Ebola, monstrul antic care a luat omenirea pe nepregătite. O sinteză a epidemiei

1

Emile Ouamouno, un băiat de doi ani dintr-o pădure tropicală a Guineei, a fost declarat recent pacientul zero al epidemiei globale de Ebola. Copilul ar fi contractat primul virusul acum aproape un an, fără să se știe exact cum. Se poate ca cineva să fi vânat pentru consum un liliac cu cap de ciocan, una dintre posibilele gazde ale virusului, și să-l fi dus în Meliandou, satul în care locuia băiatul. În decembrie, Emile a avut febră, scaun negru și vărsături. Patru zile mai târziu, la 6 decembrie, a murit.

 

 

de Ionuț Dulămiță

 

Într-o lună, aceeași soartă au avut-o sora lui de trei ani, mama și bunica. Meliandou se află la granița cu Sierra Leone și Liberia, unde boala s-a răspândit cu repeziciune. Ebola s-a extins dincolo de satul lui Emile după ce o parte din localnici au participat la înmormântarea bunicii sale. O moașă a transmis boala unor rude din alt sat și asistentei medicale care a tratat-o. Aceasta din urmă a dat-o mai departe medicului care a îngrijit-o într-un spital din Macenta, un oraș aflat la 80 de kilometri distanță de Meliandou. Medicul a transmis-o apoi fraților săi din orașul Kissidougou, aflat la 133 de kilometri distanță de Macenta. Și tot așa. La aproape un an distanţă, o estimare dată publicităţii în luna septembrie sugerează că numărul de infecţii a putea ajunge, în luna noiembrie, la 20.000.

RĂSPUNS ÎNTÂRZIAT

La 25 martie 2014, Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA (CDC), una dintre instituțiile care coordonează eforturile globale de stopare a epidemiei, a făcut primul său anunț privind pandemia de Ebola în Guineea. La 31 iulie, a ridicat alerta la nivelul 3, avertizându-i pe americani să evite „călătoriile neesențiale” în Sierra Leone, Guineea și Liberia. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat stare de alertă mondială abia la 8 august. Din Sierra Leone și Liberia, virusul a călătorit în Nigeria și în Senegal. La 2 septembrie, Thomas R. Frieden, directorul CDC, spunea că lucrurile începeau să iasă de sub control.

Trei zile mai târziu, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, lansa un „apel internațional de ajutor” și cerea o sporire a asistenței, avertizând că boala se răspândea mai repede decât răspunsul la ea. Până atunci, numărul de infecții și cazuri suspecte ajunsese la 3.988, iar cel al morților, la 2.112 – mai multe cazuri și mai multe decese decât în toate epidemiile din trecut la un loc. Boala s-a răspândit, fără precedent, în nouă țări în mai puțin de un an și a ajuns în premieră și în SUA. Epidemia de acum diferă ca amploare de cele din trecut și pentru că nu s-a limitat la comunități rurale, izolate, existând astfel riscul să persiste mai mult.

Aproape de mijlocul lui septembrie, la mai bine de șase luni de la începerea pandemiei, experții spuneau că OMS subestimase complexitatea și amploarea epidemiei; răspunsul organizațiilor internaționale a fost marcat de confuzie și lipsă de coordonare, eforturile de stopare a pandemiei fiind întârziate cu trei-patru luni. La mijlocul lui septembrie, Obama spunea că armata americană va prelua controlul asupra gestionării haotice a epidemiei. Pentagonul anunța că va trimite 3.000 de cadre militare în Africa de Vest, operațiune în valoare de 750 de milioane de dolari, ingineri care să ridice 17 centre de tratament în Liberia, a câte 100 de paturi, și personal medical care să facă training cu până la 500 de cadre sanitare din zonă pe săptămână. SUA avea să se confrunte însă cu lipsa de pregătire în gestionarea Ebola în propria țară.

La sfârșitul lui septembrie, CDC lansa un raport în care avertiza că, la rata de infecție de atunci, în jur de 1,4 milioane de oameni ar urma să contracteze virusul până în ianuarie. Autorii au subliniat că cifra reprezenta doar o extrapolare a răspândirii explozive a bolii, într-un context în care răspunsul la ea era plăpând. Cu cât acesta va deveni mai puternic, cu atât cifra va scădea. Unii specialiști au spus că epidemia de Ebola riscă să ajungă la nivelul celei de HIV.

GUVERNĂRI SLABE, RESURSE PUȚINE

 

Membri ai Crucii Roşii din Liberia, contractaţi de Ministerul liberian al Sănătăţii, îndepărtează trupul unui suspect de Ebola, în vârstă de 30 de ani, dintr-o comunitate de stradă din centrul oraşului Monrovia. Foto: Daniel Berehulak—The New York Times/Redux. Mai multe fotografii din această serie, aici.

 

Până acum, peste 13.700 de oameni au fost infectați și circa 5.200 au murit. Țările cel mai afectate au fost Liberia (2.705 morți), Sierra Leone (1.281) și Guineea (942). S-au mai înregistrat 8 decese în Nigeria și câte unul în Mali și SUA. În Mali, boala a răpus o fetiță de doi ani care fusese în Guineea. În SUA, la 30 septembrie, a murit Thomas Eric Duncan, un liberian cu rude în State care lucrase ca șofer în țara natală. Duncan și-a dat demisia la începutul lui septembrie, fără motiv, și s-a dus să-și viziteze rudele din Dallas. A murit la 8 octombrie, după ce fusese internat într-un spital american, infectând două asistente care avuseseră grijă de el și care au scăpat de boală. Spania s-a confruntat cu prima infecție din afara Africii, cea a unei asistente care îngrijise doi misionari întorși din focarul african, care au murit. Ea a supraviețuit.

În țările cu cel mai mare număr de morți, eforturile de stopare a bolii au fost îngreunate de mai mai mulți factori. Unul din ele ar fi guvernăile slabe din Liberia, Guineea și Sierra Leone, după decenii de lovituri de stat, junte și războaie civile, care au sădit și suspiciune între locuitori. În Sierra Leone și în Liberia, în perioada de după război, guvernările locale și-au pierdut controlul centralizat asupra sectorului sănătății, el fiind preluat de organizații umanitare externe. Numărul cadrelor medicale este mic, iar în mare parte din vestul Africii, cheltuielile anuale pe sănătate sunt de 100 de dolari pe cap de locuitor, spre deosebire de SUA, unde ajung la 8.000. Acesta e și motivul pentru care, după începerea epidemiei, s-au dus rapid banii și resursele împotriva virusului (mănuși, măști, cizme de cauciuc, înălbitor și găleți de plastic pentru spălarea mâinilor). În plus, personalul medical din regiunile afectate nu mai avusese de-a face cu Ebola până atunci, așa că n-a știut cu ce se confruntă în primele luni ale epidemiei, care au fost critice.

La asta se adaugă numărul mic de centre de tratament și de paturi, precum și analfabetismul în rândul locuitorilor, care îngreunează lansarea unei campanii eficiente de informare. Apoi, unii africani cred că boala poate fi prevenită cu apă fierbinte cu sare sau cu ciocolată caldă, cafea și cepe crude. Alții refuză să-și lăse rudele în carantină, tratamentul fiind adesea marginal iar rata de fatalitate în cazul infecțiilor depășind 50%, sau să-și schimbe practicile de îngropare a morților. Unii dintre locuitorii Africii de Vest cred că ziua morții este una dintre cele mai importante din viață, așa că înmormântările sunt afectuoase, corpul defunctului fiind spălat și îmbrăcat; în unele sate, el este defilat prin comunitate, prietenii și rudele ciocnind băuturile lor preferate după ce duc paharul la buzele decedatului. Experții cred că există și cazuri neraportate de Ebola, pentru că unii oameni sunt expediați din spitalele supra-aglomerate, iar alții se ascund în case de teamă că nu-și vor mai vedea familiile sau că vor fi ostracizați.

LECȚIA NIGERIEI

De cealaltă parte, situațiile din Senegal și Nigeria demonstrează că un sistem de sănătate african intact e perfect capabil să gestioneze o amenințare atât de mare ca Ebola. Virusul a ajuns în Nigeria în iulie, când Patrick Sawyer, un cetățean americano-liberian, înalt oficial în Ministerul Finanțelor din Liberia, a fost diagnosticat în Lagos. Autoritățile nigeriene au declarat imediat stare de urgență națională și au acționat agresiv după moartea lui Sawyer, Nigeria fiind țara africană cu cel mai mare număr de locuitori (174 de milioane). La doar trei zile de la sosirea lui Sawyer în Lagos, oficialii nigerieni, împreună cu OMS, CDC, UNICEF și Medici fără Frontiere, au înființat un centru de operațiuni, iar echipele de teren au făcut incursiuni în circa 26.000 de locuințe și 18.500 de vizite față în față pentru depistarea infecțiilor. I-au monitorizat constant pe oamenii care intraseră în contact cu victime ale virusului, izolând cazurile suspecte. Astfel, în Nigeria s-au înregistrat doar 8 decese, iar răspândirea Ebola a fost stopată.

După succesul din Nigeria, Centrul American pentru Controlul Bolilor a trimis o echipă în statul african pentru a învăța din exemplul nigerian, boala luând pe nepregătite țările occidentale. William Schaffner, directorul Departmentului de Medicină Preventivă din SUA și expert în boli infecțioase, spune pentru Scientific American că răspunsul Statelor Unite la epidemie nu a fost perfect. Au fost diagnostice greșite, training și supervizare insuficiente în spitale și i s-a permis „unei asistente medicale să se îmbarce pe un zbor comercial în timp ce se afla sub supraveghere”.

În SUA au fost înregistrate în total patru infecții și un singur deces. CDC și-a întărit însă protocolalele de siguranță pentru asistenții medicali, care sunt cei mai vulnerabili în fața bolii din cauza contactului intens cu pacienții, precum și activitățile de monitorizare a cazurilor suspecte. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca până și personalul care a folosit echipamente de protecție să fie monitorizat timp de 21 de zile (perioada de incubație a virusului), ceea ce contrastează cu ce s-a întâmplat în Dallas, unde asistentele medicale fără pregătire în Ebola care au avut grijă de singura victimă a virusului au fost sfătuite să se auto-monitorizeze.

 

Un misionar spaniol infectat cu Ebola în Liberia a fost returnat în Spania, în cursul lunii august, în condiţii de maximă securitate. Preotul în vârstă de 75 de ani a murit la câteva zile după ce a fost repatriat, pentru a primi tratament. Foto: AP

 

ROMÂNIA ŞI AMENINȚAREA EBOLA

Dacă Nigeria și Senegalul au scăpat momentan de Ebola, infecțiile continuă în celelalte țări africane, starea de alertă mondială fiind încă în picioare. Liberia a înregistrat un oarecare progres în înfrânarea epidemiei în ultimele zile, dar situația s-ar putea răsturna în orice moment, potrivit OMS, în timp ce criza din Sierra Leone ar urma să se înrăutățească. Statele lumii sunt îndemnate în continuare să ia măsuri de protecție. Secretarul de stat în Ministerul Sănătății din România, Raed Arafat, spune pentru TOTB că, deși există un risc mic ca boala să ajungă în țară, au fost luate măsuri de siguranță pentru că nu se poate exclude o infecție sporadică.

România nu face screening total la graniță după simptome ale bolii, pentru că nu sunt avioane directe dinspre Africa, ci doar călători care vin indirect prin alte țări. O parte din acestea fac screening toal, spune Arafat, cum ar fi Franța, existând un schimb de informații între state. „Dacă o persoană vine dintr-o zonă endemică și nu este simptomatică, adică nu este contagioasă – pentru că la această boală devii contagios numai când ești simptomatic –, e luată în evidență și monitorizată timp de 21 de zile. Dacă apare temperatura, dacă apar orice alte simptome similare cu cele de la Ebola, atunci persoana este luată pentru tratament și, bineînțeles, pentru investigare completă, pentru că Ebola mai poate fi confundată cu alte boli”.

În România au fost alocate fonduri de 25 de milioane de lei pentru creșterea capacității echipamentelor de protecție, a transportului terestru și a celui aerian și urmează să se ridice  Spitalul militar de campanie ROL2 în afara Bucureștiului, destinat special bolii. El va rămâne funcțional cât timp va fi alertă mondială, fiind considerat o anexă a Spitalului de Boli Infecțioase „Matei Balș” și a Spitalului Militar. În cazul apariției bolii, oamenii infectați vor fi trimiși în acea unitate, pentru a nu fi amestecați cu pacienții dintr-un spital obișnuit. Echipamentele de protecție, alese după recomandările CDC, sunt de două tipuri: unul pentru cei care au contact limitat cu pacientul și unul destinat unui contact mai intens. Arafat mai spune că au fost cumpărate, pentru început, și cinci izolete, unități de izolare ce pot fi introduse în ambulanțe, și că vor fi instalate și camere de carantină în unele spitale. „Sunt niște pereți speciali de nailon care asigură presiune negativă. Când bolnavul intră acolo, este izolat de restul încăperii”.

Alte țări au luat măsuri mai drastice. Australia, care nu a înregistrat nicio infecție, a interzis vizitele din Guineea, Liberia și Sierra Leone, în ciuda apelurilor din partea oficialilor în sănătate publică din aceste țări de a nu se interzice călătoriile, pentru că Africa de Vest ar deveni astfel și mai izolată de ajutorul internațional, iar lupta cu boala ar fi îngreunată.

UN VIRUS FOARTE LETAL, FĂRĂ TRATAMENT SPECIFIC

Virusul Ebola, care poartă numele râului în care a fost depistat prima oară, în 1976, are cinci tulpini diferite ce cauzează febra virală hemoragică, boală indusă și de alte virusuri. Patru dintre tulpini pot cauza boli atât la animale, cât și la oameni. Ebola este un filovirus și arată ca o spaghetă. Ce îl face atât de letal e faptul că ia în stăpânire mai multe tipuri de celule și se multiplică rapid, blocând sau îndrumând greșit sistemul imunitar. Simptomele includ: slăbiciune, deshidratare, febră, dureri, diaree și vărsături, la care se adaugă iritații, dureri de piept și în gât, respirație grea, dificultatea de a înghiți și sângerări, inclusiv interne. Ele apar, de regulă, la 8-10 zile de la expunerea la virus, dar perioada de incubație se întinde până la 21 de zile. Moartea poate surveni în câteva zile, în urma insuficienței multiple de organe.

Virusul este extrem de infecțios, o cantitate infinitizemal de mică putând declanșa boala, dar nu și extrem de contagios, pentru că nu poate fi transmis pe calea aerului. Oamenii se pot infecta dacă intră în contact cu lichidele corporale ale unor persoane infectate ori cu obiecte contaminate de acestea sau dacă măcelăresc animale infectate. Simptomele virusului sunt similare cu cele ale malariei și gripei, conducând adesea la diagnostice greșite. După cum spune și Raed Arafat, virusul nu poate fi transmis dacă persoana infectată nu prezintă simptome sau dacă a învins boala. El poate rămâne însă în spermă până la trei luni. Potrivit OM S, „nu există un tratament sau un vaccin specific”, iar rata de fatalitate poate fi de până la 90%. Tratamentul include administrarea de lichide, electroliți și mâncare pacienților. (Aici puteți citi rezultatele unei analize a primelor infecții din Sierra Leone, care oferă indicii de ce unii supraviețuiesc bolii).

Industria farmaceutică a neglijat multă vreme producerea de vaccinuri anti-Ebola, scrie The Economist, nu în ultimul rând pentru că au nevoie de ele țări prea sărace ca să plătească. Recenta epidemie a atras însă o serie de candidați și o colaborare fără precedent între companii, organisme  de reglementare și instituții precum OMS. În momentul de față, trei vaccinuri, unul de la compania britanică GlaxoSmithKline, altul de la firma americană NewLink Genetics și un al treilea dezvoltat de Agenția pentru Sănătate Publică din Canada, ar urma să fie gata de testare în Africa de Vest până la sfârșitul anului. Cobaii vor fi asistenții medicali. Cel de-al treilea vaccin, produs de canadieni, este prezentat ca fiind cel mai promițător. Până acum a fost testat pe maimuțe, dar urmează teste clinice pe oameni în Germania, Elveția, Gabon și Kenya.

Primele epidemii de Ebola au avut loc în 1976. Una în nordul Zairului, acum Republica Democratică Congo, soldată cu 280 de morți, și una în Sudanul de Sud (151 de decese). Gazda virusului este încă necunoscută, chiar și după 38 de ani de eforturi de identificare a ei. Există însă câțiva suspecți în rândul liliecilor de fructe, printre care se numără și cel cu cap de ciocan. O cercetare publicată în 2010 a arătat că virusul Ebola este de 50 de ori mai vechi decât omenirea, existând pe planetă de cel puțin 10 până la 24 de milioane de ani.

Virusul a născut și teorii ale conspirației. În Liberia, de exemplu, the Daily Observer, considerat cel mai mare ziar din țară, scria în august că un bărbat anonim a încercat să verse o sticlă cu formaldehidă în resursele de apă ale unei comunități pentru a le induce localnicilor simptome de Ebola și pentru a-i omorî. Ziarul ar fi aflat că oameni îmbrăcați în asistenți medicali mergeau în comunități cu vaccinuri anti-Ebola care, odată injectate, produceau simptome ale boli și trimiteau victimele în comă letală. Potrivit publicației, localnicii ar fi fugărit astfel de oameni după ce soluțiile lor cu formaldehidă ar fi omorât 10 copii, existând suspiciunea unei operațiuni de trafic cu organe. Și în Guineea au circulat zvonuri cum că personalul sanitar ar fi răspândit virusul intenționat, culminând cu revolte; un grup de tineri a amenințat, de exemplu, că va ataca un spital cu cuțite și arme. Alte articole publicate de ziarul liberian au speculat că Departamentul de Sănătate al SUA ar fi „fabricat” epidemia de Ebola sau că ONU a introdus intenționat virusul. O altă teorie care circulă și în SUA este că oficialii ai sănătății cospiră cu marile companii farmaceutice pentru a răspândi intenționat și apoi vindeca Ebola pentru profit.

 

Puteți citi și:

Istoria de dinaintea antibioticelor: Transilvania transfigurată de ciumă

Cel mai letal virus din lume. O scurtă istorie a turbării


Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger