit, ceata s-a ridicat si am putut monta in liniste cortul Vaude Mark 2 Light desi pe drum ma gandeam la varianta mai simpla pentru ger si vant, adica la cortul Vaude Hogan Ultralight. Cornel a mers ok de ziua lui si a meritat din plin mini sticla de whiskey primita cadou de ziua lui…pe langa participarea la aceasta expeditie!

Tags:



Un comentariu

Reply To marian Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger